4,800 matches
-
să spioneze cuplul. Galbenul, semn al fertilității dar și al declinului, bătrâneții și morții, domină, formând un cadru luminos căruia îi corespund cele două panouri ale porții întredeschise de unde apare figura din partea stângă, a cărei înfățișare sporește impresia de stranietate. Ambiguitatea culorii evocă o lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să plutească în aer, dar și să fie așezat pe un soclu sau pe pământ, pe un covor de apă care, ca o oglindă, reflectă cerul. El aparține în același timp pământului și cerului, ignorând linia orizontului. Dalí figurează astfel ambiguitatea contrariilor. În Femeie dormind, cal, leu invizibili (1930), imaginile duble sau multiple se bazează pe supradeterminarea instantanee a contururilor și pe automatismul privirii. Titlul dezvăluie trei dintre lecturile (imaginile latente) posibile ale tabloului, existente în forma reprezentată. În Suburbie a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adăuga aici întreaga operă de până în acest moment semnată de Anca Vasiliu (scrieri dedicate filosofiei clasice grecești și teoriei imaginii), chiar dacă metoda este de altă factură decât cea numită anterior −, el nu ar fi trecut niciodată din "plan" (cu o ambiguitate semantică aici pe care o leg de câmpurile în adâncime sondate de metoda arheologică) în "lucrare". În final, poate că cel mai mare dușman, timpul, a ajuns să fie cel mai bun prieten al meu. Iată o a doua ambiguitate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ambiguitate semantică aici pe care o leg de câmpurile în adâncime sondate de metoda arheologică) în "lucrare". În final, poate că cel mai mare dușman, timpul, a ajuns să fie cel mai bun prieten al meu. Iată o a doua ambiguitate (ca să mă feresc de paradox), dejucată cu sprijinul familiei mele, căreia îi dedic această carte, dar în special tatălui meu, iubitor de istorie și de arheologie. Familia mea m-a sprijinit când am pornit spre Roma, tot ea mi-a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
interes a imaginarului, în mod complementar față de cea istorică ("mimetică") sau de cea mitică ("simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți caracterizați de o anumită ambiguitate semantică și aparent nespecializați. Ulterior însă, începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de termeni își subîmpart într-un mod mult mai nuanțat câmpul de semnificații, conducând: prima, către rezultatul procesului de configurare a schemei acțiunii și către denumirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
problematică, constituind un important pas pentru delimitarea, în viitor, cu mai multă precizie, a sferei căreia i se circumscrie interesantul domeniu al creativității în genere. 1.3 Delimitare: aptitudine-talent; aptitudine generală aptitudine specifică Termenul de aptitudine comportă de la început unele ambiguități, datorită unui proces de erodare a acestuia pe plan general, în literatura de specialitate. Din punctul de vedere al psihologiei, termenul este uzitat acolo unde pedagogia preferă conceptul de dotare supramedie. Aspecte particulare se întâlnesc la diferiți autori atunci când se
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
reacțiile cititorului (concepție foarte actuală și azi, utilizată și de Jakobson). Pe urmele lui Richards se dezvoltă în S.U.A., în perioada interbelică și după al doilea război mondial, New Criticism-ul, care analizează cu pătrundere funcțiile limbajului poetic, bazat pe ambiguitate, spre deosebire de limbajul referențial, univoc, în care fiecare cuvânt se referă la un singur obiect și numai la el. 13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
foarte frecvent cu un verb la conjunctiv)48. Formele coocurente ale conjunctivului cu interjecția hortativă suferă o specializare pentru exprimarea valorii de asociere într-o acțiune x: hai cu mine, cu noi, să.... − incluzând alocutorul (în vreme ce acțiunile imediate, lipsite de ambiguitate, îndreptate către un alocutor, distinct de locutor, sunt exprimate recent prin utilizări conținând modul imperativ − vezi mai ales sloganul publicitar, sau limbajul IRChat-ului, cu interlocutor virtual) sau interjecție hortativă cu funcție de intensificare. Hai să desființăm institutele și mai ales celebra
