4,529 matches
-
narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile ei fundamentale, numai jalonată circular de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului contururi semnificative" (Ibidem, p. 3). 140"care mută istoria și contemporaneitatea în conștiința sa de creator, silit să depășească tiparele comune și să inventeze simboluri noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
excursie pe tărîmuri extrem-orientale. Fidel unui naturalism dus În pînzele albe, deși disprețuitor la adresa psihanalizei, Houellebecq reține din copilăria lui Valérie mai ales gangurile “sexuale”: Își confirmă renumele de scriitor degrabă vărsător de spermă și prezintă o femeie cu puternice Înclinații lesbiene. De aici, romanul dansează În jurul formării noului cuplu care, asemeni celor din Particulele elementare, trece prin fel de fel de experiențe sexuale extreme - autorul fantasmează cît pentru cinci Penthouse-uri - ca eșanjismul, sodomia, blow-job, ca să nu mai vorbim de felație
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a întreține iluziile, însoțit de negarea vehementă a adevărului informațiilor dobândite. Iată de ce, la capătul unor asemenea experiențe, teribilele secrete conjugale ne apar ca fiind absolut derizorii. „Vorbe, vorbe...”, spunea Hamlet. „Informații, informații...”, spunem noi, descumpăniți și dezamăgiți de această înclinație a societății burgheze de a oculta și de a camufla totul. În principiu, aici, „dulapul” nu este decât o „mașină de ascuns adevărul”, supusă supravegherii unui spectator care nu se teme nici o secundă de felul în care se va sfârși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îi vor respinge cu vehemență pe cei marginali, vor reclama pedepse severe pentru rebelii de orice ordin 104. Căci violența prezentată în toate programele nu produce direct violență ci, din contra, o nesiguranță, o slăbiciune și, de aici, chiar o înclinație către valorile cele mai conservatoare ale societății. Construcția iluzorie pe care o oferă media are un efect-retur asupra realității, pe care o construiește după legile sale fictive. Receptorul este, în acest caz, foarte "activ": el reconstruiește bine o realitate, dar
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nici nu se căutau principii în compoziție aplicabile în egală măsură edificiilor, sculpturii și picturii, artelor plastice și celor decorative, indiferent de locul sau de perioada apariției lor. Astfel de reguli erau considerate irealizabile și, poate, indezirabile. Formația, ca și înclinația ce-mi sunt proprii m-au condus întotdeauna către ceea ce au în comun lucrurile mai degrabă decât către ceea ce le distinge unul de altul. Aruncând o privire asupra a ceea ce ne oferă artele diferitelor epoci drept experiență colectivă a umanității
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
locuință ce-ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei melodii datorează dinamica lor abaterii de la nota dominantă. Când baza lipsește - de exemplu, când o pictură de Mondrian este întoarsă la 45° (figura 34
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în partea stângă (figura 90). Acest fapt îl situează într-o poziție clară de dominare față de prada sa, Bethsabeea. Totuși, doamna nu apare chiar dedesubtul regelui. Legătura diagonală dintre ei poate fi o întâlnire pe picior de egalitate. În plus, înclinația legăturii sporește cu mult tensiunea scenei. Am arătat mai înainte că formele înclinate sunt percepute ca deviații de la osatura statică a verticalei și orizontalei. Astfel, raportul spațial oblic dintre rege și iubită se interpretează ca o ciocnire între subjugarea totală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a comportamentelor. Născându-se în atmosfera aceleiași epoci, ea lasă să se vadă metode similare gândirii marxiste, în special prin sprijinirea pe trecut. În același timp, evoluționismul depășește marxismul în amploarea consecințelor științifice (dar nu și în a celor sociale). Înclinația noastră de a persevera funcționează chiar și în cazul răului (semn că perseverența este o valoare contextuală). Dovada ne-o furnizează crimele secolului XX. * În succesul celor din generația noastră putem să zărim o măsură a propriei reușite. Este însă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Bârfa dă seama de intuirea rolului informației în orice grup social, colportorii acesteia dorind să-și semnaleze importanța prin accentuarea unui rol natural de comunicare. Miza este dată de creșterea adresabilității fiind însoțită de importante avantaje, inclusiv economice. Există o înclinație naturală de a ști și de a povesti cât mai multe despre ceilalți, ivită pe fondul unei concurențe pentru funcțiile în grup și al dorinței de sens al existenței proprii în contextul comunitar. La limită, putem considera bârfa un rău
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
orice condiții, chiar și cu mitraliera. Încerc să-mi dezvălui aici teama de a nu mă ascunde în spatele lui "simt că am ceva de spus" (sub semnul căruia așez aceste rânduri), atunci ar putea fi vorba doar de o firească înclinație (care nu este dublată de talent) secretată în umbra diverselor idealuri culturale. Trebuie să-mi recunosc lipsa de talent pedagogic. Inițial am crezut că nu am timp de dulcegării. Accept însă că nu am răbdarea de a mă apleca asupra
