4,849 matches
-
meargă cu ei. În timp ce așteptau sosirea unei mașini pusă la dispoziție de biroul președintelui Blayney, Gosseyn observă că Dan Lyttle îi făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de hotel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Sandu?“ O voce vioaie, necunoscută, aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă sună dimineața, ai încurcat-o. Vocea a râs, antipatic, provocator. „Nu-ți mai aduci aminte de mine, nu?“ „Cu cine vorbesc?“ „Vezi că Mihnea al tău e-n rahat. Ai grijă ce faci.“ Și-a închis. Maria a venit glonț lângă mine; parcă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am trezit cu-o inspecție pe cap). În plus, câteva din pramatiile gălăgioase îmi puneau întrebări-încuietoare, luate de prin Hristea și Ciompec, la care trebuia să caut răspunsul acasă și să-l aduc data viitoare. Cu fiecare ocazie când mă încurcam, clasa trepida de fericire. Se zâmbea feroce, cum numai copiii se pricep s-o facă. Răfuielile continuau dimineață după dimineață, ei pregătind capcanele și mustăcind în germană, eu inventând teme grele (gen: „Caragiale - jocuri cu mai multe strategii“) și confiscându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fost. Acuma, nu știu dacă să pun accentul pe n-a fost sau pe țara asta.“ „Cum așa?“ Mihnea s-a oprit pentru o clipă și-a luat o gură de borviz. Trebuia să fie ceva extrem de important, de încurcase sticlele. L-am văzut cum se strâmbă, bâjbâind după țuică. Nu i-am dat-o. S-a șters pe buze și-a reluat explicația. „Mi-a dat de gândit toată povestea cu hărțile, lovitura fraților «Brothers», inscripțiile ascunse pe dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
l-a șters cu totul? Mai ales în condițiile în care se presupune că, dacă ai titlul și cota, găsești automat și autorul. Așa e și la tablouri, când sunt păstrate în depozitele muzeelor. Nu poți rătăci o pictură sau încurca autorii doar pentru că s-a pierdut eticheta sau cineva a șters numele de pe ramă; ar fi prea stupid. Cine a lăsat cartea a știut că o să dăm de numele autorului. A șters numele din alt motiv decât ca să ne-ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seva genealogică a familiei. Dacă mai puneai și Securitatea la mijloc, care într-o parte îl numea pe bunică-meu bunic, iar în cealaltă unchi, începeai să bănuiești că la mijloc e o lucrătură. Cu Securitatea, nu glumeai, ăștia nu încurcau fișierele cum încurcăm noi astăzi la cursuri epocile și numele de autori. În plus, habar n-aveam că bunică-meu ar fi jucat vreodată șeptic cu tovarășul Ceaușescu (în 1946, nici eu nu scosesem capul pe lume, nici nea’ Nicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
familiei. Dacă mai puneai și Securitatea la mijloc, care într-o parte îl numea pe bunică-meu bunic, iar în cealaltă unchi, începeai să bănuiești că la mijloc e o lucrătură. Cu Securitatea, nu glumeai, ăștia nu încurcau fișierele cum încurcăm noi astăzi la cursuri epocile și numele de autori. În plus, habar n-aveam că bunică-meu ar fi jucat vreodată șeptic cu tovarășul Ceaușescu (în 1946, nici eu nu scosesem capul pe lume, nici nea’ Nicu nu era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Găsești o linie de fugă.“ „Vorbești ca prietenul tău din scrisori...“ „Nu-i prietenul meu. De fapt, ți-am zis, nici nu știu cine e. Speram să m-ajuți tu...“ „Să te scot din rahat, adică. Să-ți lămuresc algebric ceea ce tu încurci filologic.“ „Du-te-n babardeli!“, l-am imitat, simulând indignarea. „Mă descurc și singur.“ „Nu, n-o să te descurci. Da’ să-ți mai zic o chestie: ce fac ăștia cu noi se cheamă terorism intelectual. Când linșezi public un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anterior/ulterior lui 28 februarie și datată intenționat greșit; ori nimeni n-a scris-o niciodată cu-adevărat, și cineva a confecționat-o, dar, în grabă, a greșit data; ori e-o coincidență și omul nostru pur și simplu a-ncurcat zilele. Experiența m-a-nvățat că, în materie de combinații matematice, nu există coincidențe.“ „Matematică? Ce-are matematica cu asta?