39,601 matches
-
Groșan - pete de culoare în cenușiul umanității comuniste. Remarcabile sunt, în schimb, fragmentele de proză foarte scurtă din Până la capătul liniei. Scriitorul renunță aici nu doar la imboldul metaliterar, ci și la orice mistificare ficțională. Simple decupaje de real - o amintire, o după-amiază în casa unei rude dispărute sau un discurs despre un prieten regăsit pe o rețea de socializare - constituie pentru Petre Barbu subiecte potrivite pentru câte o mărturisire extrem de personală. Absența spectacolului tematic e compensată pe deplin de o
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
unchiul memorabil” la McDonalds după un meci de fotbal: „Să încep să-i spun că România- Franța e primul meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu în nocturnă? Că n-am mai fost pe stadion [...] Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boșorog care trăncănește aiureli, care trăiește numai din amintiri banale, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil”. Dialogul eșuat cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
primul meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu în nocturnă? Că n-am mai fost pe stadion [...] Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boșorog care trăncănește aiureli, care trăiește numai din amintiri banale, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil”. Dialogul eșuat cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant, de altfel, peste tot în Până la capătul liniei, ritmul vertiginos cu care teme grave se infiltrează în imaginarul
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
CULTURAL nr. 115 (din 17 iulie), Cronicarul recomandă cele patru pagini de memorialistică avându-l în centru pe profesorul Paul Cornea. Cărturarul evocă, emoționant, anii colilăriei: „De pe la 8-9 ani, de când conștiința de sine începe să se desprindă din magma de amintiri confuze ale copilăriei, deci de pe la începutul anilor ’30, slujbele tatei au fost din ce în ce mai instabile, iar locuințele în care ne-am instatlat, de un nivel tot mai coborât. Liceul mi l-am început stând pe Calea Moșilor, într-o casă azi
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
pe lângă mine iar eu - paaac! - îți dădeam peste mână...”), conversațiile pe mess dintre doi tineri contemporani ori gândurile unui bărbat care se străduise inutil să impresioneze o femeie. Romanul întreg, de altminteri, e alcătuit (sau, mai bine zis: compus) muzical. Amintirile din copilăria lui Vlad petrecută într-un București eliadesccă rtărescian sunt contrapunctate de aventurile vârstei adulte, când bărbatul se vede singur și decide să încerce o relație cu o colegă de serviciu, Andreea. Spre finalul romanului, însă, Andrei Pogorilowski dă
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
Milarepa, pînă la limita în care coșmarul și realitatea se amestecă halucinant. Întunericul și deznădejdea coboară, uneori, pe platforma vieții și plutesc, hotărîți să nu debarce prea curînd. Decizia lor este disperarea mea. Frica de moarte, de despărțire, de ireversibil. Amintirile își strigă, înfundat, durerea. Știu, însă, că nu mi le poate lua nimeni. Nimeni. Cu toate astea în suflet, am plecat spre Casa cu lei. Muzeul „George Enescu” de pe Calea Victoriei. Casa Marucăi Cantacuzino, acolo unde, în spatele domeniului, George Enescu a
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
Rotondă, spațiul ales aici pentru spectacol, ritmul meu precipitat și-a găsit bătăile firești. Priveam în jur și nu mă săturam. Un spațiu pe care îl știu pe dianfară, obiect cu obiect, fotografie cu fotografie, un spațiu îmbibat și de amintirile mele, de fugile mele departe de lumea dezlanțuită, un refugiu major. Un spațiu unde, nu de mult, Dan Grigore a ținut un work shop, fiind o călăuză întru inițierea unor tineri muzicieni. Despre asta am scris atunci și îmi amintesc
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
Rohia, unde am regăsito, ani buni după moartea lui, când am fost eu însumi la mănăstirea maramureșeană, în camera din Casa Poetului, printre cărțile lui de căpătâi. Sunt convins că nu cartea ca atare a fost motivul cinstei acordate, ci amintirea serii de la Conservator. Tot așa cum, nu lectura cărții l-a determinat pe Liiceanu s-o republice, ci scrisoarea lui Steinhardt către Ierunca. Am bănuit dintotdeauna că, necunoscute, căile Domnului sunt și întortocheate. Luați cele de mai sus drept un omagiu
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
două. Primul e izbucnirea timpurie, potrivit regulei că în matematici felul de a fi al geniului e precocitatea. Marile idei sunt un privilegiu al tinereții, și de aceea maturitatea e doar o stagnare care pregătește declinul, cu preschimbarea obișnuinței în amintirea placidă a aceea ce ai fost odată. Și al doilea simptom: o clătinare lăuntrică de ritm vertiginos, ca preț al sclipirii cu care te-a dăruit destinul. În matematică sănătatea psihică e o raritate, ba chiar un handicap: Evariste Galois
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
Teritorii, îl preocupă pe Mircea Zaciu, fiindcă altfel nu se putea, dar sufletește nu-l acaparează. Își impune un soi de distanțare dacă nu cumva este vorba, cum Ion Pop sugerează, de „o mică-rea satisfacție” compensatoare, nu fără legătură cu amintirea nepăsării de altădată a vesticilor față de soarta celor din Est. De altfel, Zaciu o și spune apăsat: „Sentimentul spectatorului. Cam așa trebuie să fi asistat, indiferentamuzaț i, știindu-se deasupra jocului, observatorii occidentali la zbaterile noastre din 1945-1947. Iată-mă
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
Humanitas Opere cumplite, volumul unu, iar în 2011, romanul Romantic Porno. This freakshow is the best in town This freakshow is the worst around Tiger Lillies Cuvânt înainte „Reguli de participare. Scrie o povestire la persoana întâi. Nu cădea în amintiri, nu patina în poezie, filozofie sau alte bălării. Povestește ce ți s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile. Dacă poți, restrânge acest segment la o oră. Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată.“ Mai întâi a fost doar un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
