7,862 matches
-
întâmplare. Intrase în pivniță să ia o butelcă de vin, trimis de părintele său, într-o zi de sărbătoare când veniseră câțiva musafiri, cunoscuți ai părintelui său. Băiatul coborâse ca de obicei, scările în spirală, înguste, săpate în piatră, până în adâncul pivniței. Pivnița aceea era mai degrabă o peșteră, ce servise din strămoși celor din neamul său, pentru păstrarea proviziilor și totodată ca ascunzătoare în vremuri de invazii, într-un trecut ce se pierdea în negurile vremii. Locuri de acest fel
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Cine nu cunoștea bine acele tuneluri nu ar fi reușit să iasă din galeriile întortocheate, adevărate labirinturi. Auzise deseori povestindu-se de acele pivnițe subterane, deasupra cărora se ridicau casele sătenilor. Câteva au intrări ascunse, pe unde se pătrunde până în adâncul pământului și se poate ieși de cealaltă parte a munților, însă părea că nimeni nu știa cu precizie, unde. Oamenii locului nu ar fi vorbit cu străinii despre acele lucruri, nici picați cu ceară. Casa lor se afla la extremitatea
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
de a împiedica răul ireparabil, pe care guvernanții din Umbră ai planetei l-au pus la cale. Ei urmăresc să distrugă sufletul Pământului, care vă dă adăpost și tot ce aveți nevoie, să supraviețuiți ca nație. Au descoperit, că în adâncuri există o lume neștiută de omenirea voastră și că undeva în munții voștri se află poarta ce desparte cele două lumi. Pe acolo sosesc pe pământ entități din acea lume care vă sunt ocrotitori. Fac eforturi mari, să vă submineze
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
cunoaște toate limbile universului, bine a făcut că a vorbit oamenilor în ebraică. Puteau Să-L înțeleagă toți oamenii chiar dacă nu cunoșteau cuvintele. Comunicarea devenind astfel mai presus decât barierele lingvistice. Poate că această amintire ar fi rămas undeva în adâncul subconștientului dacă nu aș fi citit recentul volum de proză scurtă al Biancăi Marcovici: „Rebela din Haifa” (Editura G.A. Israel 2014, copertele Delu Marcovici și o minunată prefață de Adrian Grauenfels), un titlu frumos inspirat din chiar felul de
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
cu Dumnezeu. „Timpul trece... timpul vine...Urmează altă generație, apoi alta și alta, cât va vrea Dumnezeu să fie viață pe acest pământ.” Romanul ”Roata timpului” este o biografie a neamului din care se trage autoarea. Cu măiestrie pătrunde în adâncurile istorice ale vremilor și își reîntregește neamul în paginile acestei cărți, adunându-și unchii, mătușile, bunicii, toate rudele, ca pe rădăcinile unui arbore către trupină din care se ridică deasupra solului o tulpină puternică care apoi își desfășoară către înaltul
VIAŢA – UN EPISOD DIN „ROATA TIMPULUI” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376770_a_378099]
-
fac? Să stai acasă și să nu mai scoți nasul... Noroc că e și tata aici, altfel ce făceai?? Așa gândea Elisa, profund dezamăgită . O ridicară, o împăcară cu vorbe frumoase, ea nu auzea nimic, nu mai dorea nimic în adâncul sufletului. Încerca doar să salveze situația într-un mod delicat, cu zâmbete împărțite în stânga și-n dreapta. O luară toți băieții la dans, aici era maestră, o învățaseră frații ei mai mari, dar ... în zadar! Zâmbea în piruete grațioase, plutea
PRIMUL BAL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376788_a_378117]
-
la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru îndeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului conține - prin prevederea dumnezeiască - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. Sfântul Antonie cel Mare, vrând să pătrundă adâncurile scopurilor providenței, adresa într-o zi lui Dumnezeu următoarea rugăciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe când alții ajung la cea mai adâncă bătrânețe ?". Și Dumnezeu i-a răspuns: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Din frontul cu pereții aburiți Ies încet minerii la lumină Cu fețele voioase, nu par obosiți. Râd, glumesc fără răgaz, Nu sunt triști, ci veseli mereu, Au sclipiri în ochi și-n glas, Ca în lumină, bucăți de minereu. Din adâncuri, de departe, Pe galeriile pustii acum, Se strecoară prin a minei noapte, Praful de la pușcături și fum. *** Mihai LEONTE, prin „pana” sa, a prins tematica minieră în poezie într-un stil deosebit , plin de sensibilitate. Venind dintr-un domeniu pe
