7,836 matches
-
consecințele unei idei, care ne conduce până În fața unui adevăr neechivoc, trebuie să admitem că avem de-a face cu un principiu metafizic, spune filosofia carteziană. Așa că, În ultimă instanță, prin analiza enunțului dubitativ - dubito, ergo cogito - se ajunge la afirmarea obiectului spre care se Îndreaptă cercetarea de fundament: Dumnezeu. Și asta pentru că Îndoiala este, fie și pentru un moment, expresia unui principiu pozitiv. Așadar, oricât de departe ar merge Îndoiala, ea ajunge la acea „noțiune simplă” a cogito-ului, care, fie
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pot să nu constat că ea se impune tocmai prin aceea că Își face posibilă propria negare. Iată că, În ultima volută a acțiunii sale, Îndoiala este pusă În imposibilitatea de a-și nega obiectul nemaiputând decât să-l afirme. Afirmarea pe care o face nu este una care doar stabilește o corespondență cu valoarea logică a adevărului, ci chiar o afirmare de ordin existențial: cogito-ul nu este numai adevărat, el există cu adevărat. În felul acesta, Îndoiala Își Îndeplinește până la
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
volută a acțiunii sale, Îndoiala este pusă În imposibilitatea de a-și nega obiectul nemaiputând decât să-l afirme. Afirmarea pe care o face nu este una care doar stabilește o corespondență cu valoarea logică a adevărului, ci chiar o afirmare de ordin existențial: cogito-ul nu este numai adevărat, el există cu adevărat. În felul acesta, Îndoiala Își Îndeplinește până la sfârșit rolul de principiu metafizic prin aceea că s-a dovedit capabilă să pună În evidență natura unei realități prime și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
valorilor de adevăr: p Îp q p∨Îp→ q p&q∨Îp&q 1 0 1 1 1 1 0 0 0 0 0 1 1 1 1 0 1 0 0 0 Așadar, rolul cogito-ului este În primul rând afirmarea veracitatea existenței, oricare ar fi enunțurile despre aceasta, și nu deducerea existenței din gândire, sau exprimarea identității dintre gândire și existență, ori exprimarea simultaneității actelor gândirii și existenței. Ele apar, este adevărat, dar Într-un plan secund al intențiilor metafizice
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care nu este altul decât cel al cogitării Însăși. Așadar, e zadarnic să ne mai Întrebăm dacă enunțul cartezian exprimă un silogism, și ce fel de silogism, sau exprimă o intuiție, și intuiție a ce. El nu este decât o afirmare hotărâtă, pe orice cale, a ancorării experienței cogitative În realitatea existenței. Acel „sum” implicat de „cogito” nu are semnificația unui „sunt” necondiționat, ci doar semnificația unui „sunt Într-un anume fel”, adică „gândind”. Existența faptului de conștiință Însuși - gândesc, cu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
judeca ce se află În spiritul meu - Înțeleg ceea ce cred că și văd cu ochii mei”. Ca să-și sustragă demersul riscului de care aminteam mai sus, Descartes recurge la o spectaculoasă deducție ce readuce lucrurile Într-un punct deja cunoscut: afirmarea cogito-ului: „Căci, dacă socotesc bucata de ceară ca existând prin faptul că o văd, negreșit reiese cu mult mai evident că și eu Însumi exist, prin chiar faptul că o văd. ș...ț Dintr-o pricină asemănătoare, dacă socotesc că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
participă la construcția metafizicii carteziene, dar care operează simultan și În orizontul existenței, producând distincția dintre res cogitans și res extensa. 3 DUMNEZEU Chiar dacă demersul Întreprins În capitolul precedent pare că ne-a adus În fața unui punct câștigat - acela al afirmării cogito-ului prin scoaterea sa În afara cunoștințelor ce pot fi supuse Îndoielii, deoarece reprezintă un principiu metafizic - totuși, urmând chiar metoda carteziană, putem să ne mai Întrebăm Încă o dată: această certitudine ne este permisă În orice condiții, recursul la această certitudine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mai bună din noi”, va trebui să recunoaștem că „această parte este de origine socială”. Și sociologul francez conchide: „Trebuie să ne întoarcem la studiul societății, căci numai în el poate găsi pedagogul principiile speculației sale” (ibidem, p.73). Din afirmarea primatului societății, crede un exeget contemporan, decurge ideea că individul nu poate exista ca ființă independentă și autonomă, depinzând de normele, regulile, tradițiile și prescripțiile societății. Durkheim minimalizează deci locul individului (Păun, 1980). Dar nu se poate tăgădui faptul că
