4,216 matches
-
simpatic pui de leu, voinicel, pe care Îl iau În brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu Îl privește curios și cu dispreț, Înfigând deodată lăbuța În capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii În jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse, discută cu aprindere. Reușim să-i luăm urechile ca la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Început nu primea biberonul, acum dă ochii peste cap și-și mișcă codița fericit. Dar Începe și reversul medaliei. Laptele e pasteurizat, dar e de vacă și ca atare, are deranjamente stomacale. Încercarea, doar verbală, de a-l da, stârnește țipete Înfiorătoare din partea Sănduței. Mai mergem puțin și mă hotăresc. Cobor din mașină cu mielul, cu sticla de lapte și cu biberonul și intru În curtea a doi bătrâni. Aceștia refuză cadoul, determinați probabil și de faptul că Sănduța mă Întovărășea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
oprim. La hotel, În curând, suntem În atenția tuturor. Sănduța, În dorința ei de emancipare, nu se lasă Însoțită În sala de baie și merge singură; dar, de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 120 acolo auzim țipete sfâșietoare, Întrucât ușa nu mai poate fi deschisă. Vine și directorul, vine și altă lume și ținem un adevărat consiliu. Nu ne rămâne altceva , decât, acum noaptea, să apelăm la un meșter. Dar până la urmă totul se sfârșește cu bine
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vut loc, dar În mod atât de tragic. A doua, la sud de Santa Barbara. O pereche de tineri căsătoriți făceau baie În ocean. Tânara s a avântat ceva mai departe În apă. La un moment dat a scos un țipăt Înfiorător și a dispărut. Ce se Întâmplase? O caracatiță enormă a Înfășurat-o În tentaculele ei și a dispărut cu prada, În fața ochilor soțului ei, Înnebunit de durere. Hotelul În fața căruia ne oprim ne dă impresia unei mari vile particulare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se puteau desfășura în sediile Siguranței, astfel că ele au fost realizate în cadrul penitenciarului de către echipe de anchetatori formate din localnici și angajați ai Securității din județele în care activaseră grupurile cercetate. Anchetarea în cadrul închisorii avea și avantaje pentru Securitate, țipetele și vaietele celor torturați intimidându-i pe cei mai ușor de impresionat. Închisoarea era organizată și condusă de cadre rămase din regimul anterior: directorul era un om cumsecade, absolvent de drept, iar gardienii erau cei vechi, abia la sfârșitul anului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația de a adeveri adevărul prin poezie. [...] Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea vaselor de sînge, după care începeau loviturile. Ție nu-ți rămînea decît să le numeri. Număratul și țipetele de durere erau contribuția ta personală la acest supliciu, modul prin care îți recunoșteai, de bună voie și nesilit de nimeni, participarea. De fapt, număra și supraveghetorul, aproape întotdeauna același. Specialistul, probabil". Cum astfel de "ceremonii" durau ceasuri lungi, condamnații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toată nebunia, își venise în fire și se pome- nise cu barul său preferat devastat de-a binelea. Și poliția ajunsese în grabă și punea întrebări în toate direcțiile, atât bătăușilor, cât și martorilor din împrejurimi, care auziseră bubuielile și țipetele. Sunt clienți fideli ? îl iau la rost pe barman. Nu m-am uitat atent, jur... Dar nu i-am recunoscut, i-aș fi știut dacă veneau des pe la noi, nici nu i-am băgat în seamă, stăteau acolo în spate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu niște militari, din poziția sa ingrată de trădător. Căci dacă dânsul n-a învățat acasă, în cei șapte ani, va recupera aici, la Jilava, lecțiile despre respect. Mi-e frig, mi-e frig - vreau să urlu, să zbier : cu țipăt metalic de fierăstraie. Țipătu’nțepenește în ger, ca o momâie de paie. În celula în care a fost aruncat era beznă și un frig care te lovea direct în oase. Iar uniforma de deținut era subțire ca o pijama de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bun-simț, vom privi mai cu atenție ce ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jumătate în engleză, așa că avem destule clipe de tăcere, când bem bere și mâncăm homari... VITALIE CIOBANU: Scena sosirii noastre la Gara Atocha putea fi foarte bine inserată într-o cronică a războiului civil din Spania: cu evacuări dezordonate, cu țipetele călătorilor căutându-și bagajele, cu urletul exasperant al locomotivei, în fine, cu tot haosul ce preceda raidurile avioanelor franchiste. Secvențe alb-negru, privite într-un cinematograf de duminică de o pereche de liceeni - el și ea - mâncând fulgi de porumb, urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește, se umflă prin copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală a vântului toamnei. 