6,732 matches
-
și realizată la fel de profesionist ca și cea care va crea, peste șapte ani, explozia Dada. În bibliotecile publice se păstrează încă volume cu dedicație adresate reginei-poete Carmen Sylva (La Conquete des Étoiles), scriitoarei aristocrate Elena Văcărescu sau ziaristului Panait Mușoiu. Admirația lui Marinetti față de poeta și contesa franceză de origine română Anne Brâncoveanu de Noailles a fost exprimată - între altele - prin dedicarea unei poezii din volumul La vie charnelle, 1908. Prin intermediul celei din urmă, Elena Văcărescu și doamna Smara (Smaranda Gârbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că acesta „ne-a dat cel dintîi stil românesc, independent, original și croit din noi raporturi de cuvinte, din noi raporturi de sintaxă”, numindu-l „cel mai mare poet de azi al României”. Poetul de la Mărțișor, însă, îi va contraria admirația după plecarea din țară, făcîndu-i un portret vitriolant și, moralmente vorbind, nedrept în volumul Poarta albă („Un vizitator de mare literatură“, 1930), spre ironia amară a lui E. Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
materialul viu după legile sensibilității organice, iată ce duce artele plastice în calea unei strînse și fecunde contopiri cu arhitectura renăscută”. Nume precum Malevici, Lisizki, Tatlin, Punin, Richter, Eggeling, Gropius, Theo van Doesburg și Bruno Taut sînt repere invocate cu admirație de către Marcel Iancu, „reprezentant al României” la primul congres al constructiviștilor de la Düsseldorf (1922). Cîțiva „maeștri” ai arhitecturii moderne sînt prezenți în cadrul grupajului prin intermediul unor texte cu caracter programatic: Principii de Hans Richter, Vers une architecture de Le Corbusier-Saugnier, Funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați ajuns în marș forțat, am ajuns și eu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locul unei publicități uimitoare, întreprinderile (bancă și industrie) și bogătașii unguri de acolo știu cum se susține o mișcare culturală. De aceea, pe teritoriul nostru, activitatea artistică a minoritarilor e incomparabil superioară activității românești”. Notița arată, pe de o parte, admirația Contimporanului față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îndepărtați ar fi ei, asemenea elemente nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la cause de l’archie, la cause de l’ordre. Umila noastră strădanie a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și fabule juxtapuse, prelucrate cu migală și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică, marcată prin relația cu modelul fabulelor lui La Fontaine („marea admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea de mare subtilitate” a unui Don Quijote evadat de pe soclu și întors după comice tribulații, cu „împlinirea spiritului de ordine”: „Un ușor proces de purificare, o amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teamă de reducționism sau, pur și simplu, dintr-o inapetență structurală pentru teoretizare, autorul Mențiunilor critice refuză să privească „de sus” literatura. Perspectiva sa favorită este, prin excelență, una la „firul ierbii”, atentă la „notele diferențiale” și la imanența operei. Admirația constantă și progresivă față de poezia lui Ilarie Voronca, susținerea ei consecventă (dincolo de unele rezerve de parcurs), profunzimea comentariului despre Urmuz, observațiile fine despre Exerciții pentru mîna dreaptă... de Jacques G. Costin și Paradisul statistic de Ion Călugăru, disponibilitatea față de rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niște cronicari/ Duceau lipsă de șalvari, Selecție și cuvînt-înainte de Iordan Chimet, Editura Universal Dalsi, București, 1999 Cioran, Emil, Schimbarea la față a României, Editura Vremea, București, 1936, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1990 Cioran, Emil, Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997 Costin, Jacques G, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte, cu un portret al autorului și 5 desene de Marcel Iancu, un desen de Milița Petrașcu, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
