39,256 matches
-
a încercat să-și îmbunătățească mai vechile lucrări Histoire des roumains et de leur civilisation (Paris, 1920) și Romania: Land, People and Civilisation (Londra, 1925). Aceste două cărți scrise în grabă din motive politice după Primul Război Mondial, au fost atacate de Noua școală de istorie din cauza inexactităților pe care le conțineau. Din nefericire, ele fuseseră citite de mulți oameni și nu spre binele reputației de savant a lui Iorga. Iată de ce încerca el să-și îndrepte greșeala. Conflictul dintre Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și Aliaților occidentali ai sovieticilor; în sfîrșit, în primăvara lui 1934, atunci cînd Imrédiștii au ajuns la putere, ungurii, cu sprijinul lui Eichmann, au deportat populația lor evreiască la Auschwitz, devenind singurul guvern
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vederea. Devenea imperativ pentru Iorga să contracareze acest torent de noroi dacă voia să joace un rol politic, ceea ce el a și făcut. În alegerile următoare, Iorga se va alia cu regele, cu liberalii și cu cuziștii, întru apărarea regimului atacat de partizanii lui Maniu și de Legiune. Acest lucru reprezenta o dilemă pentru Iorga, mai ales în toamna lui 1937, dilemă care s-a accentuat în timpul scurtei guvernări Goga-Cuza, înainte de instaurarea Dictaturii Regale. Un naționalist de tip secolul al XIX
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de tip secolul al XIX-lea, Iorga era un străin în lumea "Noului naționalism". Cu toate acestea, începuturile sale politice antisemite erau încă vii. Ele erau contrabalansate de influențele exercitate asupra perspectivei lui de către cultura occidentală. Iorga nu i-a atacat însă niciodată pe marii capitaliști evrei din România (de talia lui Kaufmann, Shapiro sau Aușnit), ca să nu mai vorbim de madam Lupescu 26. În acești ultimi ani ai vieții lui Iorga, tonul "Neamului românesc" (ca să folosim o expresie tipic americană
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
n-ar fi trebuit să fie scrise. În a doua jumătate a anului 1937, în timpul acestui "Curcubeu al Axei", jurnalismul lui Iorga are ca trăsătură esențială atitudinea fermă atît împotriva Germaniei naziste cît și a URSS-ului. Continua să-l atace pe Hitler, sperînd în continuare că Mussolini i se va împotrivi. Între timp, Austria se apropie tot mai mult de Anschluss 30. În iarna 1937/1938, ambasadorul român la Viena (care tocmai fusese chemat în țară) i-a făcut o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de așteptare care se schimba aproape zilnic s-a intensificat numai în toamna lui 1937. România era singura țară balcanică în care mai aveau loc alegeri parlamentare semnificative, dar timpul se scurgea cu repeziciune. Regele Carol și guvernul român erau atacați nu numai de către cei de stînga (ca în Iugoslavia sau în Grecia), ci și de radicalii de dreapta. Toamna lui 1937 însemna apropierea alegerilor, față de care Iorga era sceptic. "Va fi încă o încercare de verificare a validității votului universal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Legiunii "apa de la moară" și nu putea să o "lase mai moale cu evreii" din cauza atitudinii sale din ultimii 20 de ani în privința lor. Tactica aceasta avea toate șansele să ia o întorsătură urîtă. Pe la sfîrșitul lui august, el a atacat problemele celor două mari minorități, ocupîndu-se mai întîi de minoritatea maghiară în articole apărute și sub formă de broșură cu titlul Hungarica. Iorga le reproșa ostilitatea ireconciliabilă față de administrația română, refuzul de a accepta autodeterminarea românilor și manevrele menite să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
broșură cu titlul Hungarica. Iorga le reproșa ostilitatea ireconciliabilă față de administrația română, refuzul de a accepta autodeterminarea românilor și manevrele menite să ducă la revizuirea tratatelor de pace. A pus la stîlpul infamiei caracterul reacționar al instituțiilor maghiare medievale, a atacat "cultura subgermană" a ungurilor și le-a amintit de asuprirea din trecut a românilor, încheind: "vrînd să restabilească monstruoasele și imposibilele granițe medievale (ale Ungariei), oamenii aceștia (care doresc așa ceva) nu-și dau seama de implicațiile politice și sociale și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
