11,260 matches
-
rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și trestie de zahăr sălbatică, urmărind cursul unui canal părăsit. Un al doilea grup de hamali chinezi lucrau În centrul aerodromului, reparînd pista de ciment. Cărau coșuri cu pietre din camioanele parcate printre cratere de bombe. Un cilindru compresor cu aburi se mișca Încolo și Încoace, manevrat de un soldat japonez. Fluieratul ascuțit al mecanismului de supape Îl ținu locului pe Jim. Grupul de hamali Îi amintea că și el lucrase cîndva la acea pistă. În ultimii trei ani, de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își puse palmele streașină deasupra ochilor și urmări avionul pînă dispăru printre nori. Nici unul dintre japonezii de pe aerodromul Lunghua nu aruncase nici măcar o privire spre avion. În hangare, lîngă pagodă, Încă mai ardea focul și din atelierele de reparații ieșeau aburi. Totuși, În cratere apăruseră deja echipele de hamali chinezi, iar negustorii de fier vechi scormoneau carcasele avioanelor distruse. — Tot te mai interesează avioanele, Jim? Întrebă doamna Philips, cînd ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aromat și de mahorcă, deopotrivă. O, și ce femei! Din alea lungi și albe cu flăcări și În ochi dar și pe buze! A nins mult peste noapte. În așteptare, sania este plină cu paie și pături călduroase. Caii scot aburi pe nări și cerul se boltește la fel de mat deasupra lor. „Mă bucur, prietene, că ai venit În locurile mele de exil, sunt pustietăți În care adevărul și dreptatea sunt socotite doar de vânt! Poate Îți iei vreo mireasă de pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viața vei tânji după un sat În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șarpe: Petru Groza să trăiască / Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos cu exploatarea omului de către om. Trăiască Republica Populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Când apa Începe să fiarbă Îl iei unul câte unul, Îi bagi În cratiță și-i lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
făceai cancer de la ele, așa că succesul lor a fost trecător. La Donca Simo, filmul „Un condamnat la moarte a evadat”. Bucuria lui când personajul trece prin zidurile Închisorii, fugind peste pasarela căii ferate, și se pierde În fumul locomotivei cu abur. Apoi, cuvântul SFÂRȘIT, ENDE, KONEȚ, KRAJ, THE END... de zece ori, de o sută de ori, el, evadatul, va izbuti cu migală să scape din fortăreață și va trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele de marfă, În curtea fabricii de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros e fumul negru al locomotivei, care devine el din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o scândură. Îl spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La Balatonfüred s-a construit primul spărgător de gheață și primul iacht din material plastic. La șantierul Ghe. Gheorghiu-Dej din Budapesta se construiesc nave dunărean-maritime de 1300 de tone și vase maritime de 1500 de tone. Locul vechilor remorchere cu aburi Îl iau nave de Împingere cu motoare Diesel. Cu ajutorul navelor de Împingere se transportă șlepuri. TU, asculți emisiunea Cotele Apelor Dunării. Spune că gheață la mal. A venit iarna. În curând o să vină și Moș Gerilă. Te prefaci că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au revoltat și au amenințat cu incendierea clădirii. Evenimentul pare a fi un reflex al schismei intervenite În ultimii ani, pe tema calendarului religios. Unchiul iese din grajd ținând În mână găleata cu lapte. În aerul tare de afară simți aburul laptelui altfel decât miasmele de balegă și urină ale grajdului. Unchiul Își ridică privirea. Sus, printre stele limpezi, un satelit artificial trăgând o linie grăbită de la est spre vest. Asta da, ispravă! Spune unchiul și intră În casă. Tu bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă găleata cu apă. Focul arde. Mânecile suflecate. Una din ele crăpată la subraț. Se vede