390,674 matches
-
originar din America de Nord, de unde a fost adus și în Europa. În România gambuziile au fost aduse pentru prima oară în 1927 din Hamburg de către profesorul D. Mezincescu, apoi din Bulgaria și în 1930 din Italia. S-au populat mai multe ape din Transilvania, lacul Pantelimon de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
lac cu 97%. Consumă și crustacee mici (cladocere), diatomee și alte alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie, devine chiar canibal. Poate distruge în eleștee mici pontele și puietul celorlalți pești (crapi, etc.). Se ține la suprafața apei și înoată în grupuri foarte numeroase. Se reproduce vara, când apa are 16-20°. Fecundația este internă, gonopodiul masculului servind drept penis. Femelele, fecundate, dau naștere după 4-6 săptămâni la 60-120 de pui. Se înmulțește foarte repede, astfel încât 1 m apă
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
alge verzi sau albastre, icre de pește, iar, la nevoie, devine chiar canibal. Poate distruge în eleștee mici pontele și puietul celorlalți pești (crapi, etc.). Se ține la suprafața apei și înoată în grupuri foarte numeroase. Se reproduce vara, când apa are 16-20°. Fecundația este internă, gonopodiul masculului servind drept penis. Femelele, fecundate, dau naștere după 4-6 săptămâni la 60-120 de pui. Se înmulțește foarte repede, astfel încât 1 m apă poate conține 1.000 de exemplare. După fecundare și ecloziune, puii
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
apei și înoată în grupuri foarte numeroase. Se reproduce vara, când apa are 16-20°. Fecundația este internă, gonopodiul masculului servind drept penis. Femelele, fecundate, dau naștere după 4-6 săptămâni la 60-120 de pui. Se înmulțește foarte repede, astfel încât 1 m apă poate conține 1.000 de exemplare. După fecundare și ecloziune, puii sunt purtați în abdomenul mamei până pot înota singuri. Maturitatea sexuală e atinsă chiar în primul an. La o temperatură sub 10°, gambuzia se îngroapă în nisip, intrând în
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură de Guaiacum imediat gri-verzui și cistoidele cu albastru. Fapt este, că în diverse regiuni ciuperca se folosește în consum (de exemplu Rusia, Norvegia). Pentru a evita o otrăvire, părușeii se țin 6-8 ore în apă, se scurg, se opăresc, apoi se gătesc. Pentru iarna se conservă in oțet, deci prin acest procedeu și-au pierdut fiecare gust de burete. Dar de asemenea fapt este, și acesta este mult mai important, că anual se intoxică oameni
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
toxine. În primul rând provoacă sindromul resinoidian, adică iritații ale mucoasei aparatului digestiv cu grețuri, vărsături, dureri abdominale, diaree, asociate uneori cu tulburări ale funcțiilor cardiace (simptome după 1-3 ore de la ingestie). Prin urmare se pot ivi însemnate pierderi de apă și electroliți, și în urma acestei deshidratări o exsicoză precum o acidoză. Mai departe s-a dovedit, că ciuperca provoacă icter precum daune consecvente ale ficatului. Acest burete este de acea pus în rând cu ciupercile otrăvitoare în acest articol, de
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
grădina Rhedely, căci de-acolo pornesc trenurile cu evrei. Nu din gară, ca să nu vadă cei din oraș - zice bunicul." Au înghesuit circa 80 de oameni într-un vagon și la atâția oameni le-au dat o singură găleată cu apă. Și mai groaznic este că au lăcătuit vagoanele. Pe caniculă această oamenii se vor sufocă! Jandarmul a spus că nu-i poate înțelege pe evreii ăștia. N-au plâns nici macar copiii; toți se mișcau ca niște somnambuli; parcă nici nu
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
UTON a fost creată inițial ca furnizor de echipamente pentru industriile chimică și petrochimică. Principalele produse aflate în portofoliul societății sunt schimbătoarele de caldură, recipientele sub presiune (reactoare, rezervoare, stocatoare GPL, coloane), skiduri - unități tehnologice în construcție modulară, cazanele de apă fierbinte și abur, liniile de conducte tehnologice,producție ce merge la export în proporție de 70-80%. CET II Borzești: Datorită necesităților noilor dezvoltări de pe platforma Combinatului petrochimic Borzești, în cincinalul 1971-1975 a început construcție celei de a doua centrale electrice
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
calorifică inferioară de 38.720 kj/kg, și cu gaze naturale, cu o putere calorifică inferioară de 31.820 kj/mc. Sistemul de răcire este construit ca o combinație de circuit deschis și circuit închis cu turnuri de răcire, iar apa de răcire este preluată din râul Trotuș. În anul 2007, Termoelectrica a intenționat să realizeze noi capacități de producție a energiei la sucursala Borzești. La licitația organizată în acest scop, s-au înscris șapte companii sau consorții: Enel (Italia), Electrabel
