5,099 matches
-
pe brațele lui, cu picioarele pe picioarele lui, cu ochii-n ochii lui, cu gura apăsată pe gura lui, fratele Armando scoțând un sunet continuu, neomenesc, pe nări, și luminând slab, cu ace de raze, în penumbră. În New Orleans amurgurile sânt violente și străvezii, sfâșiind în zdrențe de flacără norii de peste construcțiile de lemn mâncate de termite. Deasupra norilor, într-un Deisis de raze, într-o fală și o minune care copleșeau sufletele, se puteau zări nu de puține ori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Deisis de raze, într-o fală și o minune care copleșeau sufletele, se puteau zări nu de puține ori înfățișările Sfintei Treimi înconjurate de vietățile înaripate, heruvimi, serafimi, cherubini, ale credinței, sau indescifrabile scene alegorice, de parcă întreaga boltă incendiată de amurg ar fi fost plafonul pictat al unui dom colosal, ce-și primește lumina de crepuscul prin fereastra rotundă a soarelui. Un astfel de cataclism vesperal se curbase deasupra orașului, transformând în sânge apa fluviului, când, după ore și ore de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lemn, trase cu sete în piept aerul răcoros și sălciu. I-au trebuit câteva minute bune fratelui Armando până să observe cât de ciudate erau apele ce se grăbeau către sud. Căci fluviul nu era doar sângeriu în lumina amurgului, ci era chiar sînge! Fratele urmărea goana amețitoare a globulelor roșii, lenticulare, mari cât niște pâinișoare, alunecarea de amibă a globulelor albe, prin transparența cărora se zărea nucleul întunecat, șerpuirea unor viermi spiralați ce trebuie să fi fost germenii malariei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bot se arătase din nou. În jurul imenselor aripi, așezați ordonat și simetric, veniseră nenumărați alți fluturi, nici unul la fel cu altul, de toate formele, mărimile și culorile, alcătuind un covor de o răpitoare frumusețe. Chiar și în lumina distilată a amurgului, culorile abureau sticlos, catifelat totuși, în nuanțe moi care se contopeau și se despărțeau, făcând ape, virând spre un unanim cafeniu și sclipind deodată în cîte-un verde, azur, galben citron, acaju, garantă, atât de pure, că le-ai fi crezut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațe. În tot acest timp, aerul era atât de dens de alte mii de lepidoptere, încît cei doi pur și simplu îi respirau, trăgîndu-i, prin nări, în plămâni, simțindu-i cum se zbat în alveole și expirîndu-i din nou în amurg. Dar până la urmă, o dată cu întunecarea aproape deplină și cu apariția primelor stele pe cerul de vară (căci se făcuse, fără-ndoială, vară, și noaptea era fierbinte și-nmiresmată), toți fluturii pătrunseră-n ascensor, ca-ntr-o capcană luminoasă, încît umplură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi îndrăznit niciodată să-și imagineze că va fi cândva stăpânul unui imperiu de țesuturi, glande și amintiri care să poarte numele de Maria, și-n porturile căruia să-și trimită galioanele încărcate pân-la catarge ale speranțelor, privirilor, mângâierilor, spermiilor, amurgurilor, flotilă disperată a unei imposibile comunicări), i se scurgea, strop cu strop, în sistemul venos, îi pătrundea în inimă, înconjurată acum de raze de lună, din auricule clipocea în ventricule, era zvârlită apoi printr-o contracție puternică în arterele jugulare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până ce lucrurile au reintrat în normal, și încă pentru ani de zile... Herman doarme acum, greu de alcool, în patul meu hașurat de-ntuneric. Abia l-am cărat pîn-aici. Fiindcă acum câteva ore am ieșit să iau puțin aer prin amurgul gros ca păcura. Am traversat încet maidanul plin de carcase de frigidere și arcuri de tapițerie, și sârme de la cofraje, de care m-am tot împiedicat, am privit desenul precis al nuielelor din copaci pe nuanțele catifelate-ale cerului, galben ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu osul femural înfășurat direct în piele, fără nici un fel de pulpă-mprejur, pedalând din greu pe biciclete medicinale... grase dezvelite, masturbîndu-se cu ochii dați peste cap... Nu m-am oprit până-n salonul nostru, luminat prin toate geamurile de un amurg mistic, dovadă că rătăcisem pe coridoare mai bine de jumătate de zi. Abia atunci m-am liniștit, privindu-i pe bolnavi jucând țintar pe verandă, scăldați în chindie ca niște sfinți, sau zăcând în paturi cu mâinile sub cap. M-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o poșetă de mușama albă, tăiată, găsită în cine știe ce gunoaie. Pe față cu masca atroce a nebuniei, fosta doctoriță vorbea neîncetat, ară-tînd către un indicator de parcare... Am fost tulburat toată ziua. Seara am stat la geam, câteva ore, în amurgul galben ca flacăra de sodiu, repetând mereu fraza centrală a vieții mele: "Dumnezeule, ce se-ntîmplă? Ce dracu se-ntîmplă?", la care orașul îmi răspundea prin freamăt și spectralitate. Mama venise zilnic să bocească la căpătâiul meu, să-mi dea la o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apărea ca-ntr-un desen de copil, cu acoperișuri îngropate-n zăpadă și hornuri fumegătoare. Toate șoselele, în ciuda plugurilor și a sării, se acopereau imediat cu noi