28,520 matches
-
mai în adâncul textelor sacre. Ilustrez cu o vorbă răspândită la germani - cei care în clipa de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini pașnici, îngoziți și speriați de moarte. Degeaba încerc să-mi imaginez situația absurdă în care am trece cu toții la practicarea celor
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
internațional! A încerca, într-un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe deplin lăudabil! Totul este, la CĂTĂLIN MOLDOVEANU, atât de proaspăt-onest, întru dilatarea pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să i se poată ierta multe stângăcii! Cum remarcă și prefațatorul (de data aceasta, în mod corect!), CĂTĂLIN MOLDOVEANU experimentează și în domeniul structurii strofice: două strofe (o
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
vagant, printre semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
viață, încă din tinerețe, de când s-a spovedit la marele părinte al neamului românesc. O relație tainică l-a făcut pe părintele Arhimandrit Vasile Prescure să-și ducă somnul cel de veci alături de mormântul Sfântului Ardealului.”. Urmează alte și alte amănunte pline de substanță și de tâlcuri multiple - pe care, din lipsă de spațiu, nu le mai amintim. Nu avem, însă, cum să refuzăm cititorilor revistei noastre plăcerea de a savura câteva pasaje din finalul măiastrei evocări scrise de Exarhul Arhiepiscopiei
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
prea văd de ne-am mai mira, de vreme ce, într-una dintre lucrările profesorului Marian Petcu se scria, negru pe alb, despre ziarul ,,Monitorul de Cluj’’ că ,,apare exclusiv online’’, când, în realitatea, respectiva gazetă avea bine mersi și ediții print... Amănunt deloc măgulitor pentru domnul profesor de presă, la care s-ar mai putea adăuga și niscai imputații foarte întemeiate venite din partea unui post de televiziune de mare audiență și a unui prestigios cotidian pe care același scrupulos analist le radiase
URÂTELE NĂRAVURI ALE UNUI CENZOR DE LUME NOUĂ [Corola-blog/BlogPost/93429_a_94721]
-
franceza 10, engleză, italiană 11. Fără să insistăm asupra receptării operei ”poetului național” al românilor, în Europa și America, în deceniul al noulea al veacului XIX, în acest studiu vom evocă un alt aspect privind nașterea cultului eminescian, precizând câteva amănunte, provenind de data aceasta din spațiul cultural de limbă italiană. Iată ce scrie încă un alt ziar din Trieste 12, ”L’ Indipendente”13, din 6 octombrie 1891, nr. 5182, p.2, ediția de dimineață, sub titlul”Lettere rumene - Una festa
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
14 (Imnul Latin), sub semnătură lui Paolo Parodi, unde sunt elogiate personalități precum Dante, Descartes, Cervantes și ......Michele Eminescu. Și, acum, vin și întreb: Cine și când a creat mitul lui Eminescu, domnule Lucian Boia ? În final, mai adaug un amănunt. Profesorul Mugur Vasiliu îmi atrăgea atenția asupra semnificației acestei (aparent) insignifianțe notițe de presă din 1883: laconismul cu care este redactată informația demonstrează că Eminescu era deja cunoscut cititorilor de limbă italiană, asemenea marilor scriitori contemporani, altminteri redacția ar fi
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
negocia. • Dușmanii nu sunt veșnici, dar nici prietenii ... În fiecare din noi se ascunde un înțelept, care se ascunde perfect. • Mi s-a explicat mult mai bine decât am înțeles eu. Când spui adevărul nu trebuie să ții minte toate amănuntele (Mark Twain). • Victoriile altora sunt mai greu de suportat decât înfrângerile personale. • Ce-i ieftin e scump... Și ce-i scump, e și mai scump. • Vremea bună și vremurile bune nu țin o veșnicie. • Cine îi trădează pe toți îi
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
plăsele de lemn și lamele de-o jumătate de cot, pe care, înainte de a le reintroduce la locul lor, în traiste, le șterseseră grijulii cu coji de pâine și, în cele din urmă, de cioareci. Valentin ținea minte și un amănunt amuzant, când nici nu începuseră încă bine să mănânce, unul dintre oșeni descoperise în iahnia de fasole o bucățică de ață. O ridicase cu vârful furculiței, ușor rumenit la obraz, și cu o grimasă de dezgust o arătase celuilalt, zicând
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
aleii. Și mai era o prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
