39,259 matches
-
cea a sumerienilor”2. b) Cea mai veche religie sumeriană și panteonul ei Este util să spunem acum câteva cuvinte despre religia sumeriană inițială, În Întregul său. Pentru aceasta, ne vom referi la o cercetare a lui Thorkild Jacobsen (recent dispărut dintre noi), intitulată „Formative Tendencies in Summerian Religion”3, În care autorul identifică printre altele, următoarele șase caracteristici: 1) Religia este un răspuns ideologic (mitologic și teologic) și practic (cultul) la experiența „numinoasă” care, pe de o parte, Înspăimântă omul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu pot fi primiți decât morții. Inanna/Iștarxe "Iștar" moare și, potrivit versiunii sumeriene a mitului, trupul său este agățat Într-un par pentru a se usca. Dispariția lui Inanna/Iștarxe "Iștar" de la locul său provoacă tulburare pe pământ de unde dispare fertilitatea atât a oamenilor cât și a animalelor. Se impune așadar nevoia ca zeița fertilității să fie scoasă din infern și să readucă rodnicia pe pământ. Acest lucru se Înfăptuiește: Inanna/Iștar este mai Întâi readusă la viață (Înviată), iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru zei, iar aceștia, În schimbul satisfacerii acestei nevoi ce nu poate fi neglijată, le arată oamenilor bunăvoință, oferindu-le protecție, prosperitate și sănătate. Acest raport reiese clar din invocațiile adresate divinităților care s-au Îndepărtat (așa-zisele „mituri ale zeului dispărut”), unde se afirmă că, În urma foametei provocate tocmai de dispariția zeității, „oamenii și zeii vor muri de foame” și că „miile de zei”, invitați de Soarexe "Soare" la o petrecere, „vor mânca și nu se vor sătura, vor bea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În privința sentimentelor: ei pot urî și iubi; sunt suspicioși și supărăcioși, se pot Înfuria cumplit În relațiile cu oamenii care se fac vinovați, chiar inconștient, de diferite neglijențe, În ceea ce-i privește. În acest sens, este semnificativ mitul „zeului dispărut” și ritualurile de invocare pentru atragerea divinităților care s-au Îndepărtat, abandonându-și funcțiile de protecție: Telipinuxe "Telipinu", fiul meu, nu mai este, s-a Înfuriat și a luat cu el tot binele (Tel. prima versiune, A I 23’) Din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le putem defini mai corect „anti-magie”, folosite În scopul de a oferi un remediu cu ajutorul formulelor și faptelor magice la situațiile anormale provocate de impuritatea adusă de „păcat”, cauzat de vrăji și/sau de mânia unui zeu (vezi „miturile zeului dispărut”) (Haas, 1988a). Referitor la magie, care Însoțește orice moment al vieții omului, de la naștere până la moarte, se consideră că ea este de origine divină și nu există dubii asupra eficacității sale: de altfel, este practicată de zei și de oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului și obținerea Întoarcerii acestuia. În cadrul acestui tip de compoziții, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui zeu și a lui Telipinuxe "Telipinu", pe care vrăjitoarea Annanna Îl recită urmând formulele Învățate de la zeița Înțelepciunii ¾anna¿annaxe "H~annah~anna". Acest mit, greu de interpretat și fragmentar, nu urmează modelul tipic al altor „mituri ale zeului dispărut”; aici, dispariția zeului-Soare determină apariția unei ființe, numite ¿a¿¿ima, poate „ger”, care se opune zeului furtunii, căruia Îi contestă supremația și Îi răpește pe toți zeii chemați să-l Înfrunte. Motivul mitic al zeului dispărut poate fi integrat temei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de groază, sunt incapabili să reacționeze, Baal și Mot se Înfruntă Însă: nici măcar eroul cel mai curajos al panteonului nu poate să i se opună și trebuie să cedeze puterilor Morții. El este astfel Înghițit de gura lui Mot și dispare În pântecul acestuia, adică În lumea de „dincolo”. Întâmplarea Îi Îngrozește pe zei și are ca efect devastator bulversarea ciclului natural, oprirea ploii și suspendarea oricărui