44,928 matches
-
și asemănarea lor, cu aceeași structură psihosomatică și cu același metabolism. Aceste creaturi au fost destinate să populeze Terra II, ceea ce s-a și Întâmplat, cu succesul care se vede cu ochiul liber. Am mimat, cât puteam de bine În Împrejurările date, calmul, arătându-mă chiar curios și interesat. - Și ce urmăreau pământenii din ediția princeps? Pentru ce Întreg acest efort? - Impulsul lor ține de dorința irepresibilă a tuturor ființelor raționale de a-și cunoaște viitorul. Și, poate, nu doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viitorul. Și, poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă, dar și cam riscantă aceasta privitoare la cunoașterea viitorului. Foarte riscantă, uneori, nu Însă lipsită de utilitate. O butadă ușor mizantropică susține că există o singură explicație pentru Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide au rămas la condiția lor: fiindcă au avut premoniția că Într-o zi vor deveni oameni. Vorbind serios, Ceilalți voiau să știe cum vor evolua, ce pericole Îi pândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici ochii, nici sânii unor contemporane nu mă lasă rece, mai ales când mama-natură și Dumnezeu-tatăl au avut grijă să nu le risipească brambura pe ființe diferite, ci le-au așezat gospodărește În dotarea uneia singure. Una, dar bună. - Dacă Împrejurările n-ar fi cele care sunt, ai avea dovezi convingătoare ale sensibilității mele la farmecul eternului feminin. Contează pe asta, m-am trezit plusând cu tupeu. - O să țin minte și sper ca nici tu să nu uiți, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
latina sau care știau măcar un număr oarecare de cuvinte. Alegerea unei vocabule dintr-o limbă străină era chiar potrivită pentru o organizație secretă, iar Centrum suna destul de bine, nu? Am abandonat chestiunea veridicității asasinării lui Alexandru cel Mare În Împrejurările acelea stranii: om trăi și-om vedea ce și cum, atunci când circumstanțele vor fi favorabile formulării unei concluzii judicioase. Până una-alta, mai incitant Îmi părea faptul că oculții din antichitate erau reuniți sub aceeași titulatură cu subteranii de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tinde spre zero, Îmi spuneam. Din convingere sau ca să-mi găsesc o scuză pentru nehotărâre? Pe de altă parte, dacă Wagner era Magistrul, lucrurile, per ansamblu, nu pot sta foarte rău, mă străduiam eu să văd, ca În oricare altă Împrejurare, de altfel, partea plină a paharului. Nu mă bizuiam pe nimic concret, schimbaserăm câteva fraze, atâta tot, iar simplul fapt că, la plecare, mă asigurase că pot avea Încredere În el nu reprezenta un argument. Ce era să spună? Ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat limbajul stas al romanelor de duzină. Scot din buzunar discheta și pistolul, le pun cu mișcări Încete pe birou și, În câteva fraze, Îi divulg proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În sala Consiliului se așterne o tăcere de câteva secunde. Aștept să spună ceva. N-o face. Mă privește doar cercetător și, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al V-lea moare sufocat, iar În noiembrie, același an, Filip cel Frumos suferă la vânătoare un accident letal. Aceeași soartă o au și cei trei fii ai săi care, Într-un interval de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Va sfida, prin urmare, actul papal prin care, În urmă cu două sute de ani, templierilor li se conferise imunitate juridică și va profita cinic de faptul că aceștia nu vor opune rezistență, Întrucât juraseră să nu-și păteze În nici o Împrejurare mâinile cu sânge creștin. Regele trimite În toată Franța ordine de arestare sigilate, pe care destinatarii - oamenii săi de Încredere - nu au voie să le deschidă decât, simultan, În ziua de 12 octombrie 1307. Ceea ce se și Întâmplă. În conformitate cu augusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
omul dumitale să nu se facă istoric. Vreau să-ți aduc aminte că, la facultate, la cursul inaugural, eu aveam grijă să vă spun o frază pe care vă rugam să o notați și să n-o uitați În nici o Împrejurare și pentru nimic În lume, orice s-ar Întâmpla. Era un citat dintr-un mare istoric german, Theodor Mommsen, sper că-ți mai spune ceva acest nume. Iată citatul: Un istoric trebuie să fie aidoma lui Dumnezeu, trebuie să iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria el Însuși, de bună voie și nesilit de nimeni... Micuța blondă fanda cu o iscusință pe care, În alte Împrejurări, aș fi admirat-o sincer. Ori, poate, o suspectam fără temei de duplicitate, nemulțumit că nu mă ajuta să aflu ce doream?! Gluma comparativistică era Însă reușită, de ce să nu recunosc!? Nu și adevărată Întru totul, după cum vedeam eu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
