45,986 matches
-
fiule.” Așa este, pentru că mă luasem pe gânduri, părinte. Acum îi limpede. Istoria nu trebuie să greșească. Doar oamenii... După această convorbire lămuritoare, mi-am pus în gând să-mi trag sufletul. Însă actele clituite în jurul meu nu-mi dădeau pace. Mă chemau parcă. Am continuat să le răscolesc. După un timp, bag de seamă că numele lui Gheorghe Duca începe să apară din ce în ce mai des, în calitate de cumpărător de vii. În zapisul de la 13 octombrie 1662 (7171) se spune: „Adică eu, Ilisafta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sulger... „Trebuie să fi adus mare foloase țării acest sulger Enache, de vreme ce a fost în grațiile lui vodă și a ierarhilor țării.” Întocmai așa cred și eu, sfinția ta. În timp ce vorbesc cu bătrânul, același gând ca altădată nu-mi dă pace: „De unde știe el ce scrie în toate hârțoagele? Numai că a fost de față când s-au făcut. Dar cum? Câte vieți a avut? Uite, și de data asta cum mă face atent: „Vezi că ai în mână o hotarnică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
svintei mănăstiri unde iaste hramul Cei trei Luminați: Vasilie cel Mare și Grigorie cuvântul lui Dumnezeu și Ion cu rostul de aur, din târgu din Iași, cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahlui, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale ce vor hi pre alte vilniță oricâte căldări vor pune să lucredze...” „Ei, ce părere ai, dragule? A făcut bine vodă au ba?” Întrebare grea, părinte. Grea de tot. Dar am s-o spun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de boieriul nostru Panu vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirii, în Codru, din loc domnescu...Și hiind svânta mănăstire în codru, pentru pază de oameni răi le-am dat să-și facă și poslușnici, să hie de toate dările în pace.” Aproape ca de fiecare dată, am auzit remarca călugărului: „Cred că locul nu era mic. Într-o zi dacă reușeai să-l înconjuri cu piciorul.” Aceste vorbe m-au convins - pentru a câta oară - că bătrânul citea odată cu mine sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îmi sunt cu priință - am rostit eu plin de recunoștință. Ce să faci, fiule? Dă și omul cât poate. Dacă are ceva de dat. Dacă nu... Apoi, sfinția ta, este peste măsură de darnic. O întrebare, însă, nu-mi dă pace: ce spun acele cărți, părinte? Să știi, fiule, că ai mare noroc. Aceste cărți sunt pline cu documente istorice tălmăcite. Doar una vorbește de cele sfinte. Cine este cel care s-a nevoit să adune atâtea minuni, părinte? Să știi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Privirea mi-a zburat fulgerător spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai departe: „Iar de nu s-ar întâmpla să nu trăiască copila, să aibă a întoarce acești două sute cincizeci lei drept cât s au vândut casile; însă acești bani să ni-i de cumnatul Mihăilă, iar bade Sandu să aibă pace.” „ Mie mi se pare că afacerea îi cam încurcată, dragule.” Încurcată de tot, dar „casile” s-au vândut cu două sute cincizeci de lei. Dar, mai important e faptul că aceste case sunt în picioare și astăzi, părinte. Bătrânul mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la cămara gospod... Iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angăriile, oricâte ar fi pă alții...nimărui nimic să nu dea, măcar orice greu ar fi pe țară sau pe breasla curelarilor, despre toate să aibă pace. Și tu vătafule de curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați. Așijderea, și voi vătași de vezetei și vezetei de la grajdul gospod... întru nimic să nu-l trageți la lucrul grajdului, fără decât el numai să fie de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce hrană s-ar hrăni aici în târg și pe la țară, nimeni să nu-l învăluiască. Pentru aceea și dumneavoastră boiari și voi, slujitori și vameși și alții toți să aveți a vă feri de dânsul, să-i dați bună pace, ca să fie el numai pentru treaba lucrului domnesc. Aceasta scriem.” „Parcă am mai întâlnit noi și alți meșteșugari scutiți de voievozi.” Cum să nu? Îmi amintesc de un curelar domnesc, scutit de toate dările și ferit de alte munci. „ Acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de câțiva ani...să află purtători de grijă haznelii... Și...m-am milostivit...și am așezat slujba haznalii și mai cu temeinică stare, ca să rămâie amândoi statornici și neschimbați în toată vremea vieții lor, și de dajde să fie în pace...” „ Ei, ce ai de spus de așa o faptă, dragule? Să aduci apă la cișmea pentru toată obștea nu este un lucru oarecare; el dovedește o gândire înaltă.” Nu pot spune că aș avea altă părere. Mai degrabă aș spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să trimită și oameni de la ținut să le poarte de grijă”. După ce m-am dumirit cum stă treaba cu cărțile lui vodă, i-am citit și bătrânului. El mi-a răspuns pașnic: „ Păi așa erau vremurile, dragule: doreai să ai pace, trebuia să pleci capul în fața turcului.” Dacă așa ședeau treburile când un pașă era doar în trecere, păi cum o fi fost când însuși Mahomed al IV-lea a venit la Iași și apoi - la rugămintea lui Gheorghe Duca voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu mare tărie pe popii domnești și boiarești...