proces de fecunditate și fertilitate. Mai mult, victoria lui Mot implică faptul că moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare celor care Îi interpelează ritualic. Mitul lui Baalxe "Baal" și al lui Motxe "Mot" a fost citit cu precădere În cheie exclusiv naturalistă: vara, ploaia dispare și natura pare pe punctul de a muri; totuși, apa binefăcătoare se condensează În nori deasupra munților pentru a recădea providențial În anotimpul ploios, redând viață pământului și reactivând procesele vitale. O astfel de interpretare, arbitrară În parte și discutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fertilității și a fecundității, protectoare a marinarilor și a acțiunilor militare. În plus, În multe cazuri se profilează o istorisire mitologică cu trăsături asemănătoare, În ciuda variantelor locale, a cărei matrice străveche trebuie căutată În miturile ugaritice ale lui Baalxe "Baal", dispărut În infern și apoi reîntors. La Biblos, cetate marcată de legătura politică și culturală tradițională cu Egiptul, figura lui Astartexe "Astarte" (numită aici Baalatxe "Baalat" Gubal „Stăpână a Biblosului”) tinde să se identifice cu zeița egipteană Hathorxe "Hathor" și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult specific, administrat de preoți și sărbătorit În contexte solemne, precum templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de devoțiune personală pentru a fi auzit. În cultul privat, mai puțin solemn, zeii erau percepuți ca fiind mai aproape și mai disponibili să primească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
straturile sociale. Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa scrie -, religia ar fi de prisos și, odată cu pietatea, ar dispărea toate orânduirile pe care se reglementează viața, ba chiar și „comunitatea neamului omenesc” (Cicero, De natura deorum, 1, 2, 3-4; cf. 2, 61, 153). Câteodată Își fac apariția motive „machiavelice”: dacă nu rațiunea, atunci religia este cea care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și vor putea să se Întoarcă alături de cei drepți pe pământul purificat, după ce vor fi plătit pentru nedreptățile și păcatele lor: pământul și cerul se vor uni; lumea va fi transfigurată; trupurile vor fi luminoase și strălucitoare; tenebrele vor fi dispărea; focul va arde fără fum; bărbații și femeile vor putea să se unească fără să procreeze și nu se vor mai hrăni cu carne etc. Timpul limitatxe " Timpul limitat" va evolua spre Împlinire, Într-o dezvoltare care nu va mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înregistrat multe convertiri la Bah³-ism ale unor zoroastrieni care au abandonat astfel religia strămoșilor (Boyce, 1979, p. 212; Hinnells, 1981, pp. 67 sq.; Kestenbergh Amighi, 1990, pp. 219 sqq.). În schimb, zoroastrismul indian a rezistat destul de bine și nu a dispărut, absorbit În sinteze religioase ample. Mai mult, a descoperit metode prin care să-și recâștige forța, prin noi elaborări doctrinare, pentru care există exemple semnificative În catehismul scris În gujarati de Dastur Erachji Sohrabji Meherjirana, În 1869, și În comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
artificială, având În vedere că Dumézil nu face referire la structuri biologico-mentale caracteristice indo-europenilor, ci la un fapt pur istoric: un anumit grup de popoare, Într-o anumită epocă, Își definește această ideologie, care, odată cu trecerea mileniilor, se transformă și dispare. A existat Însă suspiciunea, Întru totul falsă, a unui fundament rasist În gândirea lui Dumézil. Aceasta, bazată pe o presupusă simpatie din tinerețea lui Dumézil pentru anumite idei și persoane aparținând dreptei franceze (și nu doar franceze), a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să fi fost definitivă din moment ce succesorul lui Tiberiu, Claudiu, a fost cel care s-a apucat să dea cetățenie tuturor galilor pentru „a aboli definitiv”, cum spune Suetoniu, acea religie de o „cruzime feroce”. Spre jumătatea secolului I