REVELAŢIE PROFESIONALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375137_a_376466]
-
CERUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră. Poți să o spargi de vrei. Un timp de o zi e tot ce-ți dorești
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se deschide mereu spre lume. Tot ce am nevoie port lăuntric. - Vino să te sărut peste tot - contururi, linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine. Mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne descoperim. Cu
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere, o străfulgerare venită din neant a căzut peste mine, împins de-o forță nevăzută am intrat în acele adâncuri, cu groaza că te-ndrepți spre nu-știi-unde, atracția spre dincolo e un miraj, știi sigur că pornești acolo și totuși te lupți să rămâi aici, aerul tău e mereu altundeva, drumul mereu diferit, în mine simt privirea ta. O dulcele
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile celor doi vișini se-ating, se-nfioară, se mângâie, se-mbrățișează. Un dans amețitor! Explozie de lumină. Prin respirația iubirii, seva coboară-n adâncuri, spre rădăcinile lor nevăzute, urcând, apoi, prin primii boboci de floare. Câțiva pași în călătoria inimii... Simbol al credinței. Totul! De la un grăunte de nisip la galaxii necuprinse. Într-o lume cu bariere, fără bariere, veșnicul! Pe marginea subțire al
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
perfectă în interiorul căreia - altă singurătate mezină, suprapuse perfect, fiecare tinzând să-și depășească propriile limite. Și departe-n adânc, sufletul meu răstignit sufletul meu răstignit peste lacrimă, pentru tine, acolo. În apele dorului, în apele marelui nimeni mă scufund în adâncuri. Cu fiecare carte cobor din viață în moarte. Din acest imens Nimic, iată, sunt și eu părticică. De poezie, de poezie o să mor în curând, vulpea ascunsă sub haină, cea care-n taină îmi cere o halcă. Scorpia mea neîmblânzită
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MEDITAȚIE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lupta Am tulburat adâncurile toate voind să aflu ce sau cine sunt. Viața rupeam în valuri sparte să nu îmi lase zborul frânt. Luptam cu liniștea din mine, purtam durerea la pachet, dădeam în jur doar bucurie, zâmbetu-mi, sacru, legământ. Mergeam prin fum sau
MEDITAŢIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375151_a_376480]
-
apus, Iar boala grea acum m-a biruit. Inseparabil dragul ne unește, Mistuitor ca focul în vulcan, Eram precum e apa pentru pește Și ne iubeam mai mult an după an. Tăcerea ta iubito e ca mierea, Ascunde-n ea adâncuri de sublim, Doar ochi-ți scapără și mângâierea Privirii tale-mi spune că trăim O dragoste curată și intensă, Iar timpu-i de acuma limitat Tăcerea ta îmi dă acum dispensă, Și pot să mor cu sufletu-mpăcat. Referință Bibliografică: Tu taci
TU TACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375177_a_376506]
-
și să vă descoperiți când Îi rostiți Numele rugându-vă Lui... Astfel ne vom apropia de marea taină a dumnezeirii, Astfel tainele ni se dezleagă, pe rând - Și atunci El va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi, în adâncul adâncului nostru - Până ce-l va lumina și limpezi de toate impuritățile, până ce-l va sfinți, absorbindu-ne cu totul în El, distilându-ne în El, contopindu-ne cu El și devenind una din razele Lui ! --------------------------- Cristian
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
