4,199 matches
-
ori în viață mi-a fost dat să mă simt: ca un rahat bătut de ploaie. Pornirea inginerului-șef a anulat în mine orice urmă de personalitate, ba mai mult: m-a făcut să devin total insensibil, nici măcar să-l înjur în gînd nu pot. Asta e realitatea. Realitatea comportării mele. Numai că, dacă vreunul din personajele mele s-ar afla în această situație, mamă!, ce scandal ar ieși! În primul rînd, l-aș pune pe eroul meu să-i spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
abur supraîncălzit, că a început temperatura să aibă fluctuații în camerele de condiționare. Don Șef! strig eu. Încet, încet, dom' Vlădeanu, îmi răspunde șeful de după niște țevi, încet că deranjați șobolanii. Ce s-a întîmplat? Ptiu! Lua-te-ar dracu'! înjur, dînd cu piciorul în urma unui șobolan care mi-a trecut printre picioare. Don Șef, schimb eu vorba, am terminat toată treaba pe azi. Vreau să plec în oraș, să-mi fac formele pentru garsonieră. Abia acum?! se miră șeful. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur." Da-da, așa am spus, iar doamna Teona a vrut să-mi dea de înțeles că ea mă necăjește de atîta timp cu telefonul. De ce ? poate din orgoliu, poate dintr-o pornire sinceră cine știe! Un lucru mi-e sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii mari, de căprioară speriată, mi-i cunoscut. Zău?! își arcuiește ea sprîncenele. Ce mi-ai fi spus la telefon ? Sper că nu m-ai fi invitat să-ți fiu ghid... Am auzit că ai o prietenă!... Te-aș fi înjurat, Cristina, asta aș fi făcut, îi spun calm și apăsat. Surprinsă de vorbele mele, rămîne cu mîinile în aer, la jumătatea gestului de a-și scoate mănușile. Mă privește fix, așteptînd probabil să-i spun că am glumit. Ai impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mare de gaze. Vei putea merge pe urmă pînă la ora patru, spre ziuă. Sau treci pe consum minim în toate secțiile și mergi pînă mîine dimineață, la zece. Cu cine pilotezi? Cu Vlad. Ești odihnit? Al dracului de odihnit! înjur eu printre dinți, adunînd toate hîrtiile cu calcule, băgîndu-le în dosarul cu documentația tehnică. Vă mulțumesc pentru ajutor! le spun și-mi duc mîna la cască, retrăgîndu-mă spre ușă. Atențiune, atențiune! se aude în difuzor. Aici stația de radioficare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur cînd îi ajung, un fel de explicație față de ceilalți, că-l văd strîngînd neputincios din umeri. A, uite că m-ai ajuns! exclamă Graur cînd mă vede lîngă el. Hai să mergem mai repede. Cobor încet scările, în urma tuturor, înjurînd în șoaptă din cauza unui mușchi care mă doare cînd și cînd, făcîndu-mă să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
părăsit-o din nou... Știu doar eu, atît! spune Vlad încet, furios. Nu-i place să se jeluiască lumii de nefericirea ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad; mă stăpînesc, de teamă că, nervos cum sînt, pot greși. În fond, în sufletul meu, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu am chef! N-am chef nici la gîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dar trebuie să te vadă toți când pleci! Ți-am planificat și ieșirea, nu-ți amintești? Petalele de trandafir! Muzica! — A... Nu-i nimic, poate uităm de ieșire... — Să uităm de ieșire? Robyn se uită la mine de parcă aș fi înjurat-o de mamă. Glumești? Orchestra! spune repede în cască. Băgați Some Day! Mă auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Iar peste un deceniu, când bancherul evreu Mauriciu Blank a solicitat Parlamentului să i se acorde cetățenia română, Petre Carp a declarat În plen : „Cunosc pe domnul Blank, știu că bea ca și noi, joacă tabinet cum jucăm și noi, Înjură cum Înjurăm și noi, astfel că nu văd de ce n-ar putea fi cetățean român ca și noi”. Ulterior, În anii ’20, enervat de tipul acesta de argumente, șeful propagandei naziste, Josef Goebbels, admitea că „evreul este și el om
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un deceniu, când bancherul evreu Mauriciu Blank a solicitat Parlamentului să i se acorde cetățenia română, Petre Carp a declarat În plen : „Cunosc pe domnul Blank, știu că bea ca și noi, joacă tabinet cum jucăm și noi, Înjură cum Înjurăm și noi, astfel că nu văd de ce n-ar putea fi cetățean român ca și noi”. Ulterior, În anii ’20, enervat de tipul acesta de argumente, șeful propagandei naziste, Josef Goebbels, admitea că „evreul este și el om”, În măsura În care „puricele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ovreu sau nu ești. Să fii om de treabă. Încolo ce are a face” <endnote id="(734, pp. 731-732)"/>. Discursul lui Petre Carp din Parlamentul României (de tipul : evreul M. Blank bea ca și noi, joacă tabinet ca și noi, Înjură ca și noi, este deci om ca și noi și merită să fie cetățean român ca și noi) nu este doar un simplu exercițiu de retorică parlamentară. Fără să știe, politicianul român a folosit un vechi motiv literar. La sfârșitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ți-o dau pe această cale. Răspunsul dlui Diaconescu este, după părerea mea, perfect și subscriu la el nu numai pentru aceasta, ci și pentru faptul că este, în fond, cauza noastră, a tinerilor pe care geniul de Marino îi înjură oral sau în presă (ca în ultimul număr din Gazeta literară) . Ceea ce te rog mult e să apară neaparat în nr.4. Urbanitatea lui este, cred, o lecție pentru A. M. care adoptă o poziție jignitoare în scrisoarea sa. Urmează să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scoasă din șpalt. Alta, la cartea Ilenei Vrancea , de asemenea: „telefon de la București” mi s-a spus. Cine-o fi Ileana Vrancea nu știu . De ce i se publică lucrările ca apoi să nu poată fi discutate (nu pot fi decît înjurate) iarăși nu pot pricepe. Penultima era postfațată de Macovescu . Cu toate acestea înjurăturile au curs ca o ploaie murdară... Tempora et mores! Mulțumesc pentru invitația la „colocviul” edițiilor critice. Nu am nici un material și apoi... ce să spun... Un articol
