6,323 matches
-
Ca urmare, milioane de oameni au fost deportați cu scopul colonizării Nordului imens și au construit din temelii, acolo unde au fost mutați, orașe întregi, precum Vorkuta și Magadan. Soljenițîn prezintă lagărul drept un spațiu al haosului și al situațiilor absurde, cauzate de dificultățile de administrare a lagărelor supraaglomerate, alimentate în permanență cu noi deținuți, de indiferența și incompetența unor conducători de lagăr, aspecte la care se adaugă distanța mare până la Moscova și dificultatea de comunicare cu structurile superioare. În ce privește condițiile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
recluziunea poate fi o șansă de renaștere spirituală sau un risc de degenerare, o spune Soljenițîn atât direct, în capitolul " Sufletul și sârma ghimpată" din Arhipelagul GULAG, cât și indirect, în textele sale literare pe această temă. Lumea lagărului pare absurdă, dar sensul ei profund este dat de asceza involuntară pe care o presupune recluziunea 156. Convingerea lui Soljenițîn, construită pe propria experiență, dar bazată și pe mărturii ale unor supraviețuitori din lumile recluziunii, este că, în alegerea soluției de supraviețuire
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și tradițiile romane. În opinia păgânilor creștinii răspândeau niște adevăruri absurde și abandonau legea străbunilor, înțeleasă nu ca lege juridică ci ca un obicei social (pe tradițiile străbunilor se baza și puterea constituită), pentru a adopta tradițiile altor rase, fapt ce apărea ca o trădare ce amenința unitatea Imperiului. Acestea sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași credință cu ei și de a-i urî pe toți ceilalți, de a avea drept călăuză a vieții lor demonul, de a practica învățarea unei religii respingătoare și absurde etc. Până la Tertulian, creștinii nu au fost acuzați niciodată ca trădători ai Imperiului ori potrivnici obligației serviciului militar, introdus de Augustus și impus cu precădere fiilor de veterani, obligați să urmeze cariera tatălui. Dacă Crescentius și ceilalți filozofi din secolul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ia în considerație obligațiile unui soldat aflate în contrapoziție cu cele ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în botez, făcea absurde vegherile gărzilor în templele zeilor; c) signum creștin, primit la botez, remarca neacceptarea celui mi-litar. Tot în acest context, relua și dualismul prezent în Apocalips despre apartenența la castra tenebrarum ori la castra lucis, afirmând că înrolarea în cele dintâi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care a făcut istorie din două motive, înainte de orice: 1 - datorită valorii sale intrinseci, netulburată profund de scurgerea anilor și deceniilor; 2 - datorită destinului ei, care, după cum este bine știut, a fost frânt (după cum și acela al autorului!) prin decizia absurdă a autorităților de a o elimina din circuitul științific, iar aceasta prin „topirea” parțială a tirajului! În context, se impune precizarea că, investigând condițiile complexe în care s-a produs lovitura de stat de la 23 august 1944, istoricii au abordat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
spiritul sociabil și promovează sentimentul responsabilității. Majoritatea elevilor conștientizează importanța unor valori precum: respectul, încrederea, egalitatea, independența. Psihologii formulează observații convergente către ideea că dezvoltarea creativității presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze, chiar hazardate (evident nu absurde), capacitatea de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anume ipoteză, de a elabora o strategie de lucru și nu de a aștepta de-a gata o soluție. Copilul implicat într-o activitate practică va reuși să-și sporească încrederea în
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
și astăzi, este încă prea multă violență!) Acum 70 de ani, era acceptat în mod general că modul ultim de a regla un conflict între două națiuni europene era războiul. Astăzi, pentru prima oară, războiul pare o idee intolerabilă și absurdă pentru a elimina o neînțelegere între rivali ca Franța și Anglia sau Franța și Germania. De trei secole, democrația se răspândește lent, cu prețul unor conflicte memorabile, cu suișuri și coborâșuri într-o asemenea măsură, încât acum ni se pare