condamna intervențiile doctorului Filderman nu numai pentru că era convins (ca și regele) că antisemitismul era cea mai bună cale de stopare a Legiunii, dar și pentru că avea mare grijă de suveranitatea României. În timpul regimului Goga-Cuza, Iorga a continuat să-i atace pe evreii din Transilvania și Bucovina din cauză că nu se identificau cu România și să-i laude pe evreii spanioli. Regele a dat un interviu ziarului "Daily Herald" din Londra, explicînd că, deși antisemitismul constituia o poveste veche în România, măsurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
crimele pentru că îi convenea să mențină relații normale cu România din motive pe care le știm, dar nu l-a iertat niciodată pe Carol. Restricțiile privind apariția presei naziste au fost (temporar) ridicate, iar ziarele naziste au început să-i atace cu patimă pe Carol și pe amanta evreică a acestuia. Iată titlul unui editorial din "Angriff" (ziarul SS-ului): Regele și amanta lui evreică. Analogia istorică se referea la Persia antică și la regina Esther. Povestea din Biblie avea un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
privind integritatea ei teritorială. Iorga își dădea seama că România se afla între două blocuri imperialiste, Germania nazistă și URSS. România nu cerea nimic și își punea materiile ei prime la dispoziția tuturor. Dar, în momentul în care Italia a atacat Franța, România a fost nevoită să tragă cîteva concluzii dureroase. România a fost obligată să renunțe la neutralitatea ei absolută pe care o respectase între cele două surori latine 88. În primăvara lui 1939, Carol, care avea șansa de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să progreseze și să se afirme prin tehnologie; dacă nu, ei au nevoie de cineva care să-i conducă. Dar "dacă un popor este permanent stigmatizat ca fiind inferior, e de mirare faptul că eșuează?"102. Apoi, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda. Odată cu acest lucru, a fost adusă pe tapet o dilemă care constituie o obsesie pentru orice națiune mică. "Ar trebui să acționeze ca Hacha sau ca Mannerheim!"103. Iorga stabilise cu mult timp în urmă răspunsul. Finlanda constituia pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atunci cînd aceasta contrazicea lumea propagandistă visată de ei. Atît sovieticii cît și Iorga fiecare în felul lor voiau să prezinte cititorilor lor nu cum stăteau lucrurile în realitate, ci cum ar fi trebuit ele să fie. Așa că l-a atacat pe Lucian Blaga, care scria o poezie cosmică și filosofică, aflat permanent în căutarea răspunsurilor la marile probleme ale omenirii. Iorga le găsise deja în sămănătorism. Nu putea să nu se opună abstracțiilor lui Blaga 111. Iorga a fost foarte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
loc aproape permanent în Comitetul Internațional al Istoricilor, cel rezervat automat istoriei sud-est europene (și totodată europene). Iorga se ocupa cu toane de cea mai mare parte a acesteia, mai ales atunci cînd interesele României (sau ale ego-ului său) erau atacate. La ultimul Congres Internațional de Istorie dinaintea războiului, ținut la Zürich în 1938, a fost ales vice-președinte al acestuia. Continuau și lucrările Conferinței Mondiale de bizantinologie reînviată de Iorga în 1924. Bizantinologii s-au întrunit la Atena în 1930 și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amintea regelui belgienilor faptul că tatăl acestuia nu capitulase, "iar poporul belgian nu s-a plîns de suferințele de nedescris pe care a trebuit să le îndure". Pentru Iorga, Cardinalul Mercier devenea "șeful moral al statului" belgian. Apoi, Iorga a atacat problema națiunilor mici. El îi amintea Luxemburgului înfrînt (anexat de Reich) că drumul lui în viață "nu poate fi anulat, el nu este german!" Sau, la adresa elvețienilor: "Elveția, o țară mică și mîndră!"2 Între timp, Mussolini (ca să-l parafrazăm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întîmplător în contact cu evreii! După părerea lui Iorga, evreii nu aveau nici un fel de "drepturi organice" în România, așa că le cerea să se asimileze. Asimilarea constituie un blestem pentru un antisemit sau un rasist veritabil. Iorga nu i-a atacat niciodată pe evrei ca atare. Chiar și în timpul perioadei sale antisemite, nu vedem practic nici o referire la "conspirația internațională a evreilor" etc.! El îi ataca numai atunci cînd (după părerea lui) aceștia reprezentau un pericol pentru naționalismul său cultural. Cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Asimilarea constituie un blestem pentru un antisemit sau un rasist veritabil. Iorga nu i-a atacat niciodată pe evrei ca atare. Chiar și în timpul perioadei sale antisemite, nu vedem practic nici o referire la "conspirația internațională a evreilor" etc.! El îi ataca numai atunci cînd (după