39,491 matches
-
deasupra figurii regelui, pentru a sublinia faptul că fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și obstacolele puse În calea puterii sale imediate de puterea economică și politică dobândită de templu, beneficiar al tributului provenit din orice campanie militară, deși, În cele din urmă, templul depinde totuși de rege, deoarece acesta Îi numește pe marii preoți și rămâne teoretic titularul practicării cultului. Încercările regelui de a obține o autonomie absolută pot fi urmărite de-a lungul Întregii istorii a dinastiei, până la tatăl lui Akhenaton, Amenofis al III-lea, care este reprezentat Într-un act de adorare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limitată la curte și nu a atins În profunzime ansamblul societății deși a fost suficient de complexă pentru a avea greutate politică (În sens larg). Chiar și la Tell el Amarna, În carierele muncitorilor se menține cultul lui Amonxe "Amon"; preoții templelor desființate, administrația supusă Îndoctrinării forțate, militarii care nu-l mai văd pe rege ca șef al armatei, Însăși prezumția de a resuscita o structură care nu-și mai are rădăcinile În tradiție au reprezentat obstacole evidente În calea supraviețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hipostiluri și piloni; dar nu mai este nici singură. La Memphis și la Abydos oficiază persoane (cum ar fi fiul regelui sau fratele vizirului) care nu trebuie să treacă prin filiera amoniană, iar la Teba este numit un pontif sau preot din afara cetății. O acțiune și mai subtilă este faptul că În temple Încep să fie plasați ca preoți, beneficiind și de veniturile aferente, militarii ieșiți din serviciu. Aceștia sunt oameni cu o cultură teologică modestă, dar sunt legați direct de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi fiul regelui sau fratele vizirului) care nu trebuie să treacă prin filiera amoniană, iar la Teba este numit un pontif sau preot din afara cetății. O acțiune și mai subtilă este faptul că În temple Încep să fie plasați ca preoți, beneficiind și de veniturile aferente, militarii ieșiți din serviciu. Aceștia sunt oameni cu o cultură teologică modestă, dar sunt legați direct de favorurile regelui. În această epocă nu lipsește nici munca de sistematizare a panteonului egiptean, care tinde să plaseze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
revigorarea situației anterioare nivelării teologice și dă impuls cercetărilor filologice și mitologice. În realitate, lumea religioasă din această epocă este rezultatul celei imediat precedente, iar acum se va accentua și mai tare diferența dintre religia populară și cea din temple. Preoții sunt Îmbrăcați diferit de ceilalți, au alte reguli de viață, cunosc o limbă și o scriere de neînțeles pentru ceilalți (scrierea hieroglifică, hieratică - nu degeaba i se spunea acestei scrieri hierai - diferită de cea populară). În lumea greacă se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îmbrăcați diferit de ceilalți, au alte reguli de viață, cunosc o limbă și o scriere de neînțeles pentru ceilalți (scrierea hieroglifică, hieratică - nu degeaba i se spunea acestei scrieri hierai - diferită de cea populară). În lumea greacă se naște mitul „preotului egiptean”, maestru al Înțelepciunii, În timp ce religia populară dobândește aspecte cât se poate de elementare În importanța dată cultului animalelor sacre (sacre prin ele Însele, ca specie, și nu ca indivizi În care se Întrupa o anumită divinitate), În folosirea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
resimțit această situație care a durat, oarecum până În epoca ocupației romane. Regele (apoi Împăratul) este Încă un faraon și are datoria de a reprezenta țara Înaintea zeilor, de a construi temple, de a se Îngriji de nevoile cultului și Întreținerea preoților. La Alexandria se vorbește limba greacă; dar Încă de la Începutul conviețuirii lumii grecești cu Egiptul, Ptolemeu al II-lea amintește despre vizita sa la berbecul din Mendes, astfel 2: ... vine Maiestatea Sa pentru a vizita Berbecul Sacru, stăpân În Mendes
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai convențională și mai criptică. Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene sunt folosite ca izvor primar chiar și pentru studierea concepțiilor dintr-o perioadă mai veche, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pierde ocazia de a o obține, evident În mod excepțional, chiar din cauza tatălui său, Ea (Enkixe "Enki"), zeul Înțelepciunii. Mitul lui Adapaxe "Adapa", ale cărui atestări mai vechi apar În secolul al XIV-lea Î.Hr. (Tell El-Amarna), povestește că preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul din sud
