390,674 matches
-
luminii ar trebui să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
să fie mai mare când este „trasă” de-a lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
lungul apei, și mai mică atunci când ea întâmpină „rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
rezistența” apei. Viteza de ansamblu a unei raze de lumină ar trebui să fie obținută prin adunarea vitezei luminii în raport cu apa, și viteza apei. Adică, dacă "n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
n" este indicele de refracție al apei, astfel încât "c/n" este viteza luminii în apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
apa staționară, atunci viteza luminii "w "pe unul din tuburi ar trebui să fie și cea din celălalt tub, Prin urmare, lumina ce merge împotriva curgerii apei ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic nesatisfăcătoare, a lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a fost invocată pentru a explica , și anume ideea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Fizeau cu precizie îmbunătățită, abordând mai multe probleme pe care le avea experimentul Fizeau original: (1) Deformarea componentelor optice în aparatul lui Fizeau putea provoca o deplasare artifactuală a franjelor; (2) observațiile au fost făcute în grabă, deoarece debitul de apă sub presiune dura puțin timp; (3) profilul de curgere laminară a apei prin tuburile de diametru mic ale lui Fizeau însemna că erau disponibile numai porțiunile lor centrale, ceea ce producea franje slabe; (4) existau incertitudini în determinările lui Fizeau ale
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
experimentul Fizeau original: (1) Deformarea componentelor optice în aparatul lui Fizeau putea provoca o deplasare artifactuală a franjelor; (2) observațiile au fost făcute în grabă, deoarece debitul de apă sub presiune dura puțin timp; (3) profilul de curgere laminară a apei prin tuburile de diametru mic ale lui Fizeau însemna că erau disponibile numai porțiunile lor centrale, ceea ce producea franje slabe; (4) existau incertitudini în determinările lui Fizeau ale debitului pe diametrul tuburilor. Michelson a reproiectat aparatul lui Fizeau cu tuburi
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ceea ce producea franje slabe; (4) existau incertitudini în determinările lui Fizeau ale debitului pe diametrul tuburilor. Michelson a reproiectat aparatul lui Fizeau cu tuburi de diametru mai mare și cu un rezervor de mare capacitate care furniza un debit de apă constant timp de trei minute. făcea o compensare automată a lungimii căii, astfel încât franjele de lumină albă erau vizibile imediat ce elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Michelson și Morley au putut confirma pe deplin rezultatele lui Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868). Aparatul său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek a calculat următorii timpi de călătorie a celor două raze
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea o zonă plină de apă în repaus, în timp ce celălalt braț era în aer. Din punctul de vedere al unui observator aflat în repaus față de eter, Pământul și, prin urmare, apa, este în mișcare. Deci Hoek a calculat următorii timpi de călătorie a celor două raze de lumină în direcții opuse (neglijând direcția transversală, a se vedea imaginea): Timpii nu sunt la fel, ceea ce ar trebui să fie indicat de o
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
două raze de lumină în direcții opuse (neglijând direcția transversală, a se vedea imaginea): Timpii nu sunt la fel, ceea ce ar trebui să fie indicat de o deplasare a interferenței. Cu toate acestea, dacă coeficientul de antrenare Fresnel se aplică apei în sistemul de referință al eterului, diferența de timp de parcurgere (de ordinul întâi în "v/c") dispare. Folosind diferite setări, Hoek a obținut de fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui Fresnel, în care eterul este complet staționar. El a reușit să calculeze coeficientul de antrenare Fresnel ca urmare a interacțiunii dintre apa în mișcare cu o apă neantrenată. El a descoperit și că trecerea de la un sistem de referință la altul ar putea fi simplificată prin utilizarea unei variabile auxiliare de timp pe care el a numit-o "timp local": În 1895
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui Fresnel, în care eterul este complet staționar. El a reușit să calculeze coeficientul de antrenare Fresnel ca urmare a interacțiunii dintre apa în mișcare cu o apă neantrenată. El a descoperit și că trecerea de la un sistem de referință la altul ar putea fi simplificată prin utilizarea unei variabile auxiliare de timp pe care el a numit-o "timp local": În 1895, Lorentz a explicat mai general
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
totuși să ajungă aici, să forțeze cursul fluviului și să cucerească un cap de pod. Brigada I independentă de parașutiști polonezi au aterizat la sud de râu pe 21 septembrie, dar nu aveau în dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să ia contactul cu polonezii la Driel decât pe 22 septembrie. Generalul Roy Urquhart, comandantul Diviziei I, a cerut inițial ca
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
traversare a râului s-au încheiat cu eșecuri de proporții. Pentru traversarea celor două batalioane a fost adus un număr insuficient de bărci. Din acest motiv, doar Batalionul 4 al Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea cursului de apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a arde timp de șase ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a arde timp de șase ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în căutare de semne de viață pe alte planete. În 1822, Franz von Gruithuisen
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
al unei clădiri sau a unui șopron abandonat. Proprietarul a vrut să își aducă omagiul momentului și oamenilor, dar voia și o pictură murală pentru a împiedica clasificarea sa pentru demolare. Statul folosea structura pentru monitorizarea nivelurilor de contaminare a apei în acel punct; după ce testele au început să returneze parametri normali "statul a dispus scoaterea rezervoarelor și echipamente de testare, și demolarea șopronului.” Piesa " Mr. John Carlos" a grupului suedez de pe albumul din 1974 "Livet är en fest" este despre
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
trebui să îndeplinească trei sarcini pentru a găsi tinerețea fără bătrânețe. Făt-Frumos îi cere ca timpul să nu-i stea împotrivă. El pleacă mai departe și găsește o floare aplecată în pădure pe care o ajută cu câteva picături de apă și o îndreaptă. Aceasta se transformă într-o fată drăguță care îi mulțumește pentru ajutor și îi dă un corn magic: când el va fi în pericol să sune și ea îl va ajuta, dar cornul poate cânta doar de
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
bunătății din ghearele de foc ale vrăjitoarei. Vrăjitoarea cea Rea, conducătoarea regatului secetei, îi promite spicul dacă va face ca pământurile sale să fie din nou fertile. El găsește și un cal istovit pe care încearcă să-l ajute cu apă, dar vrăjitoarea îi dă o găleată cu pământ. După ce își dă seama că vrăjitoarea nu vrea să-i dea spicul, Făt-Frumos începe să cânte din fluierul magic, Vrăjitoarea fără să vrea joacă până adoarme iar spicul sare din cufărul în
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
dată pe fata Împăratului Împărăției Tinereții Veșnice. A treia sarcină este de a găsi cheia cărții care descrie istoria Împărăției Tinereții Veșnice. Pentru a face acest lucru, trebuie să intre printr-un turn foarte înalt în lumea subacvatică, în tărâmul apelor înșelătoare. Pentru a urca în turn Făt-Frumos este nevoit să recurgă la ajutorul fiului Împăratului Mincinoșilor. Odată ajunși sus, Făt-Frumos coboară pe o frânghie în turn de unde ia cheia, dar odată ce urcă din nou sus și-i dă cheia fiului
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]