11 August 1906 ["LUNGI CONCENTRĂRI"]* [Tabăra de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
porunca domnească se apropie, se ascunse într-o căruță încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii lui Aron începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe ascuțite. Văzând că din căruțe nu iese nici un țipăt de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată de drum numai ce vede un căruțaș că din căruța lui tot picură necontenit sânge”. Căutând, dădu peste Ștefan care era rănit la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse fulgerat de un glonte unul din cei doi tineri, între 15 și 17 ani, fii ai unei preotese care părăsise și ea vagonul grăbită, la țipătul sinistru al antiaerienei dar... nu a avut noroc. Mi-i amintesc și acum, eleganți în uniformele lor cu frunze metalice la revere, ale unui liceu de elită din Cernăuți; îi credeam doi tineri frumoși ofițeri! Biata mamă fu băgată cu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
oră, nu înainte ca oamenii să trăiască, ca în fiecare an, miracolul resurecției lui Hristos dar și a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei generale (oamenii se sărutau, făcându-și reciproc urări), se auzi ceva ca un țipăt venit de pe altă lume: Zenovie, tu ești?! Era un țipăt izbucnit din ceața grea a unor depărtări, a celor 35 de ani trecuți, al unei femei ce o recunoscuse pe mama (era o fostă prietenă a ei din tinerețe) și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
an, miracolul resurecției lui Hristos dar și a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei generale (oamenii se sărutau, făcându-și reciproc urări), se auzi ceva ca un țipăt venit de pe altă lume: Zenovie, tu ești?! Era un țipăt izbucnit din ceața grea a unor depărtări, a celor 35 de ani trecuți, al unei femei ce o recunoscuse pe mama (era o fostă prietenă a ei din tinerețe) și nu-i venea să creadă. În jurul nostru se făcuse roată
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are cum să nu încerce o reașezare a lucrurilor. Criticul se dovedește, aparent, un cititor impenitent. Dar criticul care nu știe să reașeze cuvintele la loc, până la poezie, până la țipătul care le-a generat, nu este convingător. Nici unul dintre criticii noștri nu poate tăgădui preocuparea pentru poezie "în intimitate", trebușoară ascunsă cu abilitate din complexul "maturității critice" în fața "copilăriei artei, a ingenuității creației". Alex Ștefănescu a scris poezie. Ioan Holban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Întrebat cît am făcut pentru povestea cu rețeta de la New York. - Nimic. Am primit o pedeapsă cu suspendare. - Păi la fel o să iei și-aici, a zis gaborul care se ocupa de grup. Dintr-o dată s-au auzit niște gemete și țipete groaznice de jos, dintr-o parte, și am crezut pentru o clipă că gaborii Îl luaseră la șuturi pe epileptic. Dar cînd am coborît, am văzut că se tăvălea pe jos, cuprins de o criză, și doi agenți se agitau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
femeile mobilizaților, cerând pâine și pace. Văzui în capul lor pe d-na Zoe Lupu Costache; lumea era convinsă că erau puși de poliția germană pentru a impresiona guvernul român. În acest caz, numai o stupidă naivitate putea crede că țipetele de felul acesta aici și atunci puteau să aibă vreo influență asupra celor din Moldova. În București însă făceau tot ce puteau pentru a înscena o revoluție: lui Tzigara îi puseră pe capră un soldat cu pușcă, patrule pedestre și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână își priveau opera, dar cu ce rezultat? Am fugit cât am putut. A doua zi tot satul mi-a povestit că un întreg convoi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]