6,798 matches
-
plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ș-acum rătăcesc în căutarea clipei de soare, care să trezească visele din uitare. M-am pierdut printre picături de iubire și n-am simțit ploaia care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
căutându-ți drumul prin Căile Lactee, Mi-e viața în repaus, dar te iubesc, femeie. în rare apariții, vei știi că te iubesc, Te-am căutat de veacuri, dar nu să te găsesc. Trei păpădii La poarta ta, adeseori Am agățat trei păpădii, Dar din păcate, pân-să vii, Au mai rămas doar gămălii, Nici până-n zori. Din păpădia cea micuță, Zburat-au dorurile mele, Dar nu te-ai sinchisit de ele, Și au căzut printre zăbrele, Lângă portiță. Din păpădia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce rău ne-a mai durut Pierzând ființa mult iubită. Uităm de Dumnezeu, dar nui nimic Chiar Dumnezeu ne a dat uitarea, Și ne-a-nvățat că omu-i un nimic Dacă nu poartă-n sufletu-i iertarea. Am să-mi agăț iubirea Am să-mi agăț iubirea-n ram Pentru ca vara asta prelungită Cu frunzele ce-mi bate-n geam Să nu mă creadă ostenită. Și dorul meu am să-l dezleg Să-l las să zboare după ploi, Pentru c-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durut Pierzând ființa mult iubită. Uităm de Dumnezeu, dar nui nimic Chiar Dumnezeu ne a dat uitarea, Și ne-a-nvățat că omu-i un nimic Dacă nu poartă-n sufletu-i iertarea. Am să-mi agăț iubirea Am să-mi agăț iubirea-n ram Pentru ca vara asta prelungită Cu frunzele ce-mi bate-n geam Să nu mă creadă ostenită. Și dorul meu am să-l dezleg Să-l las să zboare după ploi, Pentru c-aș vrea să înțeleg De ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
las să zboare după ploi, Pentru c-aș vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am să-mi agăț iubirea-n ram S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă privire care să trădeze deșteptăciunea i-ar tulbura pe consilieri și pe miniștri. Pentru ei, ideea unei femei ca monarh este înspăimântătoare. Prinți geloși se agață de temeri vechi privind femeile care se amestecă în politică. Atunci când soțul meu a murit și eu am devenit regentă pentru Tung Chih, fiul nostru în vârstă de cinci ani, am făcut pe placul Curții subliniind în decretul meu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
minunat sculptată, în care se află un set de figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige poate să-și agațe oglinda, săculețul de tutun, sigiliul, o armă sau punguța cu bani. Potrivit astrologului Curții, va trebui să intru în Orașul Interzis într-o anumită zi, la o anumită oră - gărzile imperiale vor veni să mă ia atunci când va sosi momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1852 a fost anunțată ca ziua nunții Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Aseară, Kuei Hsiang a făcut o plimbare pe străzile Pekingului și a fost entuziasmat de ceea ce a văzut. — Se sărbătorește peste tot, povesti fratele meu. Fiecare familie a agățat în fața ușii un lampion mare de ceremonie. De pe acoperișuri se trage cu focuri de artificii. Oamenii sunt îmbrăcați în roșu aprins și verde. Principalele bulevarde sunt decorate cu lampioane pe mile întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea caisei brodat cu flori de lotus. Coloanele și grinzile sunt decorate cu mătase roșie, brodată cu caracterul shee, simbolul fericirii. În această dimineață, au fost așezate mese în Sala Purității Celeste, o sală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ușurință de pe buze. Fratele meu se încurcă: — Orhideea... ăăă, doamnă... doamnă Yehonala, Majestatea Sa... ăăă... Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng... Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care sunt legate vase de gătit. În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn vopsit. Mulțimea aclamă. Regele Maimuță sare pe un nor, o scândură agățată cu funii din tavan. O bucată mare de material alb, care reprezintă cascada cerească, e aruncată în sus, norul e ridicat și actorul își face ieșirea de pe scenă. — Shang! Dă-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih în univers. În noaptea de dinaintea evenimentului, palatul îmi este decorat de către eunuci, care înfășoară căpriorii și streșinile cu țesături vopsite în roșu și verde. Până la ora 9 dimineața totul este aranjat. În fața porților și pe holuri sunt agățate lampioane roșii în formă de dovleac. Sunt foarte bucuroasă, căci mama, sora mea Rong și fratele meu Kuei Siang au primit permisiunea de a-mi fi alături. E prima lor vizită de când am intrat în Orașul Interzis. Îmi închipui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de bronz de lângă fântână. Au tăiat sacii și au fost încântați să descopere comoara. Buzunarele lor erau prea mici ca să încapă tot, așa că au scos robele Majestății Voastre și le-au transformat în saci. I-au umplut și i-au agățat în jurul umerilor și la brâu. Au înhățat tot ce-au putut să ia și au distrus ce nu puteau duce. S-au luptat între ei pentru pradă. Barbarii care au sosit mai târziu au încercat să ia ce a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fantomă. Strămoșii săi nu i-au răspuns la rugăciuni, nici Cerul nu s-a îndurat de fiul său. Totuși, în neajutorarea sa, Hsien Feng își arată demnitatea de împărat al Chinei. Lupta sa este eroică - bărbatul pe moarte care se agață de pensula lui de scris, refuzând să cedeze China printr-o semnătură. O rog pe Nuharoo să îl aducă pe Tung Chih. Vreau ca el să fie martor la chinul tatălui său de a-și îndeplini datoria. Nuharoo respinge ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
descoperă excitarea. Respiră adânc, de parcă ar mirosi parfumul meu. — Vă iubesc atât de mult, doamnă, șoptește eunucul iar și iar. Ochii mei îl văd pe Yung Lu. Mă ia cu el pe cal. Precum soția unui stegar din vechime, mă agăț de pieptul lui, între oalele și tigăile zornăitoare care se lovesc de șa. Ne mișcăm amândoi într-un ritm perfect. Mergem printr-o sălbăticie fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umăr, tufișuri până la genunchi și clopoței din sticlă atârnau peste tot. Nenumărate casete și vase erau umplute cu flori de sticlă. Din tavan atârnau globuri din sticlă argintii, înlocuind lampioanele chinezești. Nuharoo a insistat să-mi aleg unul ca să-l agăț în palatul meu. Știam că nu voi face lucrul acesta. Tot ce voiam era să am înapoi peștii și păsările mele. Voiam să am păuni care să mă întâmpine în fiecare dimineață și porumbei care să zboare în jurul acoperișului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este sculptat cu crini. Îmi amintesc că odată mi-am agățat rochia de acesta când mi-am petrecut noaptea cu el. Privirea mea se oprește pe sicriul gol ce poartă numele meu. E plasat în dreapta lui Hsien Feng, de parcă aș fi deja moartă și îngropată înăuntru - așa cum voia Su Shun, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pasiunilor. Există și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean. Nici vorbă, spontaneitatea, mișcarea mai largă, libertatea gestului, care nu se mai împiedică de o scară de palat, de un fald de mantilă, de un paloș imens agățat la șold, sânt lucruri menite să fascineze publicul, și mulți se simt pe drept cuvânt foarte atrași de aceste tendințe de primenire a artei regizorale. Am fost pe punctul să fiu eu însumi fascinat de experimentul de la Teatrul Național, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să ne pasioneze. Nu știu dacă bătrânul domn care mă scosese lângă uriașa hartă agățată într-un cui alături de catedră fusese vreodată măcar până colea în Grecia, leagănul civilizației noastre, dar era clar pentru mine că undeva pe pământ tot dorise el să se ducă, altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]