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la Escadron pe toți recruții ce vi sa cerut căci dacă nu veți executa Ordinul ce vă este dat, și veți mai da locu la Întârziere, vă voiu destitui (subl.ns.)”. Pentru a fi sigur că polițaiul (care sigur Îl Înjura la acea oră pe șeful său de mamă printre dinți) va executa ordinul Întocmai și la timp, prefectul adăugase următoarele cuvinte: „De primirea Ordinului veți semna În fața noastră”, lucru care s-a și Întâmplat potrivit textului din josul paginii scris
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Însetată de libertate (subl. În orig.) adică, poporul ceh”. Tot subversivă i sa părut și o altă frază a dramaturgului: „În continuare se recomandă scurtarea unui paragraf În care se spune că toată lumea este nemulțumită de regim și Îl Înjură (subl.ns.) eliminîndu-se: << Când o suna ora H, o să ia puștile, sulițile și coasele, ca husiții>>”. „Luminații” conțopiști comuniști mai găsiseră două bube textului scris de Miroslav Stehlik și anume: „Pagina 55: Presupusul căpitan afirmă: <<Eu Întîmplător am fost Întotdeauna
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cultul personalității. La marile congrese sau Întruniri de partid deși se adresează critici la adresa participanților de către conducerea partidului și statului nostru, cu toate acestea se strigă lozinci și se manifestă entuziasm și bucurie”. „Cum vine oare treaba aceasta, eu te Înjur și dumneata mă feliciți și Îmi ridic osanale?!”, se Întreba foarte mirat preotul. Păi, iată cum venea treaba asta, părinte, Îi răspundem noi după trecerea a șapte ani de la decesul său: securiștii erau cei care hăiau În fața tuturor atunci când piticu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
generații Întregi de amatori de permise de conducere și care, prevăzător, și-a tras și cavou de lux În cimitirul „Eternitatea”) m-a chemat la sediul instituției sale și, fără să scot măcar vreo două-trei vorbe, a Început să mă-njure golănește de mamă, acuzându-mă că am făcut nu știu ce prin cămine cu nu știu care locatare mai rele de muscă! În sfârșit, datorită regimului scârbos și prostesc și deopotrivă grotesc la care fusesem supus de milițieni, m-am plâns securistului. Acesta, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am făcut nu știu ce prin cămine cu nu știu care locatare mai rele de muscă! În sfârșit, datorită regimului scârbos și prostesc și deopotrivă grotesc la care fusesem supus de milițieni, m-am plâns securistului. Acesta, a Început la rându-i să-i Înjure (de sanchi!) pe milițieni tot de mamă promițându-mi că-mi va rezolva odată pentru totdeauna problemele dar, „Semnează, tovule, angajamentul ăla că doar n-o fi foc și mai ales nu te deranjez cu nimic deoarece o cheie de la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mirată în timp ce pecari-ul se repede spre mine tropăind cu picioarele scurte și greoaie. Fata îl interceptează, îi dă un șut răsunător și animalul se retrage câțiva metri privindu-mă în continuare cu vrăjmășie. Dacă ar fi om m-ar înjura, porc fiind cred că mi-a pus mie în cont șutul luat de la stăpână și așteaptă să mă prindă la îngrămădeală. Ne prezentăm, ea este Carola, fiica lui Guillermo, are 17 ani, habar nu are de sosirea mea și este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și CNC-ul ar trebui să știe asta. într-adevăr, nu trebuie să-ți fie rușine să asculți și să spui povești, dar atunci cînd finanțezi o poveste ca Păcală ar trebui să-ți fie. Cu riscul de a fi înjurat de mamă de Călin Căliman. Dilema Veche, iulie 2006 Unul pe an Margo (Romînia, 2006), de Ioan Cărmăzan Eroina noului film al lui Ioan Cărmăzan, Margo, e o studentă numită Margo (Cristina Cioran), iar sloganul promoțional ne promite un film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că-l băgăm în cadru următor ! Ah, uite-l ! Hai noroc, nea Rică ! Ia să-mi treci și matale cu gipanu prin cadru, ca să fie ca lumea : apocalipsă, dezastru... Acuma, voi trei ! Vă antrenați la karate și în timpul ăsta vă înjurați. Hai, nu-ți mai repeta replicile alea, că nu trebuie să se înțeleagă ! Eu le-am scris, eu le dau dracu ! Important e să se audă din cînd în cînd : «Chizda mă-tii ! Chizda mă-tii !». Dar cu accentul ăla
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua nu era mai bună, Costache care umbla de ani de zile pe acolo, înjura de mama focului pe cei de la putere, fie liberali, țărăniști sau cuziști. Toți promiteau pînă la alegeri că vor repara drumurile și șoselele dar odată ajunși la guvernare, uitau făgăduielile. Acum nu-i mai ardea de înjurături, mâna caii cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind pământul și construind poziții de apărare. Ne instruiam zilnic și eram în așteptare. Comandantul meu de companie se poartă extrem de dur, umblă călare printre grupurile de ostași, împărțind cu dărnicie lovituri de cravașă, înjurând în numele tuturor sfinților din calendar. Nu l am aprobat, m-a simțit și a început a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm noi poziții și căutăm să ne ascundem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]