străini. — Japonia este cu adevărat o țară primitoare, zise el admirativ. Oprindu-se în fața unei clădiri pe care scria cu luminițe de neon ce se aprindeau și se stingeau alternativ HOTELUL DE PE DEAL, Gaston a găsit motive-n plus de admirație. Sub numele hotelului scria: 800 yeni/noapte 400 yeni/oră Nici renumitul hotel parizian Ritz nu era atât de atent cu oaspeții. Un turist nu se simte niciodată mai stânjenit decât atunci când se gândește că l-ar putea costa camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de fiecare ușă, câinii dinăuntru se luptau să ajungă lângă Gaston. Li se citea bucuria în ochi. Dădeau cu atâta putere din cozi, încât îți lăsau impresia că vor rămâne fără ele. Iubește într-adevăr câinii, îi spuse tânărul cu admirație lui Tomoe. Gaston și-a băgat degetele prin ochiurile plasei și l-a salutat pe fiecare câine în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor locuri pe care nici nu m-aș fi gîndit vreodată să le vizitez, necum să locuiesc În ele. — Dumnezeule! șoptesc eu, examinînd fiecare fotografie cu un sentiment amestecat, de admirație și ușoară teamă. Uită-te cum arată! E un palat! Dan ridică doar din umeri, mai obișnuit cu un asemenea lux decît mine, căci, deși nu e genul de viață pe care o ducem În prezent, sînt conștientă că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
supus nici unor reguli În casa aia, așa că Își Închipuie că aceeași lipsă de reguli se aplică și În casa noastră. Înșfacă un creion colorat și mîzgălește pe tot peretele, În timp ce maică-sa Încearcă oarecum să-l oprească, spunîndu-mi plină de admirație că fiul ei are mult simț artistic. Se cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rușinați. ― E trist ce-mi spui. ― Dar nu trebuie să observi doar egoismul din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obțină, măcar, prin alții ceea ce nu sunt în stare să obțină singuri. De aceea au trecut de la admirație la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Casa era curată și răcoroasă; o mică tămâierniță scotea miresmă de iasomie. I l-am prezentat pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit tatăl meu a părut încântat. L-am întrebat ce era cu toiagul ăla; el mi-a explicat că suferea de boala marelui papă Grigore cel Mare, dar că, exceptând cele câteva zile de durere îngrozitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să se spele și să se schimbe, căci nu purtau pantalonii de postav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare de la un colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să se sfârșească în colțul opus fără întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas impresionat, drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea. În privința fiului lui Teodoro Calliopa, poate să se-ntoarcă la tatăl său. Un ostatic valorează mai puțin decât cuvântul dat, și acesta, deocamdată, îmi ajunge. S-a uitat la mine și a surâs, căci a citit în ochii mei admirația față de un rege devenit atât de înțelept, încât prefera să renunțe la o victorie sigură dacă aceasta putea să aducă cu ea un rău mai mare decât gloria pe care o presupunea. Odată întorși la Pavia în noaptea următoare, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă nu progresaseră nicicum În prietenia lor, ci dimpotrivă. Și-atunci, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
exerciții, „momente și schițe“, textualisme cu suflu scurt, short-story, ci încearcă direct, din start, cea mai complexă și pretențioasă specie epică - romanul, de parcă s-ar fi maturizat dintr-odată, sărind peste bâlbâielile primelor încercări. Și, sine ira et studio, cu admirație și bucurie, trebuie să recunosc că unii dintre ei au izbutit s-o facă. Doina Ruști se numără printre aceștia. Am remarcat încă de la apariția Omulețului roșu, cum au făcut-o de altfel și alți cronicari, simțul construcției, fina translație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care face numele și îl scoate la înaintare. Nu contează ce nume. Să te cheme Violett Predoi! Dacă ai bun-simț, cazi strivit sub monstruozitatea numelui. Dar dacă nu-ți pasă, îi faci pe oameni să-ți spună numele scăpărând de admirație. Cel mai rău este să nu lași nici un nume, iar pe Zogru îl apuca disperarea când se gândea că nimeni nu va ști că s-a târât pe suprafața pământului. Era într-o zi de februarie când l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știusem până atunci că din gura omului poate ieși o asemenea frumusețe. Nu mai auzisem armonii înainte. Când au terminat, aveam ochii plini de lacrimi și am văzut că și obrajii Zilpei erau umezi. Bilha rămăsese cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea s-a alăturat și ea, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis Meryt, plină de admirație sinceră. Tâmplarul a apărut în spatele operei lui și a început să ne spună povestea operei lui: de unde cumpărase lemnul de acacia și cât de greu îi fusese să aplice fildeșul. Vorbea frumos și încet, de parcă ar fi vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]