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să fac eu o tocăniță; n-a stat lângă mine nici o clipă: s-a trântit în fața televizorului și s-a uitat la un film horror (exact ca numărul unu, exact ca numărul trei - mă tot întrebam cum de manifestau aceeași înclinație bolnăvicioasă deși erau atât de diferiți); la un moment dat mi-a făcut o limonadă, mi-a dat și un test de sarcină, dar eu n-aveam timp de prostii, l-am trimis înapoi la moroii lui... Închei repede povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
vedere al caracteristicilor structurale și al dinamicii. 1. Prietenia Nu pot fi prieten cu oricine, dar nici nu pot fi singur, fără a avea un prieten. Prietenia este un tip special de relație Între două persoane. Ea este dată de Înclinația mea specială către cineva, către un altul În care, și prin care, eu simt că mă completez, cu care mă simt bine, cu care am plăcerea de a fi Împreună. Prietenia este un sentiment reciproc de simpatie, de afecțiune Între
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lor. Prieteniile, ca și iubirea, iau naștere, prin apropierea treptată Între persoane, prin Întâlniri și contacte succesive, printr-o cunoaștere reciprocă În timp. În cadrul acestui proces se construiesc motivații comune, sunt puse de acord idei, sentimente, interese, sunt descoperite gusturi, Înclinații, preferințe comune. Toate acestea converg către o anumită asemănare Între persoanele respective, contribuind la atracția lor reciprocă. Treptat, se va construi un model și un stil comun care va apropia, va consolida și va menține această legătură, care, cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Tendință anxioasă EUL Tendință la inferioritate Tendință agresivă Zona tipurilor pragmatice (activeă 2. tendința de inferioritate se raportează la pulsiunile primare, fundamentale, ale inconștientului și se caracterizează prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și e dominat de pulsiunile inconștientuluiă Tipul revoluționar (reformator, orientat către viitor, aflat sub influența inconștientuluiă Se poate remarca faptul că tipurile psihomorale prezentate sunt determinate În principal de Înclinațiile psihologice ale eului personal, care manifestă o anumită tendință. Fiecare tip uman este rezultatul influenței unei anumite componente cu caracter dominant, al personalității respective, totul depinzând În final de echilibrul de forțe sufletești, de energia psihică dintre supraeu și inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihică dintre supraeu și inconștient, care se descarcă asupra eului personal. Orientarea către trecut sau către viitor depinde În egală măsură atât de supraeu (trecutulă, cât și de inconștient (viitorulă. Aceste tipuri psihomorale sunt, În primul rând, expresia unei anumite „Înclinații” a eului persoanei respective către o anumită „tendință de valorizare” a potențialului sufletesc. Astfel: aă nevoia de a se remarca prin acte exemplare, de a merge până la sacrificiul de sine este caracteristică tipului idealist, al eroului; bă nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plasată În sfera conștiinței perverse, nu numai În pulsiunile agresive primare. Din aceste considerente, prejudiciul, ca act psihologic, dar și moral, are două surse: În Inconștientul persoanei (pulsiunile agresive primareă și În supraeul acesteia (conștiința perversăă. Eul persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
analiza, pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții care să determine adoptarea unei asemenea Înclinații pulsionale de factură ostil-negativă. De regulă, cel care prejudiciază are un anumit profil psihologic, caracterizat prin următoarele trăsături: are un mare potențial agresiv, care se manifestă prin conduite de violență; este o persoană imatură emoțional, frustrată, având carențe educaționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Morale. Răspunsurile la această Întrebare au fost multe, dar problema rămână deschisă. A fi bun sau a fi rău sunt trăsături sufletești și morale ale persoanei umane. Omul poate avea calități (bineleă sau defecte (răulă. Ele nu sunt structuri, ci Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trăsături sufletești și morale ale persoanei umane. Omul poate avea calități (bineleă sau defecte (răulă. Ele nu sunt structuri, ci Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta neapărat un act de sadism fizic, ci o formă de plăcere perversă de a produce suferințe și dureri de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
factor de cenzură al intențiilor și actelor, al conduitelor individului, este esențială. Locul conștiinței morale este luat, În cazul acesta, de către conștiința pervertită. Conștiința pervertită este cea care mă Îndeamnă la rău, spre deosebire de conștiința morală, care mă Îndeamnă la bine. Înclinația persoanei umane către bine sau către rău Își are originea În conștiința sa. Vreau să fac binele și sunt Împiedicat de să fac răul sub influența conștiinței morale, precum, În egală măsură, sunt Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul acesta menționăm următoarele: Înșelătoria, furtul, minciuna, impudicitatea, brutalitatea, izolarea, conduitele de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
virtuți morale. Ele sunt prezente În orice ideal. Acesta este Însă aspectul teoretic. Din punct de vedere practic, idealurile, ca forme de Împlinire de sine și de realizare a propriei sale vieți, vor depinde de natura sau, mai exact, de Înclinațiile sufletești ale individului, În raport cu sistemul de valori care-i este propriu. Din aceste considerente, trebuie să acceptăm existența mai multor forme de idealuri. Orice ideal este expresia unor structuri psihomorale ale persoanei umane. El este produsul unui anumit tip spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]