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile dramatice coerente pe care le înlocuiesc adesea cu un teatru al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
vom opri asupra analizei și descrierii a două procese pe care le considerăm relevante pentru contextul în care se află societatea românească: globalizarea și revoluția. În al doilea plan ne propunem pe cât se poate evident, pretenția de exhaustivitate ar fi absurdă să punctăm în sens ilustrativ, la nivelul resurselor structurale atât cât și morale, schimbările sociale de după 1989 din România; scopul acestei analize este de intuire a macro-contextului în care vom studia identificările socioculturale (la tineri) și dinamica lor. Cea de-
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că tinerimea noastră universitară e în fruntea tuturor mișcărilor mari și înalte. Ar fi de dorit totuși ca tineretul cult și inteligent să nu uite jugul economic și social ce l suferă de atâtea secolele femeile, mamele noastre, din pricina unor absurde și ridicole prejudecăți ale unor timpuri barbare. Datoria unui tineret cult este de a lupta din toa te puterile pentru dobândirea drepturilor și emanciparea economică a femeilor, această dezmoștenită jumătate a omenirii. Femeia română speră mult în tineretul cult și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
buimăciți care încotro, fără direcție precisă precum oile căpiate. Ca și ele, se-nvârt mereu în același cerc, fiindcă viermele din creier nu le dă pace. Demult și-au pierdut direcția. Trăiesc într-un univers al fricii, a incertitudinii, al absurdului. Și toate acestea par fără sfârșit. Nu se mai întrezărește la cap de tunel, nici o luminiță. Doar un panou: Atenție: aici se moare. Aici se moare pe capete. Nu mai e timp de drăgălășenii, de „floricele pe câmpii/hai să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fel de scenarii se iscă de aici. Pe de altă parte, luptele intestine din conducere, guvern, parlament, partide, care macină și toacă zilnic precum morile, vântul. O lume a lui qui pro quo. Care pe care. Și în această luptă absurdă pentru vârful piramidei sociale, nimeni nu mai cunoaște nici mamă, nici tată, nici copil, luptă pe viață și pe moarte, doar pentru sine. Adică pentru propriile ambiții și interese. Pentru orgoliul personal, pentru vanitatea împinsă până la demență. Speranța românului, s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cred eu, din punctul de vedere al structurii, să se considere că eroul este figură centrală a piesei. Dacă încercăm să procedăm astfel, trebuie să găsim criză în actul I (căci după aceea urmează declinul lui Lear), lucru fără îndoială absurd, chiar dacă afirmăm că mișcarea obișnuită este și aici prezenta, dar îndreptată în sens invers, cauza eroului coborînd cît mai jos (în scenă furtunii), iar apoi ridicîndu-se din nou. Dar nici o asemenea formulă nu este satisfăcătoare, căci, desi soarta îl favorizează
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tragică bătaie de joc a tuturor escatologiilor". Abordarea existențiala a lui Jan Kott a influențat enorm punerea în scenă a lui Peter Brook din 1962 de la Royal Shakespeare Company cu Paul Scofield în rolul titular care vede piesă în maniera absurdă a lui Samuel Beckett. Capitolul care se ocupă de regele Lear este intitulat Regele Lear sau sfîrșit de partida (p. 124-163), fundamentat pe o paralelă cu Biblia, si anume Cartea lui Iov, si cu Sfîrșit de partida a lui Samuel
