KorAP: Find »[drukola/base=preot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1557 1558 1559 ...1580 >

39,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

același zeu, În Întrupări succesive, iar natura divină a suveranului Îl separă pe acesta de restul umanității și Îl plasează totodată ca mijlocitor legitim Între această lume, al cărei stăpân este, și lumea zeilor. Din acest motiv, el este unicul preot autentic, care deleagă altora practicarea cultului, dar rămâne adevăratul responsabil; mai mult, el este responsabil și de realizarea ordinii cosmice pe care egiptenii o numesc maatxe "maat" (J. Assmann,1989), personificată, de asemenea, Într-o zeiță; maat este ceea ce regele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
are, de cele mai multe ori, o denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o anumită sărbătoare, „jubileul” (sărbătoarea sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a statului egiptean, fără o sacralitate autonomă. De altfel, despre activitatea acestor preoți s-au păstrat, În mod uimitor, informații scrise pe numeroase papirusuri 1: sunt procese-verbale de predare a materialelor pentru temple, pe care serviciul templului le-a transmis succesiv de la un grup la altul; acestea sunt modele de claritate și precizie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și profanator, Încheiat cu prevestirea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
privilegiat cu divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii”, nu interpreții sau vicarii zeilor. Ei citesc ritualurile, dar suveranul este cel care Împlinește cu adevărat ritul (ca În scenele fundării templului de la Abuxe "Abu" Sir), el acționează pe același nivel cu zeii, Îi are alături de el la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
organizarea organismului statal, Înmulțirea funcțiilor și a funcționarilor ajunge să mărească, Încetul cu Încetul, teritoriul controlat. Persoanele care au fost trimise În provincie dețin un tip de autoritate locală ce se concretizează În moștenirea oficiului deținut, În asumarea funcției de preot principal al zeității locale, În Înființarea de necropole independente de cea regală; aceasta poate avea un aspect propriu și abandonează adesea structura acelei mastaba - atât de adaptate unei organizări urbane amplasate În jurul piramidelor -, pentru a săpa mormintele subterane ale funcționarilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe funcționarii care au Îndrăznit să ceară taxe pe pământ sau să intervină asupra forței de muncă stabilite pe teritoriul respectiv. Astfel Încât, dacă regii nu pot să se laude cu drepturile pe care deja le-au cedat, principii, În calitate de mari preoți, au În schimb posibilitatea de a administra pământurile respective și pe cei care le lucrează, fără imixtiunea puterii centrale, care, de altfel, este reprezentată chiar de aceștia - fie și sub controlul unui inspector general. Pe lângă această sustragere legată de temple

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sustragere legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă care intrau În rândurile preoților erau ținuți departe”. Despre unele repercusiuni ale acestei experiențe va trebui să mai discutăm: trebuie menționat În primul rând că această anarhie reprezintă În realitate doar Îndreptarea unei societăți spre un model mai atent la nevoile și existența fiecărui individ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la nevoile și existența fiecărui individ În parte, care au ajuns să se definească mai bine odată cu distrugerea structurii monarhice Într-o serie de curți princiare, care vor repeta la scară redusă structura curții, Înmulțindu-se astfel puterile, funcțiile și preoții. Una dintre caracteristicile acestor curți este faptul că principii (care, să ne amintim, sunt și mari preoți ai zeilor locali) dețin cu lumea divină o relație intimă care, Înainte, Îi era rezervată doar regelui. Un principe din Asyût, Kheti, poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
distrugerea structurii monarhice Într-o serie de curți princiare, care vor repeta la scară redusă structura curții, Înmulțindu-se astfel puterile, funcțiile și preoții. Una dintre caracteristicile acestor curți este faptul că principii (care, să ne amintim, sunt și mari preoți ai zeilor locali) dețin cu lumea divină o relație intimă care, Înainte, Îi era rezervată doar regelui. Un principe din Asyût, Kheti, poate spune: „Zeița Sekhet-Horxe "Sekhet-Hor" șzeița pășunilorț Îmi era favorabilă și spunea: «Este stăpânul vitelor!»”, sau „Eram cel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ierarhia lor complicată, care, deși diferite prin individualitatea lor, se unesc pentru a-și celebra devoțiunea față un zeu care va ști să-i cuprindă (și să-i niveleze) Într-un viitor veșnic. 10. TEMPLUL ȘI PREOȚIITC "10. TEMPLUL ȘI PREOȚII" În această perioadă templele dau totuși mărturie despre o religie colectivă. Tocmai din această epocă ne-a parvenit o experiență arheologică excepțională: un exemplu de supraviețuire și reconstrucție, identificabil datorită temeliei de sub renovările ulterioare. Spre deosebire de religia privată, construirea unui templu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
au menținut Înălțimea, dar au o structura destul de puțin articulată, este templul din Medamûd3, care apare ca o Înlănțuire de spații tot mai mici pe măsură ce ne apropiem de altar. O structură complexă de magazii plasate În serie și Încăperile pentru preoți completează ansamblul cuprins În interiorul unui zid Împrejmuitor care separă spațiul templului de restul lumii. Temelia indică faptul că există un grup de persoane care trăiesc În intimitatea zeului - preoții care Își au aici propriile case. Pentru restul oamenilor sunt prevăzute

