6,858 matches
-
să alegi. „Pe-aproape. Să zicem că mi-a vândut cineva pontul cu-o casă liniștită la mare și mi-a dat și cheile. Oricum, aici n-o să ne deranjeze nimeni. Bavaru și Ciupină ne cred în Mamaia. Rapotan se-agită într-un beci din Constanța. Și el, și Penciu sunt scoși din joc. Frații «Brothers» habar n-au pe ce lume trăiesc, o să treacă o lună până să-și dea seama ce caută.“ „Chiar, ce caută?“, a intervenit Maria. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot cu mine. Nu-mi construiam iluzii, doar tolomacii o fac. Știam (nu: vedeam limpede) că mâine o să fie mai rău, și tot așa, într-o desfășurare matematică de necontestat. Viețile mele nu se-armonizau. Oricât de tare m-aș fi agitat, oricât de multe gogoși aș fi înghițit (din ziare sau de la televizor), oricâte zâmbete prietenești sau colegiale aș fi acceptat, tot nu mă puteam amăgi. Ajunsesem un ins monstruos, confuz, modificat genetic de sistem, ca o tomată stropită cu radiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imagini și informații, făceam trafic neuronal, exportam celulele proaspete zi și noapte, pe bandă rulantă, un capitalist veros al comerțului cerebral, gata să sufoce planeta cu marfa lui semi-imaginară. Clienții soseau de pretutindeni, aproape că nici nu trebuia să mă agit să-i caut: la cursuri, acasă, pe stradă, în librării. Chiar și-n clipa asta, are loc o tranzacție și cineva achiziționează pachetul de informație mentală negociat aici în câteva cuvinte. Recapitulările veneau firesc, ca la școala generală, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era îmbrăcat în trening și cu niște bocanci militari în picioare. Primisem și eu o pereche prin ’82, de ziua mea; se exportau în Irak. „Ce naiba comandă ăsta, că nici nu i-am zis ce vrem?!“ „Lasă-l să se-agite.“, m-a temperat Mihnea, „Vine el cu ceva. Un Cico, o răcoritoare.“ De episodul cu răcoritoarele, mi-aș fi amintit și la o sută de ani. Era prin ’83, în stația lui 31 de la „Cosmonauților“ (nu-i mai spuneau „Lahovary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sufocați, ocoliți. Cum îți vine o idee sau ieși cu-o chestie tare pe piață, băieții te ignoră sau îți dau direct în cap.“ „Re-reduși la tă-tăcere...“, a completat Cezar, râzând și scărpinându-se cu poftă. „Muncești de pomană, te-agiți în gol. Scoți un super-program și-ți zice decanul că n-are finanțare pentru el, trebuie să faci cerere la Rectorat. Te duci la Rectorat și-acolo ți se spune: nu-i de competența noastră, mergeți la decan. Spargi piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor lanterna printre foi și coperți, fără succes. „Așa e pe cupru. Efectul de dilatare.“ L-am lăsat să se-agite în continuare. Nu căutam unde trebuie. Căldura se evaporase din încăpere, țevile păcăneau de pomană; mai degrabă îți clănțăneau dinții. Prin ziare ți se explica săptămânal ce se întâmplase cu ea și unde dispăruse. Denumirile sunau palpitant, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să-l pocnească. L-am oprit cu un semn, îndemnându-l să stea deoparte. S-a tras spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, p.711. 65 Idem, Pledoarii pentru pace, (ediție îngrijită de George G. Potra și Constantin I. Turcu Ă, București, Editura Enciclopedică, 1996, p.579 . 66 George G. Potra, op.cit., p.8. 46 43 politic acei care agită spectrul pericolului rus ar trebui să fie primii a realiza că pentru a-l conjura, disproporția de forțe nu impune lupta ci asociația. Alianța cu Rusia reprezintă însă ceva și mai important. Ea alcătuiește prima etapă pe drumul care duce
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, p.711. 65 Idem, Pledoarii pentru pace, (ediție îngrijită de George G. Potra și Constantin I. Turcu Ă, București, Editura Enciclopedică, 1996, p.579 . 66 George G. Potra, op.cit., p.8. 46 43 politic acei care agită spectrul pericolului rus ar trebui să fie primii a realiza că pentru a-l conjura, disproporția de forțe nu impune lupta ci asociația. Alianța cu Rusia reprezintă însă ceva și mai important. Ea alcătuiește prima etapă pe drumul care duce
