13,186 matches
-
legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate exact la aceeași oră și, zărindu-l din nou pe Hungry Hop - dat fiind că era ora alocată lui pentru baie în mod regulat - îi aruncă un trandafir. De data asta, cu inima bătând să-i spargă pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era formată în cea mai mare parte din fete... Pinky fu forțată să se retragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
luptă stabilită de Brigadier și să captureze maimuțele. Până să urce soarele pe cer, se va termina totul. Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
târziu. — E bucătarul - pleacă la casa părintească. Spune că nu mai stă aici ca să fie insultat la bătrânețe. Cred, domnule, că, din păcate, chestia asta are legătură cu cotletele. I-am spus: Te rog să-ți muți imediat lucrurile de pe alee. Dar spune că e prea bătrân ca să mai facă ceva repede și, în condițiile astea, nu-i pasă deloc. — Of, Doamne, o să-ntârziem, spuse perceptorul districtual; fură obligați să se dea jos din jeep și să mute ei înșiși toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe beanbag-ul1 uriaș, pentru cea mai recentă experiență sonoră Rim of Scum. Fiona a simțit cum îi pocnesc oasele gâtului în vreme ce se chinuia să se uite peste umărul stâng. Se străduia să-și gareze cu spatele Fordul Fiesta micuț, pe aleea din fața casei, comună cu vecinii lor. Ca întotdeauna, operațiunea asta semăna cu încercarea de a trece o funie prin urechea unui ac minuscul. Dintr-un motiv misterios, cu toate că locuia într-o casă semi-detașată din încrengătura urbană a Croydon-ului, vecinii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
astfel că odată ce parcau, aceștia nu mai puteau să deschidă ambele portiere ale mașinii lor. — Fir-ar al dracului! a înjurat Fiona când oglinda laterală s-a lovit de jeep, iar ea a fost nevoită să iasă, din nou, de pe alee ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
hai să discutăm despre ce investiții pot să fac eu în banca ta. Texanul a devenit ulterior unul dintre cei mai prețioși clienți ai lui James, iar Julia a fost recompensată cu drăgălașul Mercedes SLK care stătea acum parcat pe aleea cu pietriș din fața casei cu șase camere de pe Bishop’s Avenue, una dintre cele mai prestigioase străzi din Londra. O bătaie ușoară pe umăr a trezit-o pe Julia din reverie. —Gata! Te las să te relaxezi câteva minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deloc sigură că existau șanse. O țeapă prin inimătc "O Țeapă prin inimă" — Să dea naiba! Susan avea, de obicei, grijă să nu înjure în prezența lui Milly, dar, de data asta, i-a scăpat. În fața ei, la capătul unei alei private foarte lungi, se ridica un conac alb, în stil georgian, cu o buclă pietruită aranjată în jurul unei fântâni ornamentale. — Știam că nu sunt săraci, dar habar n-aveam că sunt așa de bogați. Nick a continuat să privească înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceașcă. Îmmm, e delicios. Numai că eu și Susan o să dispărem. A trecut al naibii de mult timp de când n-am mai fost numai noi doi, așa că acum vrem să profităm la maximum. Ne vedem mâine. Câteva minute mai târziu, ieșind de pe alee în drumul principal, bărbatul s-a întors și i-a zâmbit lui Susan. Deci? Cum te-ai simțit? Susan a întins o mână în față și a clătinat palma deschisă dintr-o parte în cealaltă. —Așa și-așa. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
discuția se îndepărtase de partea cu sunatul la poliție. Nu prea știu. Cei de la spital mi-au spus că s-a primit un apel pentru o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și garoafelor, iar guvernatorul Hassan-ben-Koufra era profund convins că în nici un alt loc din lume florile nu sunt atât de mirositoare ca în acele ținuturi calde și bogate. îi făcu semn șoferului să plece și o luă încet pe o alee, uitând pentru câteva minute miile de probleme pe care le putea guvernarea unei regiuni pustii și a unor oameni pe jumătate sălbatici. Credinciosul Anuhar îl urma ca o umbră, conștient că în acele momente prefera tăcerea, știind dinainte fiecare loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în mai multe părți, da’ cel mai mult într-o școală-orfelinat, pedagog, d-aia încercam să-ți spun că știu cum e cu copiii... Ajunseseră pe terasa unui local improvizat într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri și bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar descurca ușor În astfel de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. Mersi. Am parcat dubița În fața intrării corecte. Mi-a dat un pupic de noapte bună și a coborât, aplecându-se apoi, ca să-mi spună prin fereastra mașinii: — Sâmbăta viitoare. — Rămâne stabilit. Am privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre ușa de la intrare. Era Îmbrăcată cu impermeabilul negru, strâns bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul Îi era strâns Într-un coc, În vârful capului. Rachel era atât de grațioasă Încât făcea ca un gest simplu, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care nu prea avea nimic de-a face cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
somptuoasă cu porțile larg deschise: un palat de lemn și marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit blestemând Persia și pe șah, anunțând nenorocirile viitoare. Mă făceam mic, eu, străinul din America, cu pălăriuța mea de străin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca un teren de fotbal și era doldora de tot ce le trebuia americanilor ca să trăiască bine. Și, ca să cumpere, nici n-aveau nevoie de relații. Puteai să te plimbi încotro voiai, ca într-un parc, s-o iei pe aleea uleiului de măsline, să te îndrepți spre piața brânzeturilor, să admiri în trecere monumentul mașinilor de tuns iarba și, în sfârșit, să te oprești, ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
principală a orașului - într-o parte opera unde mama cânta la vioară, în cealaltă catedrala. Am luat-o de-a dreptul prin piață și am intrat în Parcul Central. Îmi rămânea destul timp până la întâlnirea cu Ariana. De la intrare, o alee largă, cu dale de piatră albă, ducea la Monumentul Eroilor. Pe mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
canalului, mi-ar fi ieșit înainte sălciile, iarba înaltă, terenurile de sport de pe celălalt mal și podul de metal negru, unde trebuia să mă întâlnesc mai târziu cu Ariana. Chiar în spatele lui, era cartierul nostru. Și la dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument începea parcul propriu-zis, teritoriul meu de hoinăreală. Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ai culcat cu mine atunci? De ce nu m-ai lăsat în pace? Ne plimbam printr-un crâng de pini înspăimântător de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă scuzi, zise Naoko, luându-mă de braț și dând din cap de câteva ori. Nu vroiam să te jignesc. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau neîncetat. Am coborât din tramvai în apropierea stației Otsuka și am mers după harta lui Midori, până am ieșit într-o stradă mare. N-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]