70,486 matches
-
de presiunea politicului. în ultima parte, atmosfera e una de veselă Țiganiadă, de burlesc transcendentalizat ca în Cimitirul Buna-Vestire. Textele adunate în capitolul de mijloc s-ar putea spune că le întrec din toate punctele de vedere pe toate celelalte, adevăratul Comnstantin Țoiu își arată aici, fără ornamente inutile, cel puțin două calități incontestabile: finețea cu care creează personaje feminine și farmecul memorialistic. Madame C., marchiza care își pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
a culturii românești", în paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea domniei, că cercetează cu atenție ceremonialul curților, că dă un "strălucit examen de comportare voievodală" și ajunge a consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
nimeni nu te-ntreabă Ori ce-ai putea să faci și tu de treabă. Că mai trăiești, cei tineri se și miră Pândind, când îi place să-ți iee locul. Și-această proză, vai, o spui din Lyră?" "Proză", e-adevărat - dar ea există. G. Călinescu scria în a sa magnifică Istorie a literaturii despre "Un egoism de generație monstruos. Fiecare tânăr, indiferent de valoare, vrea să înlocuiască pe un mai puțin tânăr și odată luată hotărârea de a publica, orice
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Nu protestînd sau argumentînd, ci pur și simplu continuîndu-i rutina, mergînd în fiecare zi acasă, la soția care îl așteaptă cu cina pregătită și cîteva vorbe convenționale. Ambiguitatea tonului lui Klima e impecabilă în acest text: care e de fapt adevărata iubire, prezența constantă și blîndă, ne-declarativă, previzibilă și tocmai de aceea fermă, definitivă, a soției, sau clandestinitatea și efemerul întîlnirilor de una sau două ore, cu o altă femeie? Dacă Michael Heim l-a făcut celebru pe Kundera în
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
stilul cult: "țăranii nu întrebuințează niciodată acest cuvînt ș=căciț în graiul lor obișnuit (...). Cînd e vorba însă să se exprime mai "radical", sau în scris, li se pare frumos să-l întrebuințeze pe căci în locul lui că, dar, necunoscîndu-i adevărata sferă de înțeles, îl pun pe căci chiar acolo unde și limba literară îl întrebuințează pe că: "vei ști căci eu mă aflu bine sănătos...". Expresii de acestea am auzit și din gura unor elevi din cursul superior de liceu
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
mîna unei treimi, consilieri ai ministrului, care ar avea și astăzi toate motivele să-și pună cenușă în cap pentru rolul jucat în anii totalitarismului. Sergiu Nicolaescu nu s-a astîmpărat nici după aceea, încercînd chipurile să facă film istoric adevărat. "Meritul" său, pe vremea lui Ceaușescu, e de a fi transformat filmul de propagandă în film comercial, copiind și uneori chiar trăgînd la indigo filme americane cu succes verificat. Nu intru în detalii, dar mă mir că nici pînă astăzi
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
această eroare de receptivitate sîntem, din păcate, o cultură mai ales lirică, căreia îi lipsesc cărțile de sinteză, instrumente de lucru absolut indispensabile (ediții critice încheiate, dicționare - cele al limbii române stă nefinalizat încă de la B. P. Hasdeu -, o enciclopedie adevărată, cum au nu numai marile culturi dar și cele ale unor țări vecine, dicționare pe domenii, o istorie a românilor care să-și merite numele și atîtea încă altele)? Să notez, apoi, că lista enumerativă a filosofilor profesori (de catedră
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
atunci. Am reconsiderat în primul rînd rolul și funcția artistului. Ca pictor începător, cu unele succese totuși, sufeream și eu de boala asta, pe care îndrăznesc s-o numesc românească, a inventării obiectului artistic din nimic și a repudierii feței adevărate a lucrurilor. Vedeți, aici, la noi, am avut discuții cu foarte mulți artiști tineri - pictori, cineaști. Pe de o parte, pe unii îi auzeam zicînd: - Domnule, mă feresc, nu mă uit să văd filmele altora, nu mă duc la expoziții
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
oficialilor din cinematografie ni se spune că aceste fonduri "au fost utilizate în mare măsură pentru producerea propriilor filme ale d-lui Lucian Pintilie", ceea ce ar reprezenta... "o profundă imoralitate"! Absurdul e desăvîrșit. Nu era absolut normal ca un artist adevărat, obsedat de arta lui, să-și facă filmele, de vreme ce avea și mijloacele? Unde e imoralitatea? Imoral ar fi fost să nu o facă! În plus, acelea au fost - fie că ne-au plăcut, fie că nu - filme valide (să nu
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația hoțului care extrage portofele, dar
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
casele din muzeul etnografic. Deși unui om normal această intenție i s-ar fi părut un act de cultură și de angajament moral cu totul ieșite din comun, pentru administrația locală ea a echivalat cu un pericol major, cu un adevărat atentat la integritatea urbei. Și pentru că Victor Florean nu putea fi demis de la conducerea proprei sale companii, pentru că nu i se puteau confisca veniturile și nici naționaliza bunurile, demnii urmași ai activiștilor de mai ieri au găsit o altă formulă
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
vînătoare de vrăjitoare" și iubitoare de autodafeuri, este primul care-i vine în minte (și pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă la noi "o piață a ideilor" adevărată și eficace. Societatea românească a devenit o pradă ușoară pentru populiștii de toate spețele. "Elita culturală veritabilă, conchide în mod foarte dur dl Antohi, extrem minoritară, este alienată în raport cu societatea din care provine și pe care ar trebui s-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
zice, anumită parte a presei românești actuale. În cadrul aceleiași anchete, cu o privire, de data asta asupra trecutului cultural comunist, dar la fel de drastică, vine dl Al. Mușina. D-sa nu crede că a existat în jumătatea de secol comunist o adevărată elită intelectuală, în afară de, cum spune cu amară ironie, "elita securiștilor și activiștilor de partid". Intelectualilor români le-a lipsit curajul și deseori "libertatea" lor era cu voie de la poliție sau cu spate de la unii activiști superiori de partid. Cronicarul ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
tare, de obsesii ridicole, de miza mică a unei societăți închise, captivă a unei gîndiri dirijate ideologic. Mulți contemporani sînt de părere, astăzi, că trecutul nu mai trebuie răscolit pentru că mirosurile putregaiurilor sînt dezagreabile. Trecutul trebuie asumat numai cunoscîndu-i fața adevărată. Nici contorsionată, nici cosmetizată. De aceea, mi se pare lăudabilă strădania lui Goga de a face asta, contra curentului. Cei tineri, de seama lui, habar n-au și nici nu-i interesează ce au însemnat cu adevărat blestemul comunist, securitatea
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
cu soluții și rafinamente regizorale importante, cu care de altfel ne-a obișnuit, anumite temperamente năvalnice riscă să o pună în pericol. Mi se pare că prea puțini artiști din Teatrul Mic au înțeles că acest regizor tînăr este cu adevărat profesionist.