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
1). Experiența celui de-al Doilea Război Mondial este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la Kant mai multe detalii cu privire la pasul acestei reguli inefabile de la natură la operă, si textele lui mai oferă într-adevăr câteva, deși nu în formă fluida și "în bloc". Știm că expresia clasică a principiului finalității este omne agens agit propter finem. Orice agent lucrează în vederea împlinirii unei finalități. Subiectul care se dedică activității artistice de asemenea, chiar dacă finalitatea lui este, până la urmă, una "fără scop", pur subiectivă. Dar, spre deosebire de rândunici și de albine, spre exemplu, care își construiesc cuibul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
i te pui împotrivă, străduiește-te să-i fii, știi... într-un cuvânt... pe plac... Hm!... De ce strâmbi din buze? Ascultă, Gavrila Ardalionovici, n-ar strica, n-ar strica deloc să ne punem acum întrebarea: la ce bun să ne agităm? Îți dai seama că în ce privește folosul meu, pe care-l am în casă, sunt de mult asigurat; într-un fel sau altul, lucrurile tot o să le întorc în favoarea mea. Hotărârea lui Toțki e de nestrămutat, prin urmare și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, un colier extraordinar de perle, care costase o mulțime de bani, și că acorda foarte mare importanță acestui cadou, deși știa că Nastasia Filippovna nu era ahtiată după bijuterii. În ajunul zilei de naștere a Nastasiei Filippovna fusese foarte agitat, deși ascunsese cu dibăcie această stare. Tocmai despre acest colier aflase ceva generăleasa Epancina. E adevărat că Elizaveta Prokofievna începuse de mult să simtă frivolitatea soțului ei, chiar obișnuindu-se în parte cu ea; însă era imposibil să rateze acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avusese slăbiciunea să creadă că privirea ei are un efect neobișnuit, convingere rămasă nestrămutată până în prezent. — Să-l primesc? Spui să-l primesc chiar acum, în clipa asta? întrebă generăleasa și se holbă din răsputeri la Ivan Feodorovici, care se agita prin fața ei. — O, poți să nu-ți faci nici un fel de griji cu ceremoniile, dragă, dacă, firește, vrei să-l vezi, se grăbi generalul să dea explicații. E ca un copil vrednic de milă; are niște crize de boală; tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și vă sunt foarte recunoscător. — E foarte bine că sunteți politicos și îmi place să remarc că nu păreți deloc atât de... excentric, cum a binevoit cineva să vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din închisoare dați-mi voie să nu fiu de acord, spuse prințul. Am auzit odată povestirea unui om care-a stat în închisoare vreo doisprezece ani, era unul dintre pacienții profesorului meu, aflat la tratament. Avea crize și uneori era agitat, plângea, iar odată chiar a încercat să se sinucidă. Viața lui în pușcărie a fost foarte tristă, însă vă încredințez că nu putea fi prețuită cu puțin mărunțiș. Și nu avea cu cine sta de vorbă, doar cu un păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