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Durkheim O succintă și clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii lui Durkheim, avem forțe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordinii fizice și morale, dătătoare de viață, de sănătate, distribuind toate calitățile respectate de oameni...”. Exemplele sociologului francez sunt
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii lui Durkheim, avem forțe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordinii fizice și morale, dătătoare de viață, de sănătate, distribuind toate calitățile respectate de oameni...”. Exemplele sociologului francez sunt cele la modă în jurul anului 1917
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
după încheierea doliului, geniu protector; cadavrul care inițial inspira teamă, nevoie de distanțare devine apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie sau o mânie, ea exercită asupra membrilor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului dintr-o perspectivă sociologică originală. „când societatea trece prin unele situații care o întris tează, o sperie sau o mânie, ea exercită asupra membrilor ei o presiune pentru ca ei să facă dovada, prin acte semnificative, a tristeții, angoasei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
riției miturilor și a zeilor prezenți în ele”. Max Müller, în Comparative Mythology: An Essay, interpretează mitul ca un fapt patologic al limbajului. Originea mitului trebuie căutată, după părerea filologului german, în dimensiunea metaforică a limbajului. Metaforicul generează o adevărată ambiguitate și de aici rezultă geneza miturilor. Mitul este o boală a limbajului, dar, în același timp, este și una a gândirii, căci, în final, gândul și limba sunt inseparabile. Astfel, dacă încerci să-ți reprezinți un zeu violent, care ucide
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
falsificator și plagiator. Dar nu ar fi prea exagerat să sugerăm că, fără opera și influența lui Thomas Chatterton, poezia lui Blake ar fi luat o cu totul altă formă. (Ackroyd 1993) Prin aceste idei, Ackroyd reușește să descopere o ambiguitate suplimentară, reală, stratificată nedeterminat, în controversa Chatterton-Rowley: în realitate nu știm care este măsura în care Blake a fost influențat de Chatterton-Rowley, ce ar fi scris Blake dacă această influență nu ar fi existat deloc, sau cum s-ar fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
deloc, sau cum s-ar fi modificat această influență asupra lui Blake dacă Chatterton nu s-ar fi sinucis și ar fi continuat să scrie. Romanul lui Ackroyd (1993: partea III, 14) spre sfîrșit introduce, în stil postmodern, încă o ambiguitate, care dă totul peste cap: după ce Charles moare fără să fi publicat descoperirea sa, Harriet Scrope (romancieră minoră pentru care Charles lucrase ca asistent), descoperă posibililtatea ca pictura găsită de Charles să fie ea însăși un fals... În final, într-
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a lui Walter Skeat asupra poemelor lui Rowley (Essay on the Rowley poems) în ediția Aldine, din 1883 (vol II) a Operei poetice (Poetical works) a lui Chatterton (Groom 1999: 4-5), dar acest fapt încă nu elimină întreg misterul și ambiguitatea din această speță, mai ales dacă luăm în calcul și atitudinea lui William Blake cu privire la această chestiune: Eu îi cred pe Macpherson și Chatterton, că ceea ce ei spun că este Străvechi Este așa. / Recunosc că sînt un admirator al lui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mai reale, dar și drepturile sociale pe care, după cum vom citi în cele ce urmează, el le număra printre libertăți. Serioase motive ca să displacă tuturor partidelor. Și asta nu pentru că Aron ar fi fost incapabil să aleagă, ci pentru că măsura ambiguitatea, polivalența noțiunilor fondatoare ale politicii moderne, și mai întâi, ale libertății și ale egalității. Să plece de la ceea ce este înseamnă pentru Aron ca și pentru Aristotel, să plece de la "opiniile" care au autoritate în societatea luată în considerare. Să plece
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