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
unei astfel de întreprinderi, umor pe care Andrei Oișteanu știe să-l exploateze din plin. Realitatea nu poate fi nici ea determinată exact, un astfel de studiu nu vrea să ofere o corectură imaginii comune, nu poate pune un portret adevărat în locul buzelor groase și al nasului coroiat pentru că " Evident, coordonatele nu se suprapun peste cele ale . Acești doi termeni sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit . Cînd încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, clișeizări. Rezultatul nu poate fi decît o altă ipostază a ." Femeia evreică e un adevărat magnet pentru prejudecăți, de data asta mai degrabă pozitive. Ovreicuța pare să fie în mentalul popular întotdeauna o femeie frumoasă, dorită pentru erotismul ei accentuat și exotic; iubește foarte mult bijuteriile din aur și mătasea, e o bună dansatoare și
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
un secol. în Moldova, comercianții de această etnie erau într-adevăr mulți, dar mulți mai ales în raport cu negustorii români, pentru că, altfel, numărul meseriașilor îl întrecea pe cel al comercianților în interiorul etniei. Andrei Oișteanu face din descompunerea prejudecăților cu privire la evreu o adevărată muncă de migală. Explicațiile sînt întotdeauna atente, exemplele numeroase și adecvate, speculațiile lipsesc cu desăvîrșire. E aproape de necrezut cum, trebuind să citească texte pline de orori antisemite, unele foarte recente, acest cercetător a reușit să-și păstreze sîngele rece. încă
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
rămâne un luptător, un luptător singuratec, un perfecționist tenace ce perseverează în împlinirea visului său, acela de a-și acorda sunetele unui ideal potrivit căruia muzica, muzica sa, se dorește a fi o incantație ce poate dobândi valențe apropiate unui adevărat ritual. Nu este un lucru obișnuit astăzi când sub pulpana ocrotitoare a postmodernismului se justifică conjunctural aproape orice, când módele artistice se schimbă după sezon, după trebuințe, după oportunități. Acesta este portretul artistului care, la pragul de sus al celui
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
lumea lui Shakespeare, ci doar te folosești de ea ca să-ți pui în aplicare un plan, încât un asemenea regizor, excelent de altfel, cum mi se părea a fi Liviu Ciulei, semăna cu acei oameni de teatru care se considerau adevărații 'autori' ai pieselor, Shakespeare, de exemplu, devenind pentru ei un simplu pretext. Cam așa mi se părea mie a fi fost Ciulei, repet, un foarte bun regizor. Așa că, propunându-mi-se rolul acela, mie, care, ca prozator începător aveam ambiția
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Gheorghe Grigurcu O altă insatisfacție a d-sale consistă în faptul "capital' că nu l-am citit, "ignorîndu-l' astfel în "adevărata-i totalitate', cea de prozator. Jelania îmbracă, de asemenea după tipicul lui Adrian Marino, formula promptă a unei minibibliografii ad-hoc: "că nu m-a citit, că, din motive misterioase după trei decenii de cînd se "ocupă" de mine d-sa
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
G. Dimisianu, Mircea Popa, Florin Mihăilescu, Radu G. Țeposu, D. Micu, Ion Rotaru, autori care uneori au scris favorabil despre mine (în bună măsură, acesta fiind și cazul d-lor Al. Paleologu și Radu Bogdan), dar care mă ignoră sub adevărata mea identitate. De ce? Răspund: iarăși mister!' . Misterul' se dezleagă și aci, nu tocmai dificultuos. Nu ni se pare că "strălucitele spirite' menționate îl "ignoră' pe dl Alexandru George, ci doar că procedează precum nenumărați exegeți din lume, aplicîndu-se asupra unor
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
primite, boli, griji, evenimente familiale și inevitabilele comentarii despre vreme, activități școlare și profesionale. Cea mai bogată și susținută corespondență o are cu fratele său, George Sorescu, autorul volumului, iar cea mai delicată, sensibilă, cu Nicolina Sorescu. Relații puternice, prietenie adevărată, dragoste filială impresionantă, iată ce ar putea rezuma conținutul scrisorilor. Spuneam că natura comunicării impune prozaismul în aceste pagini, dar chiar și stilul autorului se înscrie în același registru. Fraze simple, plate, uneori ca în redactările oficiale surprind neplăcut pe
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]