45,986 matches
-
ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl voi închide în CRONICA INFAMĂ! Într-un teanc de hârtii, ceva mai gros de un deget, ai prins o parte din istoria închipuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca un laș la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când se întâmplă mai sus de tâmplă, furtună. La naiba cu cel ce crede că reușește să deosebească norii după culori! Aici, sub ruinele mânăstirii, cerul pare zugrăvit cu tempera descompusă din icoane. Focul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ea. "Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." Te-am văzut în fotografie și îmi este îndeajuns, nu poți fi mai Dumnezeu decât Dumnezeul ce-mi veghea somnul și liniștea de sub grindă. "Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." Geaba mă ghiftuiești cu iluzii, dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care vor să ajungă specialiști în făcut chirpici! Iar internat, iar cărți, haine, mofturi. Măi Vasile, copii nu au nici o vină, nu-i mai înjura, te bate Dumnezeu, s-or descurca ei în viață și fără studii, lasă-i în pace. Tu să taci, curva dracului, te-am făcut mare doamnă! Femeile muncesc câte două hectare la ceapeu, fac normă întreagă la gostat, cresc câte doi porci, viței, au și ce da, au și ce pune în strachină! Tu, o putoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu-ți fie teamă, Dora-i iapă blândă și apoi, dacă îi papă cocoșelul, nu-i bai, pe tine găozul te interesează. Bă, mâine în gardă vă împușc, dacă mai mâncați căcat aiurea! Luați 5 lei și lăsați-mă dracului în pace! Să văd cum îl duceți acolo. De asta mă ocup eu. I-am împrumutat de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banii care îi am, soldele până la avansare, blugii, adidașii, Mihai îți dau geaca, știu că-ți place, este nouă, și ghetele, își dau tot ce am. Costin, te-am ajutat mereu, îți scriu teza, roagă-i să mă lase în pace. Bogdane, îți fac toate plantoanele. Vlade, te rog, deschide ușa! Nu vreau, nu vreau, mă vede, mă vede și se supără tare... De ce mă loviți? Cine te vede, mă? Mă-ta-i departe, hai, gata cu smiorcăiala! Dora, bagă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Locul de lângă fereastră o decupare a memoriei. Pași descompuși curgeau pe valea Cibinului. Mersul seamănă cu o alunecare de ape. În maternitate se ascuțeau foarfece, ombilicul creștea în catargul corăbiilor, durerea de a fi singur se confunda cu nostalgia depărtărilor, pacea de a întinde mâna provoca îmbrățișări în stâncă. "Petre, încetează să te cauți acolo unde nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu promisiuni exfoliate de pe retina lui Dumnezeu și asta e prea puțin fie și pentru un contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să privești dincolo de sticlă. Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Anei era fochistul spitalului de neuropsihiatrie. Sigur, acele scene nu făceau parte din terapiile de șoc ale doctorului Chelemen și nici nu erau unice. Spitalul Socola, cea mai fertilă casă de nebuni, și apoi ce importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un muc de lumânare sfințită sau cu fitilul dinamitei, focul motivează orice intenție. Ana i-a atins de câteva ori umărul, amical, a compasiune gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru logistică într-o unitate militară, după ce ghicești prezentul în palmă ca într-un vagin de fată mare: "Lasă-mă, dragă, să ți-o trag ca să-ți spun cine ești!" Petru a ales luna plină și scara coșarului. În oglindă, pace ca după războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plină și scara coșarului. În oglindă, pace ca după războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl legăm de calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo ca o ispășire de livadă curățată până în inimă. Lume, a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aici fac mănăstire, nu futelniță! Să vă intre bine în cap ce vă spun eu! Năravul nu l-a ținut mult. Domnișoara Cătălina, director la cultură, culte și patrimonii (Bistrița Năsăud), a inclus sfântul locaș în câteva proiecte turistice, iar pacea mânăstirii "s-a dus pe pulă. Banu-i ochiul dracului. Sfințenia ca sfințenia, treacă meargă, dar ce fac cu plutonul de cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne îngăduie. Am fost și eu ca matale, stâncă când era vorba de adevăr, stejar în furtună, apă limpede pe vreme de secetă. Degeaba, părinte, degeaba, nesătule sunt gurile cimitirului. Mai bine câmp de luptă pentru toate războaiele lumii, decât pace în inima celor care nu o merită. Creadă ce or vrea despre mine, sufletul îmi este curat, părinte, sufletul nu-l împart decât cu Dumnezeu și cu matale, taică! Mă ascuți, nimeni nu a avut atâta răbdare cu mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drumuri. În week-end nimeni nu avea voie să tulbure liniștea copacilor. Așa spunea jupânul: Bă, dacă vă holbați peste gard, vă scot ochii! Lăsați ctitora să se odihnească, la direcție muncă, aici muncă, nici în pronaos nu și-a găsit pacea. Pentru voi trudește, bă, să vă fie bine, să aveți pe îndestulate, să nu știți ce-i lipsa. La alte schituri se moare de foame, aici, belșug și trai, neneacă! A îndrăznit fratele Anania să o spioneze dintr-un dud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pâinea, multe pâini se vor coace în sufletul tău. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pacea ca de sticlă pisată se împrăștia în biserică. Lumina candelei, o mângâiere pe fețele sfinților, pendulul cea-sului de lângă scaunul judecății bătea repetat ora două. Petru, nedumerit, privea timpul încremenit între roțile Carului Mare. 61. Genia, mai multe incertitudini sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune goarna, pacea împarte insigne pentru morți, pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu am satisfacție, pentru ce? Dacă are nevoie de mine, mă va numi la curte; dacă nu, să-mi belească pula! Îmi caut alt jupân. Eheeeei, câți baroni nu sunt prinși în juvăț, câți or să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici o înaltă autoritate pe care să o poată vizita, dar decise să se ducă la toți oficialii care-i treceau prin minte și să le spună clar că era responsabilitatea lor să ia măsuri în privința acestei tulburări a sanctității și păcii din Shahkot. 15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ce te face să crezi că-ți mai vând eu ție, fiu de scroafă ce ești? Șeful poliției își petrecea zile întregi alergând încoace și încolo cu bastonul încercând să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]