drăgălașul lui frățior să nu-l jignească vreodată ezitând cumva să i se adreseze și data următoare când va avea nevoie. Nimic de zis, din acest punct de vedere, mezinul se purtase absolut ireproșabil: nu l-a jignit În nici o Împrejurare, apelând la el ori de câte ori se afla la ananghie. Și se tot afla, slavă Domnului... După cum era de așteptat, până la urmă, Corbu-tatăl a comis și greșeala capitală pentru un părinte cu scaun la cap: a trecut, cu minore și nesemnificative excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pământ În proprietate se descurcase, cu toate că la institutul de cercetări agricole, unde ajunsese să lucreze În pofida dosarului de cadre compromițător, i se mai amintea din când În când de originea lui burghezo-moșierească. Tacit, i se trecuse Însă cu vederea inclusiv Împrejurarea că avea un frate În străinătate, mai ales că beneficia de circumstanțe atenuante: intrusul, adică Noel Corbu, nu fugise după 23 august ’44 și nici nu desfășurase În Franța activități ostile regimului democratpopular, nu vorbise la Europa Liberă, deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut În Împrejurările respective, și aceasta mă mai consola oarecum. În cele din urmă, m-am redresat. Am avut chiar puterea să-mi reprim impulsul de a pune Întrebări. - Cred că - până la un punct, cel puțin - aș putea să continui eu povestea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părut că secundarul Citizenului se mișcă, dar, grăbit fiind, n-a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta, ar fi fost În stare să parieze averea lui Bill Gates contra un yen că faptul nu mai avea cum să se producă. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel puțin până la un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului de siguranță (reală, imaginară?) pe care o derivam instinctiv din Împrejurarea că eram compatrioți, ca și cum asta ar fi reprezentat vreun argument sau vreo garanție pentru ceva anume. Nu-mi plăcea să recunosc că la apropierea Încrezătoare de doamna psiholog mai contribuia și atracția pe care o exercita asupră-mi ca femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândesc mâine”, chiar dacă În sinea noastră recunoaștem că e vorba de lașitate sau neputință și ne condamnăm fariseic pentru asta. Da, dar nici când Încercăm și eșuăm nu ne cade bine, fiindcă nimănui nu-i e ușor să accepte că Împrejurările pot fi uneori mult mai puternice, În inextricabilul lor, decât prețioasa lui rațiune. A Înțelege este unul dintre orgoliile supreme ale omului. Până la urmă, nici măcar nu era cine știe ce de Înțeles, cel puțin În datele prezentului imediat. Dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să te mint, sugerând că există o limită dincolo de care nu se poate trece. Sau dincolo de care nu trebuie să se treacă. Nu există. Nici limită, nici reguli absolute despre ce trebuie și ce nu trebuie făcut În astfel de Împrejurări. În legătură cu Centrul, fiecare dintre cei de-aici are un volum de informații diferit. Întâmplător, eu mă număr printre cei care știu cele mai multe lucruri după doctorul Wagner și - e o bănuială, nimic mai mult - după cuplul Eveline Fontaine-Zoran. Li se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În pericol echilibrul universului, așa că m-am decis s-o scald. Aveam ocazia să fac În felul acesta și un mic test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simțitor dimensiunile. Era mare, desigur, dar parcă nu atât de copleșitoare În masivitatea ei mohorâtă ca la Întâiul contact. Nu-i exclus s-o fi văzut eu În altă lumină, iar faptul să se datoreze sentimentului că domin situația În virtutea Împrejurării că dețin de unul singur secretul descinderii anterioare de care Eveline este complet străină, comportându-se ca atare, fără să bănuiască ori să simtă că o privesc amuzat și de sus fiindcă participa inocent la un joc cu final, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te gândești. După ce Eveline a Închis ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența În ierarhia preocupărilor mele. Pe moment, cel puțin. Eram curios cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avut timp și să te fluturi pe-acolo, și să descoperi lista așa repede. Dar acum, cred că am Înțeles. Mda, am Înțeles... Mă credea sau doar se prefăcea că mă crede? - Cât privește găsirea listei, ce să spun: În Împrejurări de-astea, mai contează și șansa, Întâmplarea. Nu e cazul să-ți faci o părere prea bună despre mine pornind de-aici. Iar dacă totuși ții neapărat, sunt În măsură să-ți ofer argumente mai convingătoare... O glumă reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva, În memoria mea pasivă, și el se zbătea disperat să iasă la suprafață. Ce anume Îl fixase acolo? Și când, În ce Împrejurare Îl procesasem și-l pusesem În stand by cu convingerea că vreodată o să mă Întorc la el? Cheia... cuvântul-cheie, soluția și izbăvirea... unde se află, de unde să-l iau? Nu cumva... Îți spun sincer că nici n-am avut curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putea să recădem În disperarea insolubilității problemei. Mi se părea prea simplu să poată fi și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din Însemnările lui Noel Corbu, care cuprindea cuvântul-cheie? Bătrânul nu repurtase În acea Împrejurare suprema sa performanță În materie de subtilitate enigmistică, de acord. Dar poate nici nu intenționase. Era limpede că acele cinci vorbe, „Cheia e Codul lui Alexandru”, reprezentau un mesaj și conțineau un indiciu. În aparență, foarte explicite ambele, dar deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei, mergi drept Înainte”, mi-a fulgerat memoria sfatul glumeț ,și nu tocmai, al instructorului cu care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere. De ce să nu-l facem pe domnul Zoran să creadă că mai are un aliat? Siguranța de sine atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină, nu e nevoie decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tratez cu mult respect și înțelepciune, cu dragoste și încredere. Sunt mândră că am un prieten așa de bun și folositor! Sper ca și ceilalți elevi să găsească în carte un prieten bun, adevărat, care nu te trădează în nicio împrejurare.
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]