cum îl dezmierdau cu simpatie studenții, cu rang de conferențiar doar pe atunci, mă băgase, nu știu cum, în seamă și mă făcuse șeful cercului de literatură universală și comparată pe facultate. Acesta însuma studenți interesați de această disciplină, dornici să afle amănunte în domeniu, într-o vreme când informațiile despre scriitorii de seamă ai lumii, cu excepția celor ruși ori sovietici, erau cu mare parcimonie răspândite. În calitate de șef al cercului lui Victor Iancu, aveam, firește, mereu ușa deschisă la sediul catedrei acestuia, luând
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
câteva băncuțe și încercând, cu notițele luate la curs ținute pe genunchi, să mai îngrașe porcul în ajun, cum se zicea în argoul studențesc. Deși mă grăbeam să plec la gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le da amănunte colegilor, care săriseră la mine imediat ce mă înfățișasem înaintea lor, despre biletul extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
erau pline de farmec. Simple, scurte, fraze fluente, enunțuri esențiale și pe înțelesul copiilor. Ce era important spunea cu vorbe accentuate, silabisite și repetate de câteva ori, încât era imposibil să nu le reții. În rest, nu se încurca în amănunte greoaie și câlțoase. Era o plăcere să asculți lecțiile de istorie. Câteva date și caracteristici despre epoca respectivă, iar despre domnitor, ce a lăsat bun sau rău pentru țara sa în anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
botezat! - Aici e altfel. Faci circumcizie, asta înseamnă la ei să fii botezat. Nu-i greu! Cam doare dar la câte bătăi ai luat tu de la Marcela durerea asta nici nu o s-o bagi în seamă. Pidel mă lămurește în amănunt și mă convinge! - Apoi, nu ai voie să mănânci carne de porc! - Bă, frate, las-o moartă că eu nu mai văd carne decât la Crăciun și nici atunci nu prea... Deci, trecem peste! - Ar mai fi o condiție! Nu
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de pildă, să-l împingi pe Filozof să spargă Banca. E sărac. Inteligent. Un om ca el merită să aibă bani. S-ar preocupa, astfel, în liniște, de experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat. Nițel nebun. Bucuros că ai scăpat, vei scrie, apoi, un capitol pe care nu l-ai gândit, încă, în amănunt: Cine îi va veni de hac Magistratului? Sau, tot în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți să știi cum va decurge o astfel de aventură nocturnă. Caravella - îi aflaseși chiar și numele adevărat, dar l-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc să scap generând întâi evenimentele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep sau nu sfârșesc la fel? O serbare de nouă zile nu se contramandează pentr-un cap spart. Ministrul Provinciilor a renunțat să mai afle amănunte, nu era polițist. Următoarele seri au ieșit bine, chiar dacă, în una, o rafală de vânt a spulberat licuricii, de-abia lansați, și a doborât un cort, iar în alta s-a lăsat un frig subțire ce i-a învinețit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
adus vizitatoarea; nici un indiciu sigur despre existența reală a femeilor inventate. î ............................................................................................... E. simulează! Un pantomim! Sindromul Münchhausen! I-am găsit sub pernă o scrisoare, neexpediată încă: „Bătrâne, scoate-mă de aici că am încurcat-o! Nu-ți pot da amănunte; am încercat o experiență; acum chiar sunt luat drept nebun. Cere, te rog, în secret, o expertiză medicală. Medico-legală, pentru că deja sunt încadrat la un articol urât din Codul penal”. Cazul devine excepțional; asta o știu doar eu. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din reprezentările peisagistice ce Împodobeau toate bisericile din Italia, de când moda frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Paolo fuori le Mura. Nu era datată, dar părea recentă. — Ambrogio a fost la Roma, Înainte să vină la Florența? — Cred că da. Vorbea despre orașul sfânt ca și când l-ar fi conoscut foarte bine. Dante examină din nou documentul. Acest amănunt Îi Întărea ideea pe care și-o făcuse de la bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai bine fiecare amănunt. Poate că era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze corabia mai jos pe foaie, iar apoi Își modificase proiectul inițial, deplasând desenul spre În sus. Dar detaliul nu părea nicidecum o consecință a faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
studiată. Voia ca mișcările să Îi fie impregnate de acea gravitas pe care anticii o considerau a face parte din firea Înnăscută a Înțelepților. Astfel, avea să aibă prilejul de a examina grupul care ședea În jurul mesei. Simțea că orice amănunt al propriei sale persoane, de la veșminte la modul de a păși, făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]