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu este o piesă pentru cei ce iau totul ad-literam. Odatăam purtat o discuție cu o asistentă convinsăcăînțelesese 'problemă' lui Lear, diagnosticînd-o drept Sindrom Alzheimer. Această interpretare este logică din punct de vedere medical, dar transforma piesă într-o satiră absurdă și nu într-o tragedie: daca "rațiunea [lui Lear] este bolnavă" (după cum se auto-ironiza Hamlet) sau daca Lear a înnebunit cu adevarat, atunci el nu mai poate fi considerat responsabil pentru acțiunile sale. Astfel, personajul nu mai este tragic, ci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu poate exista, suntem avertizați, "fără o lucidă viziune a morții". Altminteri, voința de putere "macină omenia, tulbură viziunea clară a caducității universale și sentimentul relativului izvorât din ea, întreține în sufletele cele mai echilibrate un nesănătos ferment de mândrie absurdă" (iar artistul, se știe doar, nu-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului n-ar fi posibilă, deci, "omenia", fiindcă "cine nu se culcă cu moartea nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și pune întrebări cu privire la misiunea autorului și la "forma" romanului. Cu toate acestea, în loc să formuleze tranșant o problemă, dilemele lui Bizu își află rezolvarea de la bun început într-un banal truc retoric, utilizat aici cu scopul de a sancționa pretenția absurdă a cititorului naiv care vrea cu tot dinadinsul să despartă literatura de viață. Prin urmare, autorul se vede nevoit să-și asume "eșecul" anterior (în ideea că Bizu chiar e o carte ratată) ca pe o fatalitate 41, deoarece obiecțiile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are sufletul viforos al rusoaicei!). Cu această scenă se și încheie, de altfel, penultimul roman din ciclul Bizu. În primul capitol din Acord final, Bizu află întâmplător dintr-un ziar despre accident și nu-l încearcă, pe moment, decât senzația absurdului ("un tramvai nu putea măcelări un om în biruința primăverii"). Reproșându-și frigiditatea sufletească (nu simte cine știe ce compasiune pentru biata femeie), se arată neîncrezător față de ipoteza sinuciderii, furnizată de o servitoare. Pentru că, nefiind implicat direct, Bizu nu crede în romanțe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
preferat o lectură à vol d'oiseau, cu tot cu "goluri" (profitând, e drept, de sugestiile interpretării în cauză) și, luând distanță față de text, am ajuns la concluzia că Lovinescu nu a ales deliberat varianta degradării tragicului, asemeni unui precursor al literaturii absurdului, ci s-a reîntors instinctiv la modelul peren, chiar dacă aparent desuet, al melodramei. Astfel că, pe lângă cuvântul elocvent, creator de "realități", literatura lovinesciană pare să fi preferat și cuvântul mut, convertibil oricând în imagine. Și apoi, în fine, nu este
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din banii publici dă măsura competenței în afaceri și politică. Un nenorocit de dascăl zilnic stresat de grijile materiale, împovărat de sarcini utopice, dacă nu chiar tâmpite sadea, primite de la minister, presat mereu de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde și închistat într-o programă școlară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot, dacă nu chiar un mecanism complet dereglat. Se transformă într-o mașinărie aiurită și aiuritoare care nu poate să își exprime creativitatea, imaginația, inteligența emoțională, tactul pedagogic
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Parlamentul României și la guvernare, ar face din nou fițe din alea nasoale care se lasă de obicei cu negocieri anevoioase. Dar cică de data asta popa Tokes a atins probabil culmea obrăzniciei debitând pe nemâncate cea mai nerușinată și absurdă afirmație, conform căreia românii ar trebui să ceară iertare maghiarilor pentru perioada post-Trianon și pentru perioada comunistă și postcomunistă! Dacă este vorba de scuze, oare nu cumva maghiarii sunt cei care trebuie să-și ceară scuze pentru uciderea celor peste
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de vreo sută de ani, atât de-o parte a Carpaților, cât și de cealaltă. Le cristalizau teoretic. Acesta era umanismul românesc căutat chiar și acum, după 1989, adesea căutat prin colțurile cele mai curioase și în modurile cele mai absurde. Și faptul că după '71 s-a ajuns la un aliaj de comunism și naționalism era o direcție nemaipomenit de reacționară, care întorcea România spre cele mai primitive clișee. Orice clișeu are firește o oarecare doză de adevăr, din păcate
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]