8,976 matches
-
atunci cînd cineva habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii lui Motherwell. CÎrcotașa strigă: — CÎnd se vinde la solduri? Diavolul este Întru totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și amprentele, arta este singulară, este produsul unui spirit, al complexității sale În evoluție. Spre deosebire de lapte, care e la fel, indiferent de vacă, de exemplu, arta nu are aceeași textură și aceeași savoare de la un artist la altul. — Călugării buddhiști creează, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încasezi un șoc din ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde băiatului cu vioiciune: — Tehnologia Încorporată În haine, asta o să fie, dacă vrei să știi, marea găselniță a viitorului. Și ATM-urile cu identificare prin amprente. În timp ce Milena Îl Înveselește pe băiatul cu sondajul, Susan Îi povestește surorii sale despre situația de acasă. — Tata luat-o razna complet. Trebuie neapărat să facem ceva, mami plînge tot timpul. Știi ce crede ea despre mine și Milena. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când s-a dus, a găsit casa spartă. Și tatăl lui era la ministerul de Interne, mama lui la o agenție de turism - și m-au îmbrobodit bine - mi-au dat trei ani și jumătate, patru. Se găsesc mereu și amprente. Perversitatea mea, rapiditatea, cu tupeu, am ajuns ca orice deținut, în carantină la școala de corecție. Copiii corecționari țipau pe geam: „Carantină... te bat!“. Într-o zi am plecat de la școală fără ghiozdan și am venit acasă și am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea sunt ale lui în mod sigur, nu amprente, nu absolut nimic... Numai că am fost găsit și eu, și el în același loc. Nu erau ale mele. Știam ceva de ele, dar... Și, prin prezumție, se putea da jumătate din maxim. La încadrare 3-7, mi-a dat trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e exclusă nici o anumită... concurență - pe terenul poeziei - cu sora sa, pictorița Rodica Maniu. G. Călinescu vorbește în Istoria... sa de „suprarealismul” avant la lettre al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de modernitate. S-a vorbit, cu temei, despre o angoasă expresionistă care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
28 din 13 iulie 1968, au, într-adevăr, puține legături cu textele urmuziene: „Textele urmuziene au o sorginte onirică, atît în conținut (fabulație), cît și în formă (limbă). În comportamentul general al personajelor lui Urmuz se poate identifica ușor o amprentă onirică vizibilă mai ales în consecințele faptelor. Ceea ce e axiomatic în stare de vis devine incomprehensibil după trezire, ceea ce este natural pentru Urmuz devine absurd pentru cititorul lui Urmuz. Plină de fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu același rezultat și fără să provoace vreun geamăt de durere. A luat apoi o mână a primei copile și a arătat vârfurile degetelor albăstrui spre Heraclion și Martina, care stăteau lângă el. - Moartea și-a făcut intrarea, lăsându-și amprenta. Acum să vedem dacă iese, a explicat el. Am așteptat ceva timp, ce ni s-a părut o veșnicie. În cele din urmă, arătând degetele care începuseră să se limpezească, s-a pronunțat: - Moartea a ieșit. Dacă nu a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din data de 9 aprilie a.c. - citea cu voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini, atât de puternic, Încât a lăsat echimoze evidente care reproduc amprenta degetelor sale, a Încercat să mă sugrume, Înjurându-mă cu epitete jignitoare și de nereprodus, cum ar fi „curvă“ și altele asemănătoare, urlând apoi (reproduc cu aproximație) „acesta e ceasul judecății“ „Îți mai las timp să spui o rugăciune“ „cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să se Întoarcă, Kevin dădu din cap. Își puse mâinile pe vitrină - și Își lăsă acolo amprenta unsuroasă a degetelor sale Încă lipicioase de la Înghețată. — Te pricepi să joci fotbal? Îl Întrebă Antonio. — Așa și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
joace, tati rezema scara de perete și Îi ducea sus pe terasa de deasupra blocului. Vara smoala se topea, iar ei se amuzau cufundându-și picioarele În mâzga aceeași fierbinte. Poate că acolo sus Încă se mai păstrau urmele lor - amprente de picioare foarte mici, ale fetiței care nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase etaje mai În jos, strada Carlo Alberto nu se mai zărea - doar vârfurile teilor și fațada seminarului Russicum, de pe cealaltă parte a străzii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcuse Întotdeauna, chiar dacă știa că nu mai avea nevoie s-o facă, Își pusese cheile de la casă, telefonul Închis și portofelul. Întins pe partea stângă, unde dormea ea, unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul delictului din noaptea de 4 mai. Casa. Camerele. Amprentele. Armele. Proiectilele. Rănile. Pozițiile. Victimele. Asasinul. Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