căpătâi. Se pare că oamenilor din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imploră Ganea, bucuros. Și, prințe, pot spera în cuvântul dumneavoastră de onoare, nu? — N-o să-l arăt nimănui altcuiva, spuse prințul. — Biletul nu-i pus în plic, însă... mai că nu-l luă gura pe dinainte pe Ganea, care se agita, astfel că se opri intimidat. — O, n-o să-l citesc, îi răspunse prințul absolut simplu, luă portretul și ieși din birou. Rămas singur, Ganea se apucă cu mâinile de cap. Un singur cuvânt al ei și eu... chiar că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încrederea ei? Doar voia să vă dăruiască ceva, nu-i așa? — Nici eu nu înțeleg decât așa. Dar pentru ce mama dracului? Ce-ați făcut acolo atât de măreț? Prin ce le-ați plăcut? Stați puțin, începu el să se agite din răsputeri (în clipele acelea, totul în el era disperat și fierbea în dezordine, așa că nu-și putea aduna gândurile), stați puțin, n-ați putea să vă amintiți măcar cât de cât și să-mi relatați în ordine ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja hotărât; pe lângă asta, mă miră și siguranța pe care o aveți că, dacă nunta va avea loc, aceste șaptezeci de mii vă vor ajunge direct în buzunar. De altminteri, în povestea aceasta, multe lucruri îmi sunt necunoscute. Ganea se agită tare în direcția prințului. — Desigur, nu știți totul, spuse el. La drept vorbind, de ce mi-aș lua pe cap o asemenea povară? — Mi se pare că situația este foarte frecventă; există mulți bărbați care se însoară pentru bani, iar soțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vedeți că m-am înfășurat în mantilă, îi răspunse Nastasia Filippovna, care într-adevăr se făcuse și mai palidă și parcă avea momente când încerca să-și stăpânească niște frisoane puternice. Toți fură cuprinși de îngrijorare și începură să se agite. N-ar fi bine s-o lăsăm pe amfitrioană să se odihnească? își dădu cu părerea Toțki, trăgând cu coada ochiului spre Ivan Feodorovici. Nu, domnilor! Chiar vă rog să rămâneți. Am mare nevoie de prezența dumneavoastră, mai ales astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de această idee bizară. În dorințele ei, Nastasia Filippovna era întotdeauna impetuoasă și necruțătoare de îndată ce se decidea să și le exprime, chiar dacă ar fi fost dorințele cele mai capricioase și mai inutile pentru dânsa. Și acum era parcă isterizată, se agita, râdea febril, bolnăvicios, mai ales la obiecțiile ridicate de Toțki, care era alarmat. Ochii ei negri începură să scânteieze, pe obrajii palizi se arătară două pete roșii. Expresia posomorâtă și dezgustată de pe chipurile câtorva musafiri îi ațâța, poate, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcuseră tocmai cinismul și cruzimea ideii. Alți oaspeți erau convinși că ea urmărea de fapt un anume gând ascuns. De altfel, începură să consimtă: în orice caz era ceva curios și pentru mulți oameni așa ceva e și ademenitor. Ferdâșcenko se agita cel mai mult dintre toți. — Dar dacă e o întâmplare ce nu se poate povesti... în prezența doamnelor? întrebă cu sfială tânărul cel taciturn. — Atunci o să ne povestești altceva; doar ai făcut și fără asta destule lucruri murdare, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă solemnă, ai auzit ce a hotărât prințul? Acesta e și răspunsul meu, așa că problema e definitiv încheiată! — Nastasia Filippovna! rosti Afanasi Ivanovici cu glasul tremurător. — Nastasia Filippovna! spuse generalul cu voce convingătoare, dar alarmantă. Toți ceilalți începură să se agite îngrijorați. Ce s-a întâmplat, domnilor? continuă ea, privindu-și oaspeții parcă mirată. De ce v-ați alarmat? Și ce figuri aveți! — Dar... amintiți-vă, Nastasia Filippovna, bâigui Toțki, poticnindu-se în cuvinte, mi-ați promis... cât se poate de benevol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iată-le, iar mâine plec definitiv din apartament. Și nu vom mai avea serate, domnilor! Spunând toate acestea, se ridică brusc, ca și cum ar fi vrut să plece. — Nastasia Filippovna! Nastasia Filippovna! se auzi din toate părțile. Toți începură să se agite, toți se ridicară de la locurile lor; toți o înconjurară, toți ascultară cu neliniște aceste cuvinte întretăiate, febrile, frenetice; toți simțeau un fel de dezordine, nimeni nu putea ajunge la un sens, nimeni nu putea înțelege nimic. În această clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]