4,859 matches
-
fi lovit ca trăsnetul pe toți cei care, mai de aproape sau mai de departe, aveau de-a face cu ea. și era sigur că, mai devreme sau mai târziu, va afla. Părintele Urban avea, așadar, toate motivele să fie Îngrijorat. De aceea, după o scurtă chibzuială, trimise un mesager la Curte, cu instrucțiuni foarte precise. Mesagerul, un novice foarte isteț, căruia părintele stareț Îi Încredințase și În alte Împrejurări misiuni care cereau discreție, se Întoarse chiar În aceeași seară, asigurându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimeni, reluă călu gă rul. Dar jur pe mântuirea sufletului meu - călugărul sărută crucea de lemn pe care-o purta pe piept - jur pe mântuirea sufletului meu, că noi toți cei de față Îi suntem devotați domniței Adelheid. și suntem Îngrijorați din pricina ei. Nu știm unde e, nu știm ce s-a-ntâmplat cu ea. — Atunci aveți toate motivele să fiți Îngrijorați, spuse Simeon. Se hotărâse să vorbească. Cineva a Încercat s-o omoare. Mi-a fost teamă să spun adevărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
piept - jur pe mântuirea sufletului meu, că noi toți cei de față Îi suntem devotați domniței Adelheid. și suntem Îngrijorați din pricina ei. Nu știm unde e, nu știm ce s-a-ntâmplat cu ea. — Atunci aveți toate motivele să fiți Îngrijorați, spuse Simeon. Se hotărâse să vorbească. Cineva a Încercat s-o omoare. Mi-a fost teamă să spun adevărul. De ieri de dimineață m-am pomenit amestecat, fără să am habar cum, Într-o sumedenie de Întâmplări Întunecate și am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vor bănui că știm totul. Trebuie să chibzuim bine ce plan de bătălie găsim. Pentru că, dacă nu vin, asta Înseamnă război“, Își spuse el În timp ce galopa Înapoi la castel. Bertold nu sosise Însă de la vânătoare și Conrad Începu să se Îngrijoreze... XII — A sosit timpul, jupâne Urs, să fac lumină Într-o istorie veche, care, dacă nu s-ar fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat În ultimele zile, ar fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că papa Urban nu-l iubea prea mult... Din când În când, Preasfinția sa băga capul pe ușă și Întreba ce se mai aude. Iar noi, camerista, bătrâ nul slujitor și cu mine, care așteptam În odaia ală turată, dădeam Îngrijorați din cap... Așa a trecut parte din noapte. Spre ziuă s-a născut pruncul, un băiețel dolofan și puternic, care a țipat cu putere de cum a văzut lumina lumii. La do rința mamei lui, care a rostit numele Bodo Înainte de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că visează. Dar nu, era adevărat. În fața ei se afla făptura uscată a cioplitorului În piatră, care cu câteva zile Înainte Îi salvase viața... XIV Când, seara târziu, Bertold nu se Întorsese Încă de la vână toare, Conrad Începu să se Îngrijoreze. Era toamnă și Întunericul se lăsa repede. Trimise slujitori cu făclii În Întâm pinarea ducelui, cu porunca să-l caute și să dea semn din trâmbițe de Îndată ce ar fi zărit micul cortegiu apropiindu se de castel. Nici o surlă nu sfâșie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
imediat cu gheța. Ce s-ar fi întâmplat dacă din spate venea un șofer neatent, care nu pătra distanța legală? Nici nu vreau să mă gândesc... Îmi amintesc că așteptam închiderea ușilor mașinii, mă prindeam cu mâinile de bara argintie, îngrijorat de un eventual demaraj brusc. Mă temeam, când frânam - dacă nu eram pe fază, riscam să intru cu nasul în tabla mașinii. Dacă autobuzul se angaja într-o depășire, pericol mare! Dacă îmi scăpau mâinile de pe bară, exact când autobuzul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
recomandare, lipsea. Într- un târziu apăru un călugăr cu niște însemne deosebite, căruia i-am arătat scrisoarea. Înainte de a-l însoți la camera de oaspeți, m-am interesat de un loc în care să las bicicleta în siguranță. Mă îngrijora perspectiva dispariției vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic, cu o ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