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sociale, să faciliteze experiențe participative, să constituie locul unui antrenament psihosocial pentru viitorul cetățean. Pedagogia socială în spațiul românesctc "Pedagogia socială în spațiul românesc" Am putea considera drept lucrări de pedagogie socială unele scrieri care au apărut cu mult înaintea afirmării pedagogiei ca știință. Astfel, am putea vedea în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, redactate la începutul secolului al XVI-lea, prima carte care-și propune să cultive omul pentru o „comportare convenabilă”, adică pentru integrare socială satisfăcătoare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de om. Omul se realizează numai prin interacțiune cu ceilalți, prin cooperare („Oamenii nu trăiesc și nici nu pot trăi izolați... ei au nevoie unul de altul”), într-o „armonie productivă cu mediul”, ilustrând principiul social al deplinei libertăți de afirmare a fiecărei personalități în cadrul colectivității sociale. Comunitatea umană dobândește pentru om valoare prin aceste posibilități de „afirmare de sine”, prin oferirea asistenței sociale pe drumul realizării sale („Omul în afară de societate nu numai că nu ar cunoaște o stare de progres
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nu pot trăi izolați... ei au nevoie unul de altul”), într-o „armonie productivă cu mediul”, ilustrând principiul social al deplinei libertăți de afirmare a fiecărei personalități în cadrul colectivității sociale. Comunitatea umană dobândește pentru om valoare prin aceste posibilități de „afirmare de sine”, prin oferirea asistenței sociale pe drumul realizării sale („Omul în afară de societate nu numai că nu ar cunoaște o stare de progres, dar ar recădea repede în animalitate”). Aceasta înseamnă însă și o obligație morală: „Fiecare membru al comunității
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Aceasta înseamnă însă și o obligație morală: „Fiecare membru al comunității este dator să ajute la realizarea celorlalți, fiind în același timp ajutat de ceilalți în realizarea sa”. Cu cât nevoile comunității sunt mai bine satisfăcute, cu atât posibilitățile de afirmare ale fiecărui individ sunt mai mari: „Prin profesie, societatea își atinge maximumul de promovare, principiul social își găsește maximumul de realizare”, iar „fiecare individ în parte își află maximumul de afirmare de sine”. Sinteza concepției lui Narly: „Maximum de originalitate
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
comunității sunt mai bine satisfăcute, cu atât posibilitățile de afirmare ale fiecărui individ sunt mai mari: „Prin profesie, societatea își atinge maximumul de promovare, principiul social își găsește maximumul de realizare”, iar „fiecare individ în parte își află maximumul de afirmare de sine”. Sinteza concepției lui Narly: „Maximum de originalitate specifică în cadrul principiului social”. A fi „educat pentru umanitate” înseamnă deci a fi asistat cu competență pentru a-ți însuși „principiul social”, principiul „armoniei productive față de mediul social”, realizat în societatea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nu este subordonat individul factorului social, cum procedează mulți dintre exegeți, ci se acordă individualității o anumită independență față de mediul social și natural. Antinomia individ-societate este rezolvată nu în sensul tranșării disputei în favoarea unuia dintre cei doi termeni, ci prin afirmarea dreptului și datoriei individului de a se realiza ca personalitate în cadrul „principiului social”, pe care pedagogul moldovean îl înțelege ca „armonia productivă cu mediul”. Această concepție despre personalitate, ca formă de realizare a omului în și prin societate, a fost
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
umane. În Declarația de la Hamburg asupra educației adulților (1997), redactată la finalul celei de-a cincea conferințe, se întăresc câteva idei mai vechi, se nuanțează altele și se conturează noi opțiuni și strategii de acțiune: - Această acțiune se axează pe afirmarea omului într-o societate cu caracter participativ, fondată pe respectul pentru drepturile omului, permițând o dezvoltare durabilă și echitabilă; fără o participare veritabilă și explicită a oamenilor și femeilor din toate orizonturile, umanitatea nu va supraviețui și nici nu se
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
omenești concepția coexistenței celor trei puteri sufletești... în care primatul nu-l are, în nici-un caz, intelectul, ci mai degrabă celelalte două puteri sufletești, sentimentul și voința, făuritoarele idealurilor...”. Situația „subordonată” a inteligenței propune „primatul suprem al educației morale, al afirmării caracterului”. Să ne întoarcem din nou la Cuvântul lui C. Fedeleș: suntem în plină actualitate când constatăm că „nu acumularea de cunoștințe, date trebuie să fie scopul nostru, ci punerea elevului în situația... de a ajunge la dânsele”. De a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
poruncește categoric inimei” (Găvănescul, 1925a). Această concepție a fost formulată și cu alte prilejuri: „educația morală, formarea caracterului”, considera I. Găvănescul, trebuie să fie principala preocupare a educatorului, în „construirea” personalității inteligența trebuind să fie pusă în „serviciul idealurilor naționale”. „Afirmarea unui punct de vedere românesc... capabil să creeze o cultură a sa proprie”, crede C. Fedeleș, constituie o fază de maturitate, de originalitate și afirmare sigură și hotărâtă în lumea unei gândiri filosofice. Seminarul Pedagogic Universitar, afirma profesorul Fedeleș, și-
