KorAP: Find »[drukola/base=aduna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...155 156 157 ...1434 >

35,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Cum îl auzeau bătând, aruncau în ușă cu cutii goale și strigau „Cară-te, nu-i nimeni acasă“. Își asmuțeau câinii să-și înfigă colții în curul lui de evreu perseverent. Cu toate astea, în decursul anilor a reușit să adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să acopere cu ele un perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde țineam vesela de Paști în cutii de carton, și unde vara zăceau covoarele noastre „orientale“ mumificate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
peste umărul meu dinspre New Jersey, dinspre uscatul înăbușitor de care sunt scutit în aceste zile. Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-adun - îmi vine-n minte și imaginea lui ieșind din baie, masându-și sălbatic ceafa și înghițindu-și cu o mutră acră un râgâit. — Bine, hai, zi, ce-aveai să-mi spui așa de urgent de n-ai mai putut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una dintre ele nu pare să socoată măsura asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pun nici eu. Chiar așa. Să nu mănânc așa ceva, dacă-mi cunosc interesul. — Sunt destule bunătăți pe lumea asta, Alex, chiar și fără homarii ăia de la care riști să rămâi cu mâinile paralizate pe viață. Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mâinile paralizate pe viață. Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă toate tâmpeniile astea? Nu numai copiii, ci și adulții se adună în cerc pe pajiștile acoperite de zăpadă și zâmbesc la bucățelele de lemn înalte de-o șchioapă, numite Maria și Iosif și pruncul Iisus - și văcuțele și căluții miniaturali, până și ei zâmbesc. Dumnezeule mare! După idioțenia de peste an a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la un moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic în sinea mea, și n-o să fii cu nimic mai grozav pe scara evoluției decât mafioții și milionarii care-și aleg femeile din coada care se adună pe Copacabana. E genul de pipiță care poate fi văzută la brațul unui mafiot sau al unui star de cinema, nicidecum la brațul șefului de promoție 1950 de la Liceul Weequahic! Ori redactorul de la Revista de drept a Universității Columbia! Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă-ndoiesc! Uf, e de rău“, îmi zic și-mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-a pus cândva curu’ la bătaie în Las Vegas, dacă nu și pe alte coclauri. Uită-te la ea - o Ștoarfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
O mică recompensă suplimentară smulsă de la Boston & Northeastern pentru toți anii aceia de muncă și de exploatare. În exil În diminețile de duminică, dacă afară-i destul de cald, douăzeci de bărbați din cartier (în zilele terenului de dimensiuni reduse) se adună la o partid de softball, cu fiecare echipă de șapte ori la bătaie. Încep la nouă dimineața și termină la amiază, în jurul orei unu; miza e un dolar de rundă pe cap de jucător. Arbitru e dentistul nostru, bătrânul doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de treaba lui în scrot, ca bărbații! Mai știi pe careva care să-și fi rupt piciorul alergând după șikse? Sau care să se fi împroșcat cu spermă în ochi la prima lui ieșire în lume? Sau care să fi adunat taman de pe străzile New York-ului o maimuță vie, adevărată, o fată pasionată de Banană? Doctore, poate că alți pacienți visează - mie totul mi se-ntâmplă. Am o viață fără conținut latent. Chestiile din vis se întâmplă cu adevărat! Doctore: în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-mi, te rog, de ce ții morțiș să folosești mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi închipui că n-au adunat atâta oftică la viața lor câtă am adunat eu. Și-atâta dispreț. Și m-am întins fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge. NICIODATĂ. Mereu trebuie SĂ AM. Dar ce anume să am? Nu! țipă ea la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi închipui că n-au adunat atâta oftică la viața lor câtă am adunat eu. Și-atâta dispreț. Și m-am întins fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge. NICIODATĂ. Mereu trebuie SĂ AM. Dar ce anume să am? Nu! țipă ea la mine. — Ba da! Ba nu! Atunci, am implorat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel, morcovi - da, și eu sunt patriot, băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Hülfe! Zu Hülfe!“ Cineva spuse „Die Polizei“ și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]