7,971 matches
-
nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
ruinelor Târgoviștei, povestitorul se tulbură dintr-odată, gesticulând cu o ușoară exaltare, de preromantic, oarecum surprinzătoare într-o operă atât de senină și echilibrată. Peste toate aceste priveliști din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii sau defectelor (Paraponisescu, Măslescu, Fluturescu), în maniera Alecsandri, dar modul în care ia în râs adunarea pestriță din saloanele târgoviștene sau întrunirile gălăgioase din Cișmigiu, unde se înfiripă miticismul
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
1984) șlefuiește cu migală și rafinament viziunea din volumele anterioare: titluri precum Grecia, un prezent perpetuu, Între Septentrion și Hellada sau Roma, implacabilă și eternă vorbesc de la sine. Aflat în fața ruinelor grecești, estetul trăiește cu maximă intensitate plăcerea privirii care alunecă peste „calcarul marin căruia Pausanias îi spunea poros”, asumându-și statuile, templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
bolta bizantină” este metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din Zenit, cu lirismul lor sublimat, alunecând spre un ermetism orfic, nici echivalențele emoțiilor generate de muzică din Mirajul sunetelor nu conduc către experiențe esențiale ale sufletului, însă mențin poezia într-un climat rafinat. H. a tradus, publicându-le în revista „Pământul” din 1937, versuri din Paul
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31; Pompiliu Constantinescu, „Minunea”, SBR, 1926, 4; C. Georgiade, „Minunea”, CL
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Mincu. Setea de viață, dorința de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
pe Dostoievski, O aniversare: Ana Karenina, Byron și Pușkin ș.a.), sau „progresistă”, cum lasă să se înțeleagă articolele lui Eugen Jebeleanu (Din mica istorie a rezistenței scriitoricești), Ion Biberi ( Condiția scriitorului în statul democrat) și Mircea Mancaș (Literatura „rezistenței”), periodicul alunecă treptat într-un proletcultism agresiv, al cărui principal exponent a fost N.N. Munteanu, semnatar al unor texte cu titluri elocvente: De la modernism la poezia nouă socială, Noua orientare a literaturii noastre, Paralelă între realismul socialist și clasicism etc. Un caracter
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
a deținut și funcția de președinte al Filialei din Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Câteva traduceri le-a semnat cu pseudonimul Sulcină. În pofida tinereții autorului, viziunea poetică predominantă în Flori de mare este pesimistă, sumbră. Pământul e văzut ca o navă „alunecând în gol”, fără țintă, tot mai amenințat de stingere - imagine recurentă în poezia lui S. -, viața omului e jalonată de haos („cu groază privim înainte, cu groază privim înapoi”, Odată) , eul resimte vertijul trecerii, al efemerității și insignifianței individului („noi
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
5 În Germania, 8 În Franța, 8,1 În Olanda, 8,2 În Belgia, 10,1 În Spania, 11,1 În Irlanda și 14,2 În Italia 12. Mentalitatea sink-or-swim* Cum de s-a lăsat America, țara tuturor oportunităților, să alunece pe locul cel mai de jos printre națiunile dezvoltate - și cu mult În urma Europei din punct de vedere al inegalității câștigurilor și al sărăciei? Răspunsul, la această Întrebare, poate fi găsit În concepția noastră despre cum unii oameni se Îmbogățesc
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
planificate și (ii) organizate, în vederea unui scop bine definit, și care nu sunt comportamente colective sui generis, și altele care se nasc ca acțiuni colective din forme difuze de manifestări agregative. Dar, dincolo de posibilele dispute terminologice - care cu ușurință pot aluneca în logomahie -, cert este că în cvasiunanimitatea formelor de comportament colectiv se împletesc, desigur în doze diferite, elemente de spontan și conștient, de frenezie și de calcul rațional. Astfel, de exemplu, moda, un fenomen atât de proeminent social, înseamnă contagiune
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders, în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu alunecă totuși în pornografie, ci mai degrabă în epicul senzațional, înglobând întâmplări din revoluția bolșevică, episoade cu agenți de Siguranță, comuniști și teroriști străini, consum de droguri, cu eroi de fapt divers, precum un mare ziarist cunoscut ca mare șantajist ori
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Donald în Deirdre, cu multe dintre detaliile ei mai curînd de articolaș de gazetă, sordide și deprimante, dar și cu reflecții interesante despre libertatea individului (și obligația sa) de a se prezenta celorlalți drept cel care este, sau, ca să nu alunecăm în absolutism, drept cel care vrea cu adevărat să fie. M-au surprins cîteva chestiuni la lectura cărții lui McCloskey, unele dintre ele în bine, altele în rău. Mai întîi, ușurința cu care par a fi dispuși oamenii, peste Ocean
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
unui factual minor. În cărțile sale dedicate retoricii științei McCloskey este o interpretă fină a unor fenomene complicate, și totodată o autoare îndrăzneață, chiar agresivă uneori, pregătită oricînd să avanseze ipoteze îndrăznețe, să meargă împotriva curentului. Ca autobiograf, Mc Closkey alunecă deseori nu atît în melodramă, cît într-un patetism destul de discret, ce-i drept, dar nu mai puțin agasant. Ceea ce strică tonul acestei povestiri este faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