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
preocupare a educatorului, în „construirea” personalității inteligența trebuind să fie pusă în „serviciul idealurilor naționale”. „Afirmarea unui punct de vedere românesc... capabil să creeze o cultură a sa proprie”, crede C. Fedeleș, constituie o fază de maturitate, de originalitate și afirmare sigură și hotărâtă în lumea unei gândiri filosofice. Seminarul Pedagogic Universitar, afirma profesorul Fedeleș, și-a propus să formeze și sufletul tinerimii „care va răspunde de viitorul națiunii”. Două forțe morale, două centre de conștiință: Personalitatea și Națiunea - iată idealul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
disponibili. Și niciodată aceste inițiative n-au fost impuse mai mult ca astăzi să se manifesteze, pentru că niciodată ca acum n-a depins de succesul cuiva atât de mult meritul fiecăruia și nimic altceva.” (Bărbat, 1925-1926, p. 20) Dezvoltarea intelectualului, afirmarea lui prin disponibilitățile sale creative (prin „merit”) contribuie la afirmarea „sufletului comunității”, care reprezintă „expresia colectivă” a acestui „dinamism liberator”. Dincolo de sensul restrâns al „cultivării spiritului”, știința și cultura au devenit resursă și catalizatori ai schimbării atitudinilor, mentalităților, comportamentelor. Identificăm
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mult ca astăzi să se manifesteze, pentru că niciodată ca acum n-a depins de succesul cuiva atât de mult meritul fiecăruia și nimic altceva.” (Bărbat, 1925-1926, p. 20) Dezvoltarea intelectualului, afirmarea lui prin disponibilitățile sale creative (prin „merit”) contribuie la afirmarea „sufletului comunității”, care reprezintă „expresia colectivă” a acestui „dinamism liberator”. Dincolo de sensul restrâns al „cultivării spiritului”, știința și cultura au devenit resursă și catalizatori ai schimbării atitudinilor, mentalităților, comportamentelor. Identificăm aici o interacțiune activă între dezvoltare, orientări valorice și modele
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de o activitate susținută, întemeiată pe o strategie bine fondată teoretic și cu larg ecou în rândurile intelectualității vremii. Sunt anii în care sufletul întregii acțiuni a fost Virgil Bărbat. Sociologia culturii a cunoscut prin profesorul clujean un moment de afirmare calitativă, atât în plan teoretic, cât și practic. Până la Gusti, Bărbat a fost cel dintâi sociolog care a înțeles că sociologia trebuie să-și găsească teren de aplicare, că este nu doar o disciplină explicativă, ci este și furnizoare de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
valorilor unei societăți. Din cele înfățișate până aici rezultă cum echipele Serviciului Social au realizat „înfrățirea” membrilor între ei și cu satul, ridicând valorile colective la rangul de valori sociale. b) Grupul îi oferă individului securitate, dar și mijloace de afirmare. Echipele gustiene au contribuit la construirea unui spațiu social personalizat, inducând încredere în ceilalți și dezvoltând spiritul de afirmare în și prin grup. c) Grupul răspunde nevoilor asociative și de apartenență ale ființei umane. Echipa gustiană sădea sentimentul de solidarizare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și cu satul, ridicând valorile colective la rangul de valori sociale. b) Grupul îi oferă individului securitate, dar și mijloace de afirmare. Echipele gustiene au contribuit la construirea unui spațiu social personalizat, inducând încredere în ceilalți și dezvoltând spiritul de afirmare în și prin grup. c) Grupul răspunde nevoilor asociative și de apartenență ale ființei umane. Echipa gustiană sădea sentimentul de solidarizare, ridicând statutul de echipier și prietenia la rangul de valoare umană. Școlile de „șefi de echipă”tc " Școlile de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
câte vor fi pentru învățătură”, teatre, posibilități de a învăța „toate felurile de meșteșuguri”, tot felul de facilități pentru „folosul și plăcerea oamenilor”). Un oraș al vegetației, curat, din care vor dispărea sursele de producere a bolilor, un loc de afirmare a talentelor și meșteșugurilor. Interesant e cum vedea T. Diamant evoluate „talentul și iscusința”, competența - am zice noi azi. Acestea vor fi „prețuite cu voturi de către tovarăși competenți”! Și - din nou - promisiunea unei munci „foarte plăcute și drăgăstoase”, productivă și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
clasele muncitoare să aibă cuvântul întâiu”, gândea și el că mișcarea cooperatistă nu trebuie să fie lăsată să se transforme în una capitalistă. Soluția pentru „înlăturarea și combaterea acestui pericol” era „educația cooperatistă a maselor” (Ghiulea, 1927, p. 7). Pentru afirmarea ideilor cooperatiste, el susținea înființarea unui oficiu de propagandă care să editeze lucrări de exegeză și de popularizare, să „lămurească doctrina cooperatistă și să discute probleme pe care le are de ea de rezolvat în țara românească”. El mai cerea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]