d.Hr., dispare din Galia, În mod irecuperabil, cunoașterea deplină și meditată a vechii religii indigene. Este adevărat Însă că au supraviețuit documentele figurative, care, În unele cazuri, pot clarifica anumite probleme. Dar, În general, mii de date iconografice eterogene nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme Într-o cultură conservatoare cum este cultura celtică: acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar fi cea sacerdotală, În Irlanda a dispărut cu totul În secolul trecut; este Însă evident că În Galia antică fusese indispensabil. Așadar, dacă adunăm Într-o singură figură competențele pe care izvoarele noastre le atribuie În mod distinct poeților inspirați, barzilor și druizilor, regăsim și În Galia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot apar cete de uriași, Odin este sfâșiat de lupul Fenrirxe "Fenrir", toți zeii sunt uciși, Însăși natura participă la această distrugere: soarele devine negru, pământul se prăbușește În mare, stelele dispar, focul se Înalță până la cer. Dar nu este sfârșitul a toate. După catastrofa universală va urma o etapă nouă, mai bună: pământul va ieși din nou din mare, cascadele vor ropoti, vulturul va zbura din nou și o nouă generație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod concret obținerea invulnerabilității de către preferatul lor, se dedau la un joc ciudat: Îl pun În centrul locului În care se adunaseră și aruncă În el cu diferite arme: nici una nu-i face rău iar, presimțirile despre moarte par să dispară. Dar Lokixe "Loki" bănuiește o posibilitate prin care i-ar putea face rău și, luând Înfățișarea unei femei, o vizitează pe Friggxe "Frigg" și o provoacă la discuții, Întrebând-o printre altele, dacă Într-adevăr a obținut jurământ de la toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neamuri sacre, fii mari și mici ai lui Heimdallr”, spune ghicitoarea șVöluspá, 1ț, referindu-se la toți ascultătorii posibili din orice clasă socială). Dimpotrivă, natura sa „concluzivă” poate fi demonstrată doar din faptul că el este ultimul dintre Aesiri-i care dispare de pe câmpul de luptă În timpul Catastrofei Finale , unde el și Lokixe "Loki" se ucid unul pe altul; ceea ce este destul de puțin. Dacă Însă refuzăm ideea că Heimdallrxe "Heimdallr" ar patrona și Începutul, și sfârșitul oricărei realități, ar cădea atunci și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult un deficit, În sensul ereditar: despre Alexandru Vodă (1629-1630), Miron Costin spune că era „om de trup și de hire slab, boleac”. Uneori acești deficitari aveau tulburări de vorbire: erau „gângavi”, termen În circulație Încă, sau „răicavi”, astăzi dispărut. Un termen dispărut este „apestisit”. Apestisit reprezintă similarul lui arierat mintal, „unii cuconi, fiindu-le firea mai iute și mai vârtos trează, ei numai cât aleg de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
deficit, În sensul ereditar: despre Alexandru Vodă (1629-1630), Miron Costin spune că era „om de trup și de hire slab, boleac”. Uneori acești deficitari aveau tulburări de vorbire: erau „gângavi”, termen În circulație Încă, sau „răicavi”, astăzi dispărut. Un termen dispărut este „apestisit”. Apestisit reprezintă similarul lui arierat mintal, „unii cuconi, fiindu-le firea mai iute și mai vârtos trează, ei numai cât aleg de socotesc binele și răul, iar alții mai apestisiți și mai zăbavnici cu priceperea minții și cad
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ucenici care îl însoțeau pe Isus, tot conform lui Marcu și Matei, dormeau. Și de data aceasta, e cam complicat ca Isus să fi comunicat cu ucenicii săi. A fost arestat, apoi condamnat și răstignit. Cât despre ucenici, ei au dispărut. Nu contează acum cum au reușit evangheliștii să scrie această pagină. Este esențial să înțelegem că această pagină nu a fost scrisă de un „cronicar” care îl urmărea pe Isus și înregistra ceea ce spunea în acel moment. Este pur și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]