grîu nemișcat. Omul ar trebui să fie în față. E mai înalt și panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă venele la gît și-aș vrea grozav să trag o înjurătură. Cine ești, omule? Cînd alunec eu, omul din spate rîde cu gura lui de roată dărîmată. Cînd lunecă el, eu aproape mă prăbușesc de n-ar fi ușa, gunoi de lemn, un fel de echilibru. Mergem încet spre cine știe unde. Cînd trecem pe la-ncrucișări de uliți
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: Am fost luat direct din somn La treaba asta neînțeleasă. Moartea ia pe cineva direct din somn
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I este o comedioară destul de alertă, actul II, mai sărăcuț și prea lungit de balete interminabile și foarte aproximative iar ultimul act alunecă într-o bufonadă groasă, vulgară care trage spectacolul în jos, chiar dacă stârnește râsul unui public nepretențios. În plan muzical, ambele teatre au valorificat la maximum resursele vocale existente și au beneficiat de aportul dirijorilor- Cornel Trăilescu experimentat și sigur, Marian
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în fericirea cântului adierii de vânt. Acum umbra doarme, murmurând stelelor palide despre blândețea zilei de mâine. MONADĂ Citesc o scrisoare uitată, în miezul nopții, când nu mă mai pot bucura de nici un
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și în Personajul din poezie (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), L. înfățișează spectacolul brownian al existenței și al metafizicii absurdului, întreținut de un sentiment al golului. Atmosfera este de esență bacoviană, conștiința identității alunecând în zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent trăsăturile specifice ale
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
conținând prelucrări de folclor, versuri, nuvele, povestiri, amintiri. Între acestea, De scârba boilor, Jitarul, La muncă, Straja, La Dunăre se vor narațiuni obiective, cu subiecte din viața satului sau din război. Altele sunt întâmplări triste, cu personaje reale, uneori autorul alunecând spre memorialistică și autobiografie. Paginile despre M. Millo, V. Alecsandri, T. T. Burada, T. Maiorescu, V. Pogor, I. Creangă, M. Eminescu, Ed. Caudella și mulți alții sunt interesante prin unele amănunte de martor ocular. Peste tot abundă textele cu intenții
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
și înmormântarea tatălui în Regula paralelogramului (1983), momentul dinaintea consimțământului în fața ofițerului de stare civilă în Nevinovații (1987) ori o călătorie cu mașina în compania fostului iubit în Monologuri (1989). Chiar dacă uneori personajele sunt creionate excesiv, fără nuanțe, iar intriga alunecă pe panta neverosimilului, ca în romanul Nu vă aplecați în afară! (1984), în mod obișnuit S. știe să scrie cu virtuozitate, în manieră modernă sau în cea tradițională, să îmbine cu abilitate planuri narative diferite pentru a restitui sinuozitatea traseelor
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
al literaturii din ultimele șase decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții autorul le stăpânește cu finețe și discernământ. Admirabil portretist, el nu ezită să alunece în proză curată, în eseu, jurnal și note de călătorie. Modelul lovinescian (recunoscut și nu o dată invocat) se arată a fi și în acest capitol al operei prezent. Până în 1974, data la care începe seria Scriitori români de azi (I-
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
paragraf nu are legătură cu văduvia sau, oricum, nu cu văduvia în sensul obișnuit al cuvântului. Ci cu acea stare de solitudine în care poate ajunge o soție dacă bărbatul ei suferă o „moarte spirituală” - potrivit dogmelor Bisericii -, dacă, adică, alunecă în erezie ori își neagă credința. Căci, în rândurile care urmează, va fi vorba despre Radu Mihnea, fiu al lui Mihnea Turcitul (Mehmed - pe numele lui islamic). Radu Mihnea, fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
formule cel mai frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere profundă și supremă / ce-ntr-adevăr există”, pierderea ei aduce ploaia
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
S. compune, livresc, cadre baroce, iubiri încântătoare prin armonia culorilor, mișcărilor și formelor, purificate până la a deveni umbre, plutind ca într-o oglindă: „Pe-alei șerpuitoare se pierd ca două umbre, / Fazanii și păunii, mirați, înalță capul, / Pe magica oglindă alunecă o barcă, / În ea sunt două umbre / Și lebede în șiruri se pierd în depărtare”. În rest, se repetă până la saturație culori, miresme și sunete, urmărind confuzia senzațiilor în manieră simbolistă. Parabolele în proză din Cetatea cu porțile închise, în
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
pierd viața. Era la mijlocul lui decembrie când urcam una dintre acele culmi Înzăpezite ale Carpaților, puțin Înainte de apusul soarelui. Coborâsem din trăsură din pricina drumului abrupt, când vehiculul se răsturnă brusc și, trăgând după el cei trei cai și pe vizitiu, alunecă Într-o prăpastie Înspăimântătoare În care atât omul, cât și animalele rămaseră pe tot timpul nopții. Cât despre mine, m-am refugiat Într-un cerdac (În coliba locuită de grăniceri) și acolo mi-am petrecut noaptea. Dimineața, prin eforturile soldaților
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]