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
locuiește cu adevărat acolo, ca un idol În care locuiește divinitatea astfel Întruchipată) ținută În ordine și Îngrijită de un personal eșalonat Într-o ierarhie a funcțiilor, care pornesc de la cea de portar și de sacristan până la cea de mare preot, și care se Împarte esențialmente În două clase: „cei puri” (wab) - toți cei care pot intra În templu - și „slujitorii zeului” (hemu neèçer) - mai exact, practicanți ai cultului care oferă, În cadrul operațiunilor zilnice, imaginea unei slujiri asemănătoare celei care i

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doar câtorva, fiind atribuite de către suveran: dar, În general, putem spune că Întreg personalul templului este asimilat În mod fundamental funcționarilor. Unicul celebrant adevărat este regele, care deleagă pentru Împlinirea cultului În locul lui persoane cu o pregătire specifică. Prin urmare, preotul egiptean nu este dotat cu anumită sacralitate ci este doar un tehnician al cultului, după cum și slujirea În templu nu este decât o reluare la nivel ritual și puternic formalizat a vieții cotidiene de la curte. Templul are o structură asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
slujirea În templu nu este decât o reluare la nivel ritual și puternic formalizat a vieții cotidiene de la curte. Templul are o structură asemănătoare cu aceea a locuințelor marilor stăpâni (o parte personală, una publică și una a serviciilor), iar preoții sunt responsabili de funcționarea sa. Totul pare a fi foarte ancorat În experiența terestră a curților princiare. Un text de la Kahun 1 redă lista personalului, specificând partea din ofrandă care revine fiecărui membru și se indică Într-un mod explicit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
foarte ancorat În experiența terestră a curților princiare. Un text de la Kahun 1 redă lista personalului, specificând partea din ofrandă care revine fiecărui membru și se indică Într-un mod explicit importanța respectivului membru: supraveghetorului slujitorilor zeilor, zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă de libații, două părți; preotului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se indică Într-un mod explicit importanța respectivului membru: supraveghetorului slujitorilor zeilor, zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă de libații, două părți; preotului care se ocupă de cultul regal, două părți. Alături de personalul care ține strict de templu se mai adaugă un paznic, care are o parte, patru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă de libații, două părți; preotului care se ocupă de cultul regal, două părți. Alături de personalul care ține strict de templu se mai adaugă un paznic, care are o parte, patru portari, doi portari de noapte și un muncitor În templu, fiecare cu câte o treime

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iar această persoană va fi chiar unul dintre regii dinastiei care o va fi răsturnat pe cea a lui Keops: dinastia de la Începutul căreia este apoi narată povestea. Zeul Raxe "Ra" În persoană se unește cu soția lui Rauser, un preot din templul său. Astfel se nasc trei regi: Într-una din aceste zile Redgedet șsoția preotuluiț a Început să simtă durerile nașterii, iar nașterea era grea. Atunci Maiestatea lui Raxe "Ra" spuse... lui Isisxe "Isis", Neftixe "Nefti", Meskhentxe "Meskhent", Heqetxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceste divinități merseră acolo, după ce se transformaseră În dansatoare, iar Khnum era cu ele și le purta bagajul. Sosiră la casa lui Rauser și Îl găsiră În picioare, cu hainele răvășite. Îi arătară colierele și sistrele șîn semn de salutț. Preotul le Însărcinează să le ajute pe femei până la nașterea fericită a celor trei viitori regi. Zeițele pleacă imediat ce Își Îndeplinesc opera; dar, abia plecate, regretă că nu au Împlinit nici o minune pentru nou-născuți. Stârnesc astfel o furtună și se Întorc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În stat: victoriile pe care el le dăruiește fiului său Îi aduc o parte Însemnată din prăzile și tributurile care derivă din acestea, iar templul lui Amon din Teba devine o putere economică paralelă cu cea a administrației civile. Marele preot al lui Amon este capul Întregului cler egiptean și deținător al unei puteri enorme. Desigur, cultele locale rezistă, dar se produce și o regularizare a ritualului 1, pe care o cunoaștem acum În amănunt din texte autentice și care, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care făcuse cunoscut În mod public prin dezvăluirile din templul său din Luxor nașterea sa directă din Amonxe "Amon") aduce din Mitanni o imagine a zeiței Iștarxe "Iștar" care să Îl păzească de rău2. Acești zei străini au templele și preoții lor și nu este o Întâmplare faptul că unul dintre centrele de cult este tocmai portul fluvial Memphis, baza expedițiilor militare: dar tocmai pentru că sunt străini, aceștia sunt, cu siguranță, mai puțin legați de structurile rituale obișnuite. Un Înțelept din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care se identifică Într-un fel cu defunctul. Ceea ce-l face, În mod special, interesant este comentariul teologic cu care este prevăzut, care ne arată pe viu cum Își citesc preoții egipteni textele. Iată un exemplu: „Mie Îmi aparține ziua de ieri, eu cunosc ziua de mâine”; acesta este textul. Ceea ce urmează este un comentariu sub formă de glosă: Așadar, cine este acesta? În ceea ce privește „ziua de ieri”, aceasta este Osirisxe "Osiris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]