părerea lui) aceștia reprezentau un pericol pentru naționalismul său cultural. Cu evreii de peste hotare (și cu oamenii de știință evrei) avea cele mai prietenoase relații. Dacă un evreu manifesta interes față de istoria și cultura românească sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Germania, Austria și Ungaria față de comunitățile evreiești asimilate și patriotice ale acestor țări. Asemenea comunități patriotice și asimilate era ceea ce își dorea Iorga. El i-ar fi primit bucuros pe evreii care voiau să se alăture României sămănătoriste. Îl ataca pe orice român (pe Caragiale, pe Maniu și pe alții) care nu iubea România cu o dragoste "destul de adîncă" (sămănătoristă). Acesta este motivul pentru care Brătianu și liberalii îl urau din tot sufletul. După 1918, Iorga a devenit susținătorul evreilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moissons du solstice, Paris, 1988, passim) 224 Memorii, vol. IV, p. 180 225 O viață de om..., vol. III, p. 8 226 Doamna Liliana Pippidi-Iorga către autor 227 Un ziar maghiar din Transilvania ("Brassói Lapok" din 2 mai 1924) a atacat violent cartea lui Iorga. Ziarul nu putea înțelege cum naiba de i-au încredințat nemții lui Iorga o asemenea sarcină. Ungaria este o țară occidentală, nu balcanică; prin urmare, Iorga nu poate înțelege istoria poporului maghiar! Autorul articolului își bate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
24 Scriind în jurnalul său politic, Iorga comenta arestarea cîtorva activiști comuniști, afirmînd că printre aceștia se găseau "inevitabilii evrei". Memorii, vol. VI, p. 171 25 Ei erau instigați de intelectuali cuziști de teapa coruptului jurnalist Toma Vlădescu, care îl ataca pe Iorga "în numele adevăraților cuziști", scriind articole sordide despre afacerea Blank. Iorga a ripostat prin obișnuita dare în judecată pentru calomnie. "Neamul românesc", 1 iunie 1935 26 "Slugoiul evreilor", adică (în concepția acestei școli de gîndire) nu oricine era antisemit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
experiența ocupației a fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea, prusacii În Franța, după 1815) trăiau pe seama localnicilor, pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire germană după 1939 au fost fie puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga) ipoteza că o potențială renaștere a fascismului În Europa avea să Înceapă la țară. Chestiunea agrară avea așadar două fațete: prin ameliorarea situației economice a țărănimii, se evita pericolul ca ea să cedeze tentației autoritariste. Primul obiectiv fusese deja atacat imediat după primul război mondial printr-o serie de reforme agrare - mai ales În România și Italia, dar, Într-o oarecare măsură, cam peste tot. Scopul lor a fost redistribuirea marilor proprietăți și reducerea numărului de parcele mici și ineficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unui sistem de veto În noul Consiliu de Securitate al Națiunilor Unite. Teritoriile aduceau nu numai prestigiu, ci și securitate. Din perspectiva sovietică, un glacis la vest, o fâșie largă de pământ pe care germanii trebuiau s-o traverseze ca să atace Rusia, era un atu militar vital. La Yalta și la Potsdam, Stalin a insistat ca teritoriile dintre Rusia și Germania, dacă nu erau incluse cu totul În URSS, să fie state „fără elemente fasciste și reacționare”. Acest principiu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un mediu extrem de ostil), iar Stalin, ca orice tiran, trebuia să invoce pericole și dușmani - locali sau străini. Mai mult, el știa prea bine că victoria din al doilea război mondial fusese obținută printr-un noroc: dacă nemții ar fi atacat cu o lună Înainte (conform programului inițial al lui Hitler), Uniunea Sovietică putea fi Îngenuncheată. Ca și Statele Unite după Pearl Harbor, Însă din motive oarecum mai solide, conducerea sovietică era obsedată de „atacuri-surpriză” și de nerecunoașterea staturii sale internaționale. Timp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face pe unii analiști să deplângă faptul că Vestul nu a reușit „stăvilirea” sovieticilor mai devreme și mai adânc În Est. Dar În acei ani nimeni nu voia un alt război; dacă Stalin putea fi convins cu ușurință să nu atace Roma sau Parisul (unde nu avea armate), prezența sovietică În Est era, În ochii tuturor, imposibil de negociat. În Comisiile Aliate de Control din România sau Bulgaria, sovieticii nici măcar nu se prefăceau că iau În considerare dorințele britanice sau americane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]