când Îi rostiți Numele rugându-vă Lui... Astfel ne vom apropia de marea taină a dumnezeirii, Astfel tainele ni se dezleagă, pe rând - Și atunci El va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi, în adâncul adâncului nostru - Până ce-l va lumina și limpezi de toate impuritățile, până ce-l va sfinți, absorbindu-ne cu totul în El, distilându-ne în El, contopindu-ne cu El și devenind una din razele Lui ! --------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
Îi rostiți Numele rugându-vă Lui... Astfel ne vom apropia de marea taină a dumnezeirii, Astfel tainele ni se dezleagă, pe rând - Și atunci El va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi, în adâncul adâncului nostru - Până ce-l va lumina și limpezi de toate impuritățile, până ce-l va sfinți, absorbindu-ne cu totul în El, distilându-ne în El, contopindu-ne cu El și devenind una din razele Lui ! --------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
viață - Prin ele briza măriii ne leagă pe-amândoi Și ne scufundă-n taine și iar ne-nalță-n față Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi... VESTEA ÎMPLINITĂ... Splendid fusese cerul, nălucitor de falnic, Departe, în adâncuri, în străfunzimea-i pură... Greu deslușeai misterul dacă-l priveai șăgalnic, De-abea vedeai prin nouri o simplă sclipitură... Văzduhul părea templu cu nori în frământare Ce fierb în ei mici raze ce prind contur de vulturi Rotindu-se agale sub nesfârșita
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Religare, religie... Relegată de trecut. Trecutul a luat-o înaintea prezentului. Adun repede rufele de pe sobă. Mă apropii de lumânarea stinsă în lăcașul ei de aluminiu. E gol, liber de ceară, răsturnat pe policioara sobei, ca un ochi scurs din adâncul și limpezimea umorilor sale celeste. Alături, o floare de ceară perfectă. Mă fâstâcesc cu un zâmbet stupid, ca atunci când nu știi răspunsul la școală. Dar nu mă întreabă nimeni, nimic. Și nici eu nu pot întreba pe nimeni, nimic. Sunt
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
schivnicia,/ Știind prea bine care este prețul:/ Lui, glonțul, poate. Celorlalți - disprețul” (p. 470). Iată de ce Mirela-Ioana Borchin ordonează ideatic poezia într-o Samsara stratificată pe nouă trepte (Poetica treptelor): I - Visele apelor, II - Visul celtic, III - Dulcea moarte, IV - Adâncul, Nimicirea, Abaddon, V - Thanatos, VI - Absența, VII - Bătrânul, VIII - Prima treaptă a cerului, IX - Nirvana - impresie și expresie. Cu argumentele poeziei lui Eugen Dorcescu, Mirela-Ioana Borchin sintetizează treapta întâi într-o zonă misterioasă dintre conștient și subconștient, în lăuntricitate, acolo
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt,/ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam. Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând...” (p. 490). Treapta a IV-a, Adâncul. Nimicirea, Abaddon, este consacrată discontinuităților, accidentalului care se manifestă la exteriorizarea interiorității, în căutarea alterității pe paradigma mundană a Sinelui: „...acum, pe treapta a IV-a, intervine ȘOCUL la contactul cu EXTERIORITATEA. Cu anecdotica Samsarei. Acum are loc cunoașterea fenomenală
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are-o culoare/ Cu-ntunecimi agonice și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire alături de Nirvana. Cea de a V-a treaptă, Thanatos, se deschide tot cu un motto și se adresează vulturului negru
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
a fost să se ferească. - Acum am dreptul să mângâi ce-mi aparține oficial, am glumit eu. Scuză-mă, a fost din instinct! Am să fiu atent ca totul să se producă cu blândețe, pentru ca această amintire să rămână în adâncul sufletului tău ca prima ta noapte de dragoste, nu de chin și durere. - Sper să fie așa. - Nu ai încredere în mine? De ce crezi că am amânat momentul? Chiar dacă nu am mai întâlnit fecioare în scurta mea experiență sexuală, știu
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]