“ „Scrisorile sunt o permutare repetitivă de combinații-algebrice. Se cheamă calcul repetitiv non-liniar. Alegi o ecuație, o secționezi în patru-cinci alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gât. Nu plăteai, te dădeau jos la prima. Nu coborai, chemau jandarmeria. Mai departe, nu era bine să-ți imaginezi. Eu plătisem vreo 20 de euro, o diferență de la IC la ICE, greșiseră deștepții din București încadrarea biletului. Sau poate încurcasem eu trenul; se mai întâmplă, nu chiar totul poate fi programat. Cât ne-a butonat ospătarul comanda, am avut timp să-mi pregătesc discursul. Ca și Mihnea sau Maria, inginerul Grosescu nu trebuia să știe mai multe decât vroiam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi am încercat să așez lucrurile cap la cap. Pe măsură ce ne apropiam de „Blauer Stern“ și de casele verzi de pariuri „Wettpunkt“ (pe care eu le confundasem dezinvolt cu niște magazine alimentare, spre marele amuzament al doctorului Weidle), întrebările mă încurcau tot mai mult. De ce-mi pomenise Grosescu tocmai de presbiterieni? Știa inginerul de Thomas Bayes? Auzise de el din întâmplare sau cunoștea, ca Mihnea, toată povestea? Cine erau, de fapt, clismaticii? Și, mai ales, fusese Maurer un Economist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un asemena dosar? Fusese el în posesia doctorului Liviu Grosescu? I-l arătase și băiatului său? Sau totul nu era decât o poveste imaginară, o confuzie națională brodită de Economiștii Minții, așa cum Bidileanu Ovidiu brodea istoria în poeziile lui hipertrofice, încurcând nume, locuri și epoci? Nici Lepidopteros n-ar fi reușit să descurce ițele; oricum, dintr-un motiv doar de el știut, încetase să-mi mai dea rapoarte despre operele vecinului meu. Aflasem despre cercetarea punctelor nodale ale minții și implantarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcea frig doar când le-auzeai numele. „N-aș vrea să fiu în pielea avocățelului...“, s-a apropiat Mihnea de prizonier. Aproape îi sufla în cagulă. „Ce zici, scriitorașe, te-am avut la faza asta?“ „Clar.“, l-am susținut. „A încurcat-o. Parcă văd titlurile de mâine: «Cel mai mare scriitor român în viață dispare într-un tragic accident de circulație!» Sau maritim.“ „La alegere.“, l-a mângâiat Mihnea pe cagulă. „Și-amicul nostru mai are și-alte lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oficial și irevocabil. Chiar și părinții încă nu începuseră să vorbească absolut deschis cu fetele; parcă își făcuse loc o disonanță; generăleasa Epancina, mama fetelor, cine știe de ce, devenise nemulțumită, ceea ce era foarte important. La mijloc era o împrejurare care încurca totul, o chestiune foarte complicată și anevoioasă, din pricina căreia totul se putea strica definitiv. Această complicată și anevoioasă „chestiune“ (după cum se exprima însuși Toțki) începuse demult, cu vreo optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e rușine? Doar nu sunteți așa cum ați vrut să păreți! Nu se poate una ca asta! strigă brusc prințul cu un reproș profund, pornit din inimă. Nastasia Filippovna se miră, râse, ascunzând parcă ceva sub zâmbetul ei, îl privi puțin încurcată pe Ganea și ieși din salon. Însă, înainte de a ajunge în antreu, se întoarse brusc, se apropie iute de Nina Alexandrovna, îi luă mâna și și-o duse la buze. Într-adevăr, nu sunt așa cum par. A ghicit, șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o faci? — A-aici, răspunse Rogojin, aproape tresărind din pricina întrebării la care nu se așteptase. — V-ați gândit s-o faceți repede? Știi și tu: parcă de mine depinde? — Parfion, nu-ți sunt dușman și n-am intenția să te încurc în vreo privință. Îți repet acum ceea ce ți-am spus și mai înainte, odată, într-un moment exact ca acesta. Când, la Moscova, te pregăteai de nuntă, nu te-am împiedicat cu nimic, știi asta. Prima dată ea singură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Spunea una, dar în așa fel, încât cu aceste cuvinte parcă ar fi vrut să spună cu totul altceva. Vorbea cu o umbră de ironie și în același timp emoția îi era disproporționat de mare, privea bănuitor în jur, se încurca