5,677 matches
-
întotdeauna că principalul îngrijitor e mama. Și știi cum e Amanda. Ca să obțină ceea ce vrea o să-și regizeze o apariție demnă de Oscar. Alice a încercat să-și alunge din minte imaginea maleficei Amanda, în postură de Cruella de Vil, înfigându-și ghearele de-un roșu strălucitor în Theo cel ca un cățeluș. Nu poate. Adică... n-o să i-l dea ei. Șansele tale trebuie să fie mari, nu? După felul în care l-ai îngrijit. Și mai e și slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea cu un surâs, primul pe care Hugo îl vedea înflorind pe buzele ei, că face bine la șocuri. În ultima vreme, Theo se atașase foarte tare de un joc în care un morman de inele de lemn colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
colorate trebuiau înfipte într-o țepușă. În consecință, bună parte din după-amiaza care a urmat întoarcerii de la Chicklets Hugo a stat răbdător lângă copil, în camera acestuia, aclamându-l și bătând din palme de fiecare dată când băiețelul reușea să înfigă câte-un inel. Theo a făcut curând legătura între efort și recompensă, așa că a ajuns curând să se aclame singur, țopăind de zor plin de fericire. Hugo râdea și el, străduindu-se să nu se întrebe câte astfel de ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau nu. Pentru că, totuși, părerea Rottweilerului, concluzionase el mohorât, n-avea să conteze prea tare în lupta cu Amanda. Având în vedere trucurile mișelești pe care le ținea ascunse în mâneca hainei de firmă. Poc. În vreme ce Theo, care reușise să înfigă cu succes un inel deosebit de mare și de gros, a izbucnit din nou în aplauze, Hugo și-a alungat grijile și a început să bată din palme și să-și ovaționeze fiul cu frenezie. —Ce imagine emoționantă, a observat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Lui Hugo aproape că nu-i venea să creadă ce noroc îl lovise. Norii se risipiseră. El și Theo aveau să rămână împreună. În timp ce Amanda avea să înceapă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun interes pentru individual speriat. - Mici, domnule, evident. Bancnote mici, nu trebuie să fie tot timpul așa? Doar vă pricepeți la asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este întotdeauna dură în astfel de cazuri sau se induce o astfel de concluzie de către cei de la PR -, exact asta trăia și el acum, cu deosebirea esențială că dușul îl făcuse dimineața și nu trăsese nimeni perdeaua pentru a-i înfige un cuțit cu lamă lungă într-o anumită zonă a corpului, niciodată în inimă - victima trebuie torturată în prealabil, dacă moare instantaneu pleacă spectatorii din sală, nemulțumiți, dați-ne banii înapoi, PĂCĂLICILOR! -, încercă să se miște și firele lipicioase îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern. Peste drum de casa sa - chiar se miră că încă nu se transformase în barcă -, Land Roverul negru părea înfipt în decor de pe la începuturile lumii. Și dădea senzația că acolo avea să rămână și după sfârșitul aceleiași lumi. - Despre Lucia poți să scrii ceva și mai încolo. Poate va aluneca pe o frunză, va cădea pe trotuar, se va lovi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să-ți spun cum se poate muri prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este că scenariul pare foarte simplu, chiar dacă perspectiva din care privim întreaga situație este cu totul alta. Scriitorul (fii atent aici!) este obligat de propria pasiune nestăvilită - o percepe de foarte multe ori ca pe un cuțit care i se înfige în coaste, dar nu este o senzație dureroasă sau înspăimântătoare ci una extrem de plăcută, iată masochismul de tip literar - să se așeze la birou și să gândească. Va inventa personaje stranii sau obișnuite, va creiona scenarii mai mult sau mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu îl mai resimțise. Scutură capul și trase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un rol formidabil, orice s-ar spune, te ajută să pui ordine în gânduri, de aceea sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
N-a mai ieșit. Musafirul, spun, nu a mai ieșit, nu că l-aș fi urmărit(atunci de unde dracului știi tu că nu a ieșit frumușel tot pe poarta pe care a intrat? De unde știi? Dar știi pentru că ai rămas înfipt în fereastră, în dosul perdelei, pentru a afla naiba știe ce, nici nu contează...). Pe urmă, am văzut la știri. Accidentul. Pe strada din spate. Se poate ieși de la domnul scriitor. Prin spate. Și am presupus, greșit, evident, că... Dar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au uitat ăștia să-l treacă pe hartă? Vă invităm la o plimbare, aduceți și ploaia la pachet, învelită în celofan. Miroase a porumb fiert, i se face poftă nebună să înfigă dinții într-unul, după ce a presărat sare. Multă sare. Umbrelele saltă pe valurile râului, iar degetele strâng cu putere balustrada aceea neagră. Paradoxal, țeava metalică se înmoaie. Nici nu este nevoie să te arunci de aici, ca să te îneci printre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu, Brutus? Cuțitul se înfige în stomac, centimentru cu centimetru, dar nu curge nicio picătură de sânge. Totuși, durerea este reală, fiindcă lama cuțitului taie țesuturile cu o poftă teribilă, faptul că sângele nu șiroiește nu trebuie să amăgească victima, probabil că Magicianul a pocnit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dintr-un difuzor invizibil răbufniră acordurile melodiei Volare... Își duse mâinile la urechi. Nu pentru că ar fi detestat melodia respectivă, ci pentru că o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș! Era prea mult. Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum ar fi vrut să-l înfigă, dintr-o singură lovitură, în asfaltul podului... Exact la momentul potrivit, cu o fracțiune de secundă înainte ca pumnii Scriitorului să lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din buzunarul de la piept, efectuă o mișcare de toreador cu state vechi de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest punct de vedere, nu avea niciun dubiu. Însă ziarul avea pe manșetă ziua... următoare. Îl făcu sul și-l înfipse în pieptul bătrânului:Cine sunteți dumneavoastră? Un accident de circulație nu este ceva nou, nu trebuie să fie neapărat chiar acel taximetrist care m-a stropit. De la ce emisiune sunteți, dacă nu sunt indiscret? Tipăriți și ziare pentru a părea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin așa cum vrei tu să crezi, nu există. Du-te acasă, Scriitorule, urmează o nouă zi. Ultima. Ridică ușor capul, căutându-l cu privirea pe Magician. - Ultima? Îți iei concediu sau ieși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi vrut să intre în pământ de rușine și se gândea la cuvintele Elenei. Nu mai vedea nici cărarea pe care mergea. Deodată călcă pe ceva tare, se împidică și căzu pe burtă. Simți o durere ca un cuțit înfipt înăuntru și nu putu nici să se ridice. Îi venea să urle de durere, dar se abținu cât putu. Lacrimile șiroiau ca o ploaie, nici ea nu știa de unde se adăpau. Se târî cum putu spre o bancă de pe marginea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
emoții și evenimente. Neuitarea sufletului „Veșnicia s-a născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]