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asșsxe "Atrah~asșs" și de En¿ma eliș. d. „Babiloniakà” lui Berossos - Această tradiție mesopotamiană Își demonstrează soliditatea prin faptul că găsește un ecou clar Într-un text mult mai târziu (secolul al III-lea Î.Hr.) - Babyloniaka lui Berossos, preot al lui Mardukxe "Marduk" În Babilon, În jurul anului 280 Î.Hr. Și În această operă istorico-culturală se afirmă că, pentru a procura sânge care să fie amestecat cu „pământ” (lut) pentru crearea omului, a fost decapitat un zeu, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mesopotamiei se reduc la câteva zeci de nume. 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotaletc "3. Opera de sistematizare a școlilor teologico‑sacerdotale" Numărul uriaș de zei din panteonul mesopotamian, dintre care mulți Își au originea În „fantezia” creatoare a preoților și teologilor, a creat confuzie În organizarea și conducerea vieții religioase la nivel practic. Încă din perioada sumeriană s-a simțit nevoia ordonării panteonului. În fazele următoare, semiții din Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) au simțit și ei aceeași nevoie, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mardukxe "Marduk"”, care afirmă că 14 divinități - printre care și Nergal, Enlilxe "Enlil", Șamaș și Sinxe "Sin" - sunt calități diferite ale lui Marduk. Nu vom putea ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apa dulce (din apsû) este unul dintre principalele elemente folosite la Îndeplinirea riturilor și În practicile exorciste, considerându-se că este dotată cu puteri catharctice deosebite, Enkixe "Enki"/Ea Însuși ajunge să fie socotit unul dintre patronii riturilor și ai preoților care le exercitau (³șipu etc.). În același timp, din En¿ma eliș reiese că zeul nostru stăpânește peste apsû cu ajutorul unei vrăji puternice. Ca zeu al Înțelepciunii, Ea sfârșește prin a fi considerat patron al tuturor științelor și meșteșugurilor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene: Babaxe "Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea În textele regelui Gudea (2143-2124 Î.Hr.), dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a bucurat mereu de un respect deosebit ca reprezentant sau vicar al divinității. În cele mai vechi timpuri sumeriene, capul politic și cel religios se identificau În aceeași persoană: e n. Această denumire are o dublă semnificație: „Stăpân” și „Mare preot”. Astfel, orașele erau „cetăți-stat”, dar, În același timp, erau și „cetăți-templu”. Drept urmare, apare fenomenul divinizării post mortem a unor suverani, ca În cazul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș", Lugalbandaxe "Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi", aceștia fiind inițial, așa cum se consideră În general, persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este, de asemenea, foarte important să ținem cont de faptul că, În faza cea mai veche atestată a civilizației sumeriene, templul constituia un Întreg cu toată cetatea, din moment ce atât puterea religioasă, cât și cea politică erau concentrate În mâna marelui preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un loc de cult propriu-zis, Împreună cu un complex auxiliar, constituit din locuințele preoților, diferite sacristii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mâna marelui preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un loc de cult propriu-zis, Împreună cu un complex auxiliar, constituit din locuințele preoților, diferite sacristii și alte Încăperi. În interiorul marilor complexe templiere, ca cele din Ur, Uruk, Eridu, Nippur, Babilon etc., existau, În mod obișnuit, și școli (edubba), al căror scop principal era pde regătire a personalului sacerdotal pentru exercitarea propriilor funcții. De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificate, Începând Încă din calcolitic. În casele de cult se desfășura o religiozitate privată, individuală și familiară autentică. În timp ce casele de cult constituiau un fenomen privat, templele, ca edificii publice, se bucurau de cea mai mare atenție nu numai din partea preoților, ci și din partea suveranilor din toate timpurile, atât pentru construirea, cât și pentru restaurarea lor. Templele dețineau În proprietate bunuri imobile, dar și de alt tip, care garantau funcționarea liturgică și menținerea personalului sacru. Desigur, nu lipseau ofertele reglementate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În proprietate bunuri imobile, dar și de alt tip, care garantau funcționarea liturgică și menținerea personalului sacru. Desigur, nu lipseau ofertele reglementate sau libere ale credincioșilor. 3. Personalul sacrutc "3. Personalul sacru" Ca În multe alte religii, și În Mesopotamia preoții sunt expresia fundamentală și vizibilă a sacrului. Exista o gamă largă de funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menținerea personalului sacru. Desigur, nu lipseau ofertele reglementate sau libere ale credincioșilor. 3. Personalul sacrutc "3. Personalul sacru" Ca În multe alte religii, și În Mesopotamia preoții sunt expresia fundamentală și vizibilă a sacrului. Exista o gamă largă de funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoții sunt expresia fundamentală și vizibilă a sacrului. Exista o gamă largă de funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau să acopere diversele funcții ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați propriu-zis cultului, Împărțiți În 19 subcategorii, dintre care prima era en/enu(m); 2) ghicitorii, Împărțiți În nouă subcategorii, dintre care cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
organizatoric sacerdotal, În cultura mesopotamiană nu aparțineau sistemului religios practic doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine; p³șișu(m) (În sumeriană ișib), care se ocupau cu ungerile rituale; kallû(m), răspunzători de bocete etc. Tot de personalul sacru țineau și assinu(m), care erau efeminați (dar nu eunuci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]