Într-alt chip să nu fie. Leat 7258 (1750) iunie 2”. Cum bag eu sama, părinte, vodă i-a găsit vinovați doar pe preoți, iar pe boieri i-a lăsat în bună pace, cu toate că însuși spune: „și până întratât unii din boieri s-au ispitit să bată și slugile sfinției sale”. „Poate le-o fi retezat capetele celor vinovați. Mai știi?” Poate! „Știu că multe feluri de danii domnești ai întâlnit, printre care și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aruncă iute o privire, să vadă cum reacționează la vorbele lui de duh, dar ea râdea. — Prostii. Chiar ești demodat. Cred și eu că vă convine, vouă, bărbaților, să gândiți așa. Dacă nu o înțelegi pe Gelsomina... asta e și pace! Mai taci odată! Tomoe ridică puțin nasul și nările înțepenite i se contractară victorios în timp ce, cu zâmbetul pe buze, reușise să scoată din discuție problema psihologiei feminine a Gelsominei. „Nu-i stă deloc bine lui Tomoe când ridică astfel nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
necunoscut în casă, și unde mai pui că e și străin. Un descendent al lui Napoleon vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zărit, Takamori a încercat să-l avertizeze pe Gaston: — Gas! Gas! — Așteptați-mă puțin, răspunse Gaston. Râdea și vorbea cu tânărul îmbrăcat în jacheta din piele. — Domnul acesta vrea să-mi arate niște fotografii frumoase despre Japonia. — Lasă-l în pace, Gas. Haide! Takamori îl trăgea de mână în timp ce-i vorbea. Nu te lăsa dus de nas de individul acela! Tomoe a înțeles ce se întâmpla numai după ce Takamori i-a explicat în câteva cuvinte că tânărul încerca să-i vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dușmanii numai doi. Dar cu ce-i putea ajuta blegul de Ōkuma? Era și Gaston cu ei. Când va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se uitau la Takamori și la Tomoe și rânjeau. Hai, lăsați-ne în pace! zise Takamori aspru. Ce v-am făcut? Ōkuma prinse iar curaj și îi rugă, cu vocea lui ascuțită, să nu recurgă la violență. — Zău ca da. Nu fiți răi! În clipa aceea, au apărut ca din pământ doi inși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o ștergi? — Nu plec, Endō-san. Zâmbetul prietenos cu care se familiarizase Endō îi flutură pe buzele însângerate și dădu din cap: — Tu și eu... prieteni. — Prieteni? Glumești! Nu mai am ce face cu tine. Du-te dracului! Lasă-mă-n pace! Conform planului, Gaston trebuia să-l ajute doar la demararea acțiunii. Majoritatea japonezilor au o slăbiciune pentru străini și de aceea ei pot servi drept momeală. Polițiștii au dat imediat drumul mașinii când au văzut un străin în ea. Kanai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trăda. La urma urmei, era și el un câine vagabond, un terchea-berchea care n-avea nici unde poposi măcar. — Ți-am zis, dă-i drumu’! — Tu... Unde mergi? întrebă Gaston trist. — Unde? Mă privește. — Unde mergi? — Lasă-mă naibii-n pace! — Merg cu tine, Endō-san. — Cu mine? zise Endō, ridicând din sprâncene surprins. Eu îi spun să plece și el spune că vrea să vină cu mine. Chiar consideră că e normal. A, deci vrei să știi unde merg, da? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și dormea dus. Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat scobitoarea și s-a simțit dator să explice: — Nu aveți de ce să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
umărul ei, în gest de consolare. Îi simți, prin haine, căldura mâinii. — Te rog, nu pleca! Lasă, nu te îngrijora. Gaston zâmbea ca și când nu el era cauza îngrijorării ei. Zău că nu-nțeleg. Ce nu-nțelegi? Nu te înțeleg și pace. Se simțea oarecare ciudă în glasul ei. Gaston, care nu fusese nimic altceva decât obiectul bătăii ei de joc și al compătimirii, se transformase, brusc, într-un om extraordinar de puternic. Și cum ea nu simțise până atunci decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să aibă o rezervă, cu geamul spre grădină. Mănâncă, citește, scrie... - Ce scrie? - Ultima dată mi-a povestit un soi de eseu despre cum trebuie să te eliberezi de lume, să fii mereu în afara ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o Țiganiadă, declară rituos Anatol. Marietto, lasă suptu’, fă-te-ncoace, dulce mărgăritărel de mai! - Da’ ce culoare? Că nu știu... se mai tânguiește speranța. - Inspirația, ciolovecule, inspirația... ia gândește-te la Apollinaire, cu sonetu’ culorilor... - Rimbaud... nu-mi dă pace un scrupul cultural. - Ei, tot aia-i, nu mai fi și tu constipat... mă repede gazda. Mai bine participă și tu cu niște versuri... Spune! - Eu? Eu n-am talent... n-am avut niciodată, nu mă pricep... - Va fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea pe la televizor, dar degeaba, șuncile supuse gravitației se încăpățânează să atârne. - Dă-te mai... așa, ia umflă-ți burta... îi dă indicații și Tavi. Burta, măi, nu obrajii, că nu-mi încape poemul pe moaca ta. Nu merge și pace, asta-i parcă de burete... Pe mă-sa, fir-ar să fie de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]