că problema studiată este importantă și de actualitate. -Problema centrală a cercetării trebuie raportată la contextul educațional/de cercetare specific momentului în care s-a realizat studiul. -Tema cercetării trebuie să fie clar delimitată, iar prezentarea sa trebuie să evite ambiguitatea și generalitatea. Problemele de cercetare complexe pot constitui semne ale bunelor intenții ale cercetătorului, dar și ale lipsei de realism, dacă depășesc cadrul limitat de realizare a studiului. -Prezentarea problemei trebuie să asigure un echilibru între generalități și detalii. Această
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
de a se lăsa pradă imaginației, asociind idei, fapte, teorii în spiritul ideii „să vedem ce iese”); capacitatea de concentrare (de a nu se risipi în direcții colaterale, lipsite de importanță, de a menține în atenție obiectivul final); toleranță la ambiguitate (capacitatea persoanei de a utiliza mintal o serie de concepte incomplet definite sau conturate, sau de a stăpâni un material abundent și difuz, neordonat); rezistență la închidere (capacitatea de a rezista tentației de a socoti rezolvată problema acceptând una din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
un om - deci inclusiv aptitudinile și însușirile intelectuale - în această secțiune ne vom restrânge la restul factorilor de personalitate care favorizează creativitatea, adică factorii nonintelectuali și nonaptitudinali. Aceștia sunt: * deschiderea la experiență; * deschiderea intelectuală; * umorul și spiritul copilăresc; * toleranța la ambiguitate; * rezistența la închidere; * structura caracterului; * sensibilitatea estetică; * temperamentul; 4.1.3.1 Deschiderea la experiență Deschiderea la experiență (openness to experience) înseamnă preferința individului pentru varietate: dorința de a vedea și învăța lucruri noi, interese largi, curiozitate, atenția la sentimentele
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
din jur. Spunea cineva că „adevăratul creativ este un copil perpetuu, nenorocirea este că oamenii cresc”. Rămân demne de reținut cuvintele lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale, la 84 de ani: 4.1.3.4 Toleranța la ambiguitate Toleranța la ambiguitate reprezintă capacitatea persoanei creative de a utiliza mintal o serie de concepte incomplet definite sau conturate, sau de a stăpâni un material abundent și difuz, neordonat. Creatorul este nevoit să lucreze cu idei care sunt incomplete sau
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cineva că „adevăratul creativ este un copil perpetuu, nenorocirea este că oamenii cresc”. Rămân demne de reținut cuvintele lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale, la 84 de ani: 4.1.3.4 Toleranța la ambiguitate Toleranța la ambiguitate reprezintă capacitatea persoanei creative de a utiliza mintal o serie de concepte incomplet definite sau conturate, sau de a stăpâni un material abundent și difuz, neordonat. Creatorul este nevoit să lucreze cu idei care sunt incomplete sau ambigue. Un inginer
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
un material abundent și difuz, neordonat. Creatorul este nevoit să lucreze cu idei care sunt incomplete sau ambigue. Un inginer, de exemplu, trebuie să opereze cu idei care vor suporta pe parcurs modificări sau îmbunătățiri - fapt ce impune adaptarea la ambiguitate. În sens opus, individul slab creativ simte disconfort în fața incertitudinilor sau ipotezelor. 4.1.3.5 Rezistența la închidere Rezistența la închidere reprezintă capacitatea de a rezista tentației de a alege soluția aflată la îndemână sau prima soluție care apare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
copilărie pot inhiba sau stimula orientarea persoanei spre realizarea de sine * realizarea de sine cere efort, disciplină, autocontrol și muncă din greu. Principalele caracteristici ale persoanelor autorealizatoare de sine: * percep realitatea în mod exact și obiectiv; * tolerează și chiar agreează ambiguitatea; nu simt teamă în fața necunoscutului. * se acceptă pe sine, pe ceilalți oameni și natura umană în general; * propriile slăbiciuni și imperfecțiuni nu le produc complexe, deci nu încercă să falsifice sau să disimuleze imaginea lor; * sunt firești, spontani și naturali
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]