părăsită, cu viță-de vie ce respiră greu printre buruieni. Sau invers. Mă opresc cât să-i spun cu voce tare că ar fi trebuit să fie deja săpată, tăiată și legată. Nu-mi răspunde. Mă uit la ea și retrăiesc amintiri în care copiii veniți la țară, la bunici aleargă printre rânduri și ea îi răsplătește cu dulceața prăfuită a strugurilor. Copiii s-au făcut mari acum și au descoperit vinul îmbuteliat, dar nu mă lasă inima să-i spun asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că viața e tâmpită și surprinzătoare, mai ales dimineața, memoria îmi dezgroapă amintiri din copilărie. Dintr-odată, mă văd la Eforie Nord, undeva pe la începutul anilor ’90. Vârsta: patru sau cinci ani. Sunt la restaurantul hotelului cu mama, tata și fra tele meu, care abia se născuse. Mănânc orez cu lapte, presărat cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dată ve deam ușa, numai că eram prea buimacă de somn. Dar acum n-am văzut-o. Mă reazem de perete și mă ghe muiesc de du rere. Încep să plâng ca un copil. Simt cum mă cople șește o amintire de când eram mică. De câte ori cădeam și eram în mijlocul oamenilor, nu plângeam niciodată. Pre feram să fug în casă, să izbesc ușa de la intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca la Înviere. Să li se vadă fețele, să se salute cu bucurie, să se îmbrățișeze, sau poate să vadă chiar noaptea aceea din care veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot, tot ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu lăzi și mobilă și poate chiar și neliniștea ei pentru Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și ieși trăgând ușa după ea, fără s-o închidă cu cheia. Nu încuia nici când era chemată-n oraș cu treburi birocratice (căci de asta nu erau scutiți nici ei, ocrotitorii naturii) sau la ședințele trimestriale, de bilanț. Oricâte amintiri mai păstra din viața cealaltă, de demult, în pădure era mai sigură de paza Tudorei și cinstea viețuitoarelor în mijlocul cărora trăia și-a puținelor ființe omenești care i-ar fi putut trece pragul, decât un custode de la tezaurul băncii Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care acestea sunt folosite și valorificate pentru clădirea filozofiei proprii.“ Aceste ultime observații, foarte pertinente, erau de fapt un lucru bine cunoscut și unanim acceptat în mediul elevilor și prietenilor lui Nae Ionescu. Le vom găsi mereu repetate în articole, amintiri și polemici. În ceea ce îl privește pe Eliade, plecat din țară în 1940, nu a mai avut probabil ocazia să citească recenzia lui Zevedei Barbu. Ea era în măsură să-i clatine puțin siguranța că un cercetător scrupulos nu va
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă” (Stanciulescu G. et al., 1998). Din punctul de vedere al turistului, agrementul are în vedere satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere și mișcare. În acest sens, sunt stimulate activitățile care pun în mișcare organismul, de la simpla plimbare, până la
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
una din ființele dragi și apropiate lor, să știți că icoanele au căpătat, acolo unde sunt, puterea Celui (sau Celei) pe care-l reprezintă; au primit din energia și lumina sfântului reprezentat și mai au în comun cu modelul doar amintirea celor care au participat la împlinirea tabloului (pictor și model) sau a celor care știu de acest lucru. Să vă dau un caz concret: domnul profesor Grigore Popovici, fost membru al UAP, fostul profesor de desen al unui șir întreg
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
iubirea este tema volumului VIAȚA CA UN FIR DE PĂPĂDIE și un prim argument că e vorba de o antiproză este prezența indusă, dedusă, uneori discretă, alteori agresivă, a poeziei. Se remarcă repetiția și enumerația, chiar la nivelul unei fraze: „Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre care îți spun abia acum. Mi-am mușcat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o carte. - Uite, ți-am adus un exemplar din volumul meu de debut. Când ai timp... Am privit-o în ochi. Ochii ei bleu vert. Dar parcă triști. Contrastând pe moment cu zâmbetul. Ce se ascundea în spatele acelei culori minunate? Amintiri? Ne-am despărțit, promițându-ne că ne vom revedea. I-am citit volumul în câteva zile. Povești de dragoste. Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări fără răspuns. Era într-o joi, când am sunat-o. - Gând la gând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
secundă sute de kilometri, către tine. Fără să obosească. Se hrănesc mereu cu speranță. Firul firav de speranță, despre care aflasem, cândva, că a rămas, ca printr-o minune, într-o cutie. Ți-am rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-e mult mai ușor. Îmi vei ierta micile stângăcii, uneori sar prea ușor de la un subiect la altul. Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Doar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-e mult mai ușor. Îmi vei ierta micile stângăcii, uneori sar prea ușor de la un subiect la altul. Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Doar să ai răbdarea de a le citi pe toate... Închid ochii și ascult marea prin fereastra întredeschisă. E încă devreme. Faleza e pustie. Doar eu. Și tu, în gândurile mele. Dar tu, tu de când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
eu... sunt o mare amatoare de dulciuri, în special de bomboane. - Struguri în ciocolată. Servește! Mie îmi plac foarte mult. Îi plăceau și lui... Întoarce deodată capul spre fereastră. Nu îndrăznesc să spun nimic. O privesc din profil și tac. Amintiri dureroase? Cine este el, acela căruia, la fel ca și Mariei, îi plăceau strugurii în ciocolată? Se lasă încet seara. Ce-i asta? O lacrimă! V. Viața și-a reluat cursul. Maria și-a revenit și s-a întors acasă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]