curbă, apoi după următoarea, să înceapă coborâșul. Nici o șansă până la "Palmă”!. De sus, firesc, am admirat priveliștea, (analizând serpentinele pe care urma să le coborâm), după care ne-am dat drumul la vale. Trebuie spus că pe amândoi ne îngrijorase (fără s-o recunoaștem nici unul), dificultatea traseului de urmat. La vale, mergeam ca din pușcă, până când panta începu să se domolească, în dreptul unor case. Spre Câmpulung Moldovenesc trebuia să trecem munții, care se conturau cețoși, în față. Inspirat, Mircea a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de dimineață la Valea Uzului, am trecut munții pentru prima oară, spre Sânmartin. Drumul, știam de pe hartă că era neasfaltat, aveam să aflu că era mai lung decât era indicat acolo (64 km în loc de 46 km, pe hartă). Eram oarecum îngrijorați la plecare, știind că nu vom mai întâlni localități pe traseu (dacă îi era rău vreunui copil, n-ar fi avut cine să intervină). S-au schimbat județele - Bacău cu Harghita. Drumul era într-adevăr frumos, datorită peisajelor și a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îngrijorător pentru cineva pe două roți, care mai trebuia să meargă aproape patru sute de kilometri. Vecinul de cameră lucra în zootehnie și sosise acolo pentru a lua niște mașini de la ARO. După cum hotărâsem seara, dimineață am plecat pe întuneric. Eram îngrijorat, având de parcurs mai mult de 80 de kilometri până la Brașov; drumul îl bănuiam în negură, după muntele sursă de piatră (erau cariere). Plecam spre necunoscut, de data asta singur de tot, și nici perspectiva întâlnirii câinilor de stână prin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu mai știu dacă m-am ras sau nu. Ușa de la intrare fiind încuiată, am chemat-o pe recepționeră de undeva de la etaj, și la drum! M- am luat după indicatoarele spre Onești. Pespectiva trecerii prin pasul Oituz mă îngrijora, parcă mai mult decât culoarul Rucăr-Bran. Trecusem pe acolo cu mașina împreună cu Nicu și, poate asta era explicația. Mă încurajam singur, doar fusesem pe Transfăgărășan, Oituzul n-avea cum fi mai dificil. Cred că, de fapt, "oboseala” bicicletei mă îngrijora
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îngrijora, parcă mai mult decât culoarul Rucăr-Bran. Trecusem pe acolo cu mașina împreună cu Nicu și, poate asta era explicația. Mă încurajam singur, doar fusesem pe Transfăgărășan, Oituzul n-avea cum fi mai dificil. Cred că, de fapt, "oboseala” bicicletei mă îngrijora. Îndepărtându-mă de oraș, am mâncat în dreptul unei borne kilometrice. Se lumina afară, dar încă era foarte devreme, și vizibilitatea era redusă. Mi se făcuse sete. Căutând apă, îmi ziceam că oameni mai egoiști decât cei de pe acolo, nu cred
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Brătila, am găsit un alt local unde am mâncat bine. Cât așteptam ciorba, am telefonat acasă, am spus unde sunt și că, probabil voi ajunge a doua zi la Roman (era o măsură de precauție, starea tehnică a bicicletei mă îngrijora). Până la Măgura, a fost cum a fost: țipa bicicleta, însă nu mai țineam cont de asta, deși eram conștient că frecarea uscată între două metale produce căldura, care poate ataca orice cauciuc. Când să cobor (din nou) serpentinele prin pădure
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fiindcă până atunci pedalasem mai mult la deal, cu vântul din față. Emoțiile-mi creșteau, până când în sfârșit am văzut plăcuța de la intrarea în Cârligi. M-am așezat pe-o bancă la umbră relaxat, doar ajunsesem; vremea care dimineață mă îngrijorase cu niște nori urâți, se îndreptase pregătindu-se ultima zi caniculară a anului. Atent la aspectul localității pedalam trecând pe lângă biserică, spre școala veche, căreia recunoscândui-se calitatea de monument istoric mă duceam cu gândul la membrii familiei Zarifopol, proprietara de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe frunte o compresă. Titi, nu te speria dragul meu. Soarele, soarele ăsta e de vină. Să nu mai ieși niciodată fără băscuța ta, da? Da, mama... soarele... Și am adormit cu cârpa udă pe frunte și mama uitându-se îngrijorată la mine, supraveghindu-mi somnul întretăiat de gemete scurte și înăbușite. ...Valurile de căldură, asemenea unor maree aeriene, se rostogoleau peste câmpia clocotitoare a Bărăganului, împiedicându-mă să ajung la fântâna care se profila pe linia orizontului. Ca Ana cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