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
ideea că metoda sa ar putea fi adaptată pentru studiul vitezei luminii. Arago a extins conceptul lui Wheatstone într-o publicație din 1838, subliniind posibilitatea folosirii un test al vitezei relative a luminii în aer prin comparație cu viteza în apă pentru a distinge între teoriile privind natura luminii, de undă sau particulă. În 1845, Arago le-a sugerat lui Fizeau și lui Foucault să încerce să măsoare viteza luminii. Cândva în 1849 însă, se pare că cei doi s-au
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
rotativă, ci cu o roată dințată pentru a efectua o măsurare absolută a vitezei luminii în aer. În 1850, Fizeau și Foucault au folosit amândoi dispozitive cu oglindă rotativă pentru a efectua măsurători relative ale vitezei luminii în aer față de apă. Foucault a folosit o versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o măsurătoare absolută a vitezei luminii în 1862. Experimentele ulterioare efectuate de către în 1872-76 și de Albert A. Michelson în 1877-1931 au folosit versiuni îmbunătățite
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
teoriei oscilatorii a luminii a lui Fresnel, au continuat să apară diverse probleme au continuat să fie mai satisfăcător explicate de către teoria corpusculară a lui Newton. Arago sugerase în 1838 că o comparație diferențială între viteza luminii în aer față de apă ar servi la a dovedi sau infirma natura oscilatorie a luminii. În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
În 1850, aflat în competiție cu Foucault pentru a realiza această demonstrație, Fizeau l-a contactat pe pentru a construi un aparat cu oglindă rotitoare în care el diviza o rază de lumină în două, trecând una dintre ele prin apă în timp ce cealaltă se deplasa prin prin aer. Întrecut de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui experimentale, anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
anunțat cu puțin timp înainte ca Fizeau să le anunțe pe ale sale pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
personajului a fost realizat după o deplasare de câteva zile în scop de documentare la studiourile de la Moscova și a trebuit să fie purtat de actor timp de două luni. Realizarea secvenței în care Radu Comșa apare înecat pe fundul apei a fost foarte dificilă, necesitând filmări subacvatice efectuate în largul Mării Negre ce au pus în pericol viața actorului. Ion Caramitru a fost legat cu niste centuri de plumb și a fost cât pe ce să moară înecat atât din cauza dificultății
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
largul Mării Negre ce au pus în pericol viața actorului. Ion Caramitru a fost legat cu niste centuri de plumb și a fost cât pe ce să moară înecat atât din cauza dificultății de folosire a aparatului de respirat, cât și a apei reci ce-i putea provoca hipotermie. Filmul a fost realizat pe o peliculă color (2560 de metri). Lansarea filmului a fost tergiversata o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzură politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
rază de lumină provenind de la sursa "S'" se reflectă printr-un "G" și este într-un fascicul paralel de către lentila "L". După trecerea prin fantele "O" și "O", două raze de lumină trec prin tuburile "O" și "O", prin care apa este curge înainte și înapoi așa cum este indicat de săgeți. Razele sunt reflectate de o oglindă "m" în focarul lentilei "L'", astfel încât o rază întotdeauna se propagă în același sens cu fluxul de apă, și cealaltă în sens opusă față de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
tuburile "O" și "O", prin care apa este curge înainte și înapoi așa cum este indicat de săgeți. Razele sunt reflectate de o oglindă "m" în focarul lentilei "L'", astfel încât o rază întotdeauna se propagă în același sens cu fluxul de apă, și cealaltă în sens opusă față de direcția curentului de apă. După trecerea înainte și înapoi prin tuburi, ambele raze se unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
și înapoi așa cum este indicat de săgeți. Razele sunt reflectate de o oglindă "m" în focarul lentilei "L'", astfel încât o rază întotdeauna se propagă în același sens cu fluxul de apă, și cealaltă în sens opusă față de direcția curentului de apă. După trecerea înainte și înapoi prin tuburi, ambele raze se unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
prin tuburi, ambele raze se unesc în "S", unde se produc franje de interferență, care pot fi vizualizate prin ocularul ilustrat. Modelul de interferență poate fi analizat pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
pentru a determina viteza luminii de-a lungul fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
fiecărui tub. Se presupune că apa curge prin conducte cu viteza "v". Potrivit teoriei nerelativiste a eterului luminifer, viteza luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]