va fi cel din noaptea asta. Iar acum, sângele Își continuă reacția chimică și se Încheagă pe pardoseală, pe zidurile goale, pe canapele. Urmele Însângerate desenează conturul fugii și al morții. O aureolă spectrală iradiază din corpurile acelea și din amprente. Lumina aceea este limita care le face intangibile. Semnul depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect. Dar nu e așa. Cineva Întreabă dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am creiona propria aparență în culori vii și ne-am deschide precum o floare luminată de razele soarelui la fiecare gest pe care l-am face? Căci masca își pune amprenta pe mimici diferite, acestea povestind fără niciun cuvânt amintirile sufletului. Divinitatea ne-a creat, pentru ca mai apoi noi să ne definitivăm trăsăturile. Sclipirea din nuanțele măștii povestește cu înțelepciune fiecare surâs de pe chipurile noastre gânditoare... Alcătuim un fundal mirific al
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
biletul găsit În mîna lui Gildas. Trebuia să acționeze, În loc să se piardă cu firea. - Fotocopiază-l și trimite originalul locotenentului Caradec, la SRPJ Brest, zise ea, Întinzîndu-i punga lui Stéphane. Vreau să știu dacă și-a mai lăsat și altcineva amprentele, În afară de Gildas și de mine. Pe ale mele, cei de acolo le au deja. Pune alături un eșantion din cele ale fratelui meu. - Și unde le găsesc? - Cam pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și de mine. Pe ale mele, cei de acolo le au deja. Pune alături un eșantion din cele ale fratelui meu. - Și unde le găsesc? - Cam pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a-i lua amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la lucrurile cu adevărat esențiale. - Nu există alte amprente În afară de ale tale, spuse el, Înapoindu-i biletul găsit asupra cadavrului. - Nici măcar cele ale lui Gildas? Întrebă ea cu glas scăzut. Asta ar Însemna că cineva i l-a pus În mînă după ce a murit? - Se poate. Cerneala folosită este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintr-odată o expresie de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi expuse faptele așa cum se petrecuseră și o făcu cu toată liniștea: spargerea fusese o treabă de copii, poliția fiind mobilizată pentru Înfruntările cu studenții. Se serviseră și plecaseră, nu-i văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM, reluă Lucas, tatăl dumitale continuă să fie de negăsit, sîngele de pe iaht e al lui, cuțitul nu are decît amprentele dumitale și nu mai există nimeni altcineva la bord, concluzia se impune de la sine... - Vă spun Întruna că Ryan a urcat pe vas! În ținută de scafandru, nu știu de unde și nici cum a venit! El e cel care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le-am prezentat-o. Chiar Înainte de plecare, am primit rezultatul. E o tehnică sofisticată, dar principiul e simplu. - Ryan congela sîngele victimelor lui? - În tipare avînd formele simbolurilor adînc săpate pe menhiri. Probabil că-l Însărcinase pe Morineau să ia amprente cu mult timp Înainte. Bucățile Înghețate, acoperite cu pulbere de granit, aderau la crestăturile simbolurilor, apoi se topeau Încet odată cu primele raze de soare. Îi Întinse din nou Mariei Înghețata care se scurgea, dar ea se Întoarse cu o strîmbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă delocă Balzac, pântecoasa sobă veche, duduind gata să explodeze, a făcut din această observație un principiu de bază. Lucrul pe care Parisul nu și‑a pus amprenta nici nu există. Firește că Ravelstein cunoștea prea multe despre lumea modernă pentru a putea fi de acord cu așa ceva. Amintiți‑vă că Ravelstein era omul care deținea o centrală telefonică privată, cu manete și butoane complicate și semnale luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu. Și când mi‑a cerut să scriu „Viața lui Ravelstein”, a lăsat la latitudinea mea felul În care urma să‑i interpretez dorința și măsura În care moartea lui Îmi crea libertatea de a‑i reda trăsăturile esențiale - ori amprenta subiectivă imprimată de temperamentul și de emoțiile mele asupra acestor trăsături esențiale, versiunea mea răstălmăcită asupra lor. A gândit, presupun, că nu are mare importanță, pentru că el tot n‑o să mai fie, iar reputația postumă Îl interesa prea puțin. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o lacrimă. Se duce în camera de la stradă, mai exact spus de la câmpie, afară soarele apune și apune, tristețea devine irezistibilă, ar vrea să plângă, în loc de asta se așează la masă și scrie. „Dacă s-au deschis azi noapte cerurile? Amprente de pisici peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei care se scorojește” Dedesubt a început lecția de pian. „Ia-mă cu tine la lac Ia-mă cu tine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]