La noi, în fostele bălți ale Brăilei, era obiceiul ca pruncilor decedați înainte de a fi botezați să li se dea un nume: fetelor Maria și băieților Ioan. Tata nu mai prididea de treburi și, cum se întâmplă în basme, se îngrijora că n-o să aibă un urmaș de parte bărbătească, pentru a-i moșteni tronul. Și s-a întâmplat să mă nasc în ziua sfântului la care s-a rugat maica, astfel că nașterea mea s-a așezat în credința lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o bună recoltă de puf și pene. Germanul le iubește, deși Octave Mirbeau le calomniază, pentru că pe șoșele se manifestă prostește, producând pe vremuri cel mai mare număr de victime. De câteva zile fetița noastră tușește mult. Soția mea e Îngrijorată atât de mult, Încât la la un moment dat se gândește să se Întoarcă la București. Grija e mare Întucât cu un an Înainte a fost serios bolnavă de pleurezie; când credeam că e pierdută ne-a salvat-o simpaticul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de păpuși, de ursuleți joviali, curați, nu ca umblatul nostru ursuleț, păsărele și mai ales o tricicletă. Astfel copilașii se lasă mai usor dezbrăcați și examinați. Vrem să achităm onorariul, dar Bessau ne roagă sa trecem și a doua zi. Îngrijorați, mergem pentru rezultat. Cu un aer grav, profesorul rostește rezultatul: „fetița dvs. are o boală destul de gravă, incurabilă. E unică la părinți”. Scăpați de această grijă ne pregătim să plecăm la Hamburg. Dar până atunci avem o Duminică, pe care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
studenți au mașini, așa că distanța nu contează. Un spectacol delicios Îl prezintă mașinile supraîncărcate cu băieți și fete, când vin seara În oraș pentru spectacole sau alte distracții. Restul zilei mă ocup de temperatura fetiței care se menține și ne Îngrijorează. Ne e teamă ca boala gravă ce a avut-o cu un an Înainte la București, pleurezia, să nu revie. E greu să redau emoția prin care trecem, sporită și de faptul că suntem aci străini și fără mijloace bănești
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
au câștigat o victorie zdrobitoare, dar au pierdut ulterior la 19141918 din cauza aroganței și a Încrederii În superioritatea lor. Proprietarul hotelului e un german morocănos, mai ales când vede că suntem români. Sănduța sparge un vas de porțelan; faptul ne Îngrijorează pentru că nu avem 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 150 monetă franceză. Încercăm sa-l refacem. Ar trece neobservat și până să-l observe am fi În Elveția totuși anunț patronul. Am plătit o sumă usturătoare. Pornim
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
alta, din partea altui sahaja yoghin. Nu apucam să încerc un răspuns coerent unei întrebări, când o alta țâșnea înspre pavilioanele urechilor mele. Eram înconjurat din toate părțile de sahaja yoghini și supus unui adevărat tir... interogativ. Dar... nu eram defel îngrijorat! Deloc speriat! În alte circumstanțe, m-aș fi uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau nimic răutăcios, nimic amenințător ci
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în modul cel mai serios accepțiunea de Dumnezeu!) cu ego-urile noastre labile. Ar fi apoi ploaia densă ce s-a revărsat peste întreaga țară. Plecați sâmbătă dimineața spre Piatra Neamț, ploaia - torențială, uneori - nea însoțit tot drumul și ne-a cam îngrijorat pe toți cei din interiorul mașinii. - Ce păcat că nu putem admira frumusețea naturii! - îndrăzneam să gândim cu voce tare. Natura nu ni s-a dezvăluit așa cum ne-am fi dorit noi, dar tot ea a fost cea care a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Să înțeleg că mai avem și un alt corp?! - Ceai spune și de existența unuia energetic? Al unuia subtil? - Iar vorbești în parabole! - Pentru că trebuie să-ți dau acces la noțiuni noi! - Văd că mai am de învățat! - Nu te-ngrijora! Tot timpul avem ceva de învățat! Vrei să revenim la corpul subtil? - Sunt numai ochi și urechi! - În relația cu Divinitatea, în relația cu... Universul, cu infinitul, ființa noastră nu mai este caracterizată de corpul fizic, ci de... corpul subtil
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]