vizibil și se pierdea la fiecare cuvânt, așa că toate acestea împreună cu înfățișarea lui de tuberculos și cu privirea ciudată, scânteietoare, parcă frenetică fără voie continuau să atragă atenția asupra lui. — De altminteri, necunoscând deloc înalta societate (recunosc acest lucru), m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez extrem de mult și respect profund această atitudine, deși pe chipul Excelenței Sale, soțul dumneavoastră, se poate citi cât de puțin îi place... Hi-hi! râse el, încurcându-se de tot și deodată îl podidi o tuse atât de puternică, încât vreo două minute nu putu continua. — Chiar s-a sufocat! rosti cu răceală, tăios, Lizaveta Prokofievna, studiindu-l cu un aer de curiozitate severă. Ei, dragă băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tineri ciudați. Am rămas și eu, așa cum mă opresc uneori pe stradă, când văd câte ceva la care te poți uita ca... ca... ca... — Ca la o raritate, îl ajută Evgheni Pavlovici. — Bine zis și exact, se bucură Excelența Sa, care se încurcase puțin cu comparația, chiar ca la o raritate. Însă, în orice caz pentru mine, cel mai de-a mirării și chiar cel mai regretabil, dacă mă pot exprima așa gramatical, este că, dumneata, tinere, n-ai fost în stare nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o plăcere să vă cunoască omul naivitatea; e o plăcere să stea și să discute cu dumneavoastră; cel puțin știu că în fața mea e persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrucâtva dreptate și că liberalul rus despre care ați vorbit este într-adevăr înclinat, într-o oarecare măsură, să urască Rusia, nu doar orânduielile ei. Desigur, numai într-o oarecare măsură... desigur, asta nu poate fi valabil pentru toți... Se încurcă și nu termină. În pofida emoției, era foarte interesat de discuție. Prințul avea o însușire deosebită care se manifesta în neobișnuita naivitate a atenției cu care asculta întotdeauna ceva ce prezenta interes pentru el și în aceeași naivitate a răspunsurilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a «ultimei mele convingeri». M-am agățat avid de această nouă idee, am analizat-o avid în toate meandrele ei, sub toate aspectele (n-am dormit toată noaptea) și, pe măsură ce o aprofundam, pe măsură ce-o absorbeam în mine, mă încurcam din ce în ce mai mult. O spaimă teribilă m-a asaltat în cele din urmă și nu m-a părăsit nici în zilele următoare. Uneori, gândindu-mă la această spaimă permanentă a mea, simțeam cum o nouă spaimă mă face repede să îngheț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el. — Chiar așa, spuse Evgheni Pavlovici, așezându-se deodată pe un scaun și invitându-l pe prinț să stea lângă el. Însă acum mi-am schimbat temporar intenția. Recunosc că sunt întrucâtva derutat, ca și dumneavoastră. Gândurile mi s-au încurcat; pe deasupra, chestiunea pe care vreau s-o discutăm e prea importantă pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, de altfel. Vedeți, prințe, măcar o dată în viață vreau să fac o faptă absolut cinstită, adică fără nici un gând ascuns și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sigură că ai venit aici cu convingerea deplină că sunt îndrăgostită de dumneata și te-am chemat la întâlnire, i-o trânti ea iritată. — Într-adevăr, ieri m-am temut de asta, lăsă prințul, naiv, să-i scape (era foarte încurcat), dar astăzi sunt sigur că dumneata... — Cum! strigă Aglaia și brusc buza ei de jos începu să-i tremure. Te-ai temut că eu... ai avut curajul să gândești că eu... Doamne! Poate, ai bănuit că te-am chemat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbesc de rău... dar acest Ferdâșcenko... adică, cine știe, ar putea să fie chiar el! Vreau să spun că, poate, e într-adevăr mai capabil de asta, decât... decât celălalt. Lebedev făcu ochii mari și ciuli urechile. — Vezi dumneata, se încurcă prințul și mai mult și se încruntă, umblând înainte și înapoi prin cameră și străduindu-se să nu se mai uite la Lebedev, vezi dumneata, mi s-a adus la cunoștință... mi s-a spus despre domnul Ferdâșcenko cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]