părul. Mâinile ude din care ies aburi. Lucrează În schimbul doi la o fabrică de biscuiți. Tari ca piatra. Pe masă ceasul C.F.R. al cărui sunet se lipește de pereți și de lucruri. Pentru urechile tale doar tic-tac, tic-tac, tic-tac. Cineva are grijă de tine. Femeia. O pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei cravașe vii, venind din alte lumi, lovind când În dreapta când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că nu e tocmai convinsă de ceea ce spune. Capitolul 12tc " Capitolul 12" Luni dimineață la ora opt și jumătate, Ivan cel Groaznic se Înființă la ușa lui Ruby. Scuze că nu venii sâmbătă, Începu el gâfâind ca un motor cu aburi. Încercai să viu, da’ uitai flotoru’ În autobuz. Azi am unu’ nou. I-am cerut lu’ omu de la magazin dă-mi dea ăl mai bun flotor. A, și nu vi-l pui la socoteală pe ăl de-l pierdui. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din raza ei și declanșasem. Era aprinsă numai veioza, mi-am scos ochelarii și mi-am îndreptat privirea către spațiul întunecat din fața mea. Am deschis larg ușa-fereastră de la birou și am ieșit pe terasă. Am făcut pipi pe plante, privind aburul cald care urca de la pământul domesticit în ghivece. A sunat telefonul și am intrat. — Elsa, tu ești? Nici un răspuns. — Elsa... Apoi, în adâncul receptorului o răsuflare gri pe care o recunosc. Imediat cum am intrat, am strâns-o, am ferecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt deja în spatele unui geam, obișnuitul geam aburit unde se oprește lumea când eu n-am chef de ea și ea n-are chef de mine. Elsa vorbește cu tatăl ei, îi atinge brațul. O văd izolată, ca decupată din aburi, o văd foarte bine. S-a întors în centrul universului, a dispărut fragilitatea pe care o avusese doar cu câteva seri înainte, nesiguranța ei neașteptată, emoționantă. Este din nou ea, puternică și neobosită, doar puțin mai misterioasă. Chiar și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un punct aflat între mine și trafic, unde privirea-mi călătoare, stânjenită de potop, a capturat ceva: o umbră care alunecase în câmpul meu vizual pentru o fracțiune de secundă. De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul și gâtul. Italia este acolo, nemișcată în ploaie. Privește în direcția noastră. Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici cu răsuflarea. Am rămas să respir peste ea. Mă aplecam, eram foarte aproape și poate că speram să o salvez cu suflul meu. O apăsam cu chipul meu răvășit... Simțeam o forță ușoară desprinzându-se din ea, ca un abur care se înalță din apă. Nu m-am gândit să fac nimic ca medic, uitasem că sunt. Am privit-o cum se privește ceva misterios, cu ochi atenți și încețoșați, am privit-o așa cum te privisem pe tine născându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al existenței noastre, în interiorul lui, există alt curent în sens opus: aici ne deplasăm dinspre ieri spre mâine, dincolo mergi dinspre mâine spre ieri. Se țese și se desțese în același timp. Și din când în când ne ajung adieri, aburi și chiar zvonuri misterioase din acea lume diferită, din acel interior al lumii noastre. Măruntaiele istoriei sunt o contraistorie, sunt un proces invers pe care-l urmează. Fluviul subteran curge dinspre mare către izvor. Îmi strălucesc și-acum pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știu. — Atunci... — Adevărul este însă, Eugenia, că eu nu pretind nimic, nu caut nimic, nu cer nimic; mă mulțumesc să mă lași să vin din când în când ca să-mi scald spiritul în privirea ochilor dumitale, să mă îmbăt în aburul respirației dumitale... — Bine, don Augusto; astea sunt lucruri pe care le citim în cărți; să lăsăm asta. Nu mă opun să vii ori de câte ori ți se năzare, să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fumătorului, în forma unui o perfect. Știa cum funcționau pentru că se împrietenise cu un tip din echipajul vaporului, pe care îl bătuse la cap cu întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]