straturi imaculate, care se jegoșeau în băltoace de cafea cu lapte până spre amurg. Și amurgul venea repede, la patru după-masa, când se-aprindeau luminile pe șosea și cerul plin de zăpadă se-ntuneca spre trandafiriu, ca să ră-mînă roșu toată noaptea. Câte nopți n-am pierdut atunci la geam, privind cum ninge furios în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntr-un desen de copil, cu acoperișuri îngropate-n zăpadă și hornuri fumegătoare. Toate șoselele, în ciuda plugurilor și a sării, se acopereau imediat cu noi straturi imaculate, care se jegoșeau în băltoace de cafea cu lapte până spre amurg. Și amurgul venea repede, la patru după-masa, când se-aprindeau luminile pe șosea și cerul plin de zăpadă se-ntuneca spre trandafiriu, ca să ră-mînă roșu toată noaptea. Câte nopți n-am pierdut atunci la geam, privind cum ninge furios în lumina neoanelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fie prezentat îngerilor; adolescentul Isus în pustie, ghemuit în nisip, ținând între palme capul triunghiular al unui șarpe și privindu-l în ochii străvezii; Isus și Ioan, așezați pe un colț de stâncă, privind Iordanul cum reflectă în apele sale amurgul; fetița lui Iair, a doua zi după trezirea din morți, împletindu-și o panglică-n codiță, la oglindă și cântând un cântec fără vorbe; Petru, pe muntele Tabor, privind printre genele strânse astronava de cristal și-ntrebîndu-se de unde să taie destule
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
solare și constelațiile erau fermioni. Oh, paradis infernal, lumină întunecată! O cauză-efect încolți în miezul marginii acestei știme. Ii netezi carnea-aer, îi alină opacitățile străvezii. Îi organiză viitorul-trecut, îi ascultă cuvintele-lucruri. Din vânturile karmei, din înspăimîn-tătorul bardo al tărâmului de amurg avea să se-nfiripe un copilaș. Avea să fie pentru că deja era, deja-și vedea părinții copulând ca niște lăcuste, deja vârtejul de spațiu-timp-creier-sex desena cu degetul muiat în sânge o poartă caudină, un arc de triumf. Două seturi cromozomiale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carnea albă a nervilor mei turbioanele acestei unice vieți, unice mări ce mă hrănește și mă conține. Un singur analizator, o singură celulă senzuală, lucidă, primind mereu vântul solar al vieții mele, cu franjele ei capricioase de auroră polară, cu amurgurile ei întortocheate și zorii ei orbitori, ce pătrund printre pielițe străvezii, îmi iluminează rinichii și glandele salivare, îmi desenează cu fluor și arsen scheletul și-mi vopsesc în mercur intestinele. Mă modifică, produc devieri chimice, amintiri și reflexe, imagini și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la-nceputul secolului, au rămas subțiri ca hîr-tia, făinoși și acoperiți de ochii ficși ai lunetelor în afară, de tapete întunecate, cu floricele vernil și aurii înăuntru, iluminate din când în când de amurgul ce pătrundea prin cîte-o fereastră cu violența unei deflorări și-și așeza pata de purpură lichidă, perfect dreptunghiulară, pe peretele opus. Atunci, acolo, în pata înflăcărată (pe când tot restul încăperii țiuitor de goale rămânea întunecat ca zmoala) floricelele din tapet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jos de un fluid gros și nevăzut, lingeau lubric pântecul câte unui păianjen care, alunecând pe firul lui scânteietor, de asemeni de purpură, cu picioarele întinse extatic, culegea în cădere nectarul negru, gâlgâitor, din acele guri, acele faringe căscate-n amurg și, ajuns pe podea, fugea dezordonat de la un colț la altul până se topea-n întuneric. De câte ori, dimineața, foarte devreme, pe un timp roșu, sau când apusul, mai întîi galben murdar, înnobilat de unghia aproape nevăzută a lunii, apoi trandafiriu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pictate de un vechi maestru al perspectivei. Câini galbeni, cu pielea pergamentoasă și ochi de om transplantați în tigva lor îngustă de câine, se ridicau cu greu din culcușuri și fluturau grațios pe lângă mine. Molii cu ochi la fel de omenești absorbeau amurgul în penele lor dese atât de rapid, încît în jurul lor aerul devenea azuriu, ca-n miezul zilei. Deschideam cîte-o portiță de metal strâmb și rămâneam o clipă față-n față cu marea ruină din curtea părăginită. Nimic, nimic pe lumea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
resturi de scalp mucegăit, așteptam din clipă-n clipă să fiu luat în posesie, să fiu eu cel văzut cu ochii oberlichturilor, cel urmărit cu o curiozitate și-o pasiune de fetișist: o vietate măruntă în fața unui mare portal de amurg. Și deveneam cu adevărat obiectul erotic și metafizic al mani himere din fața mea. Dar autismul ei era total și doza de crepuscul injectată sub pielea ei - letală, așa că pătrundeam, deschizând lame adânci de lumină rubinie, în fanta dintre aripile clădirii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
glisam pe dușumele vopsite-n chihlimbar, mă lipeam de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe tapet, mă răspândeam în pereții de hârtie ai casei, o posedam în întregime, o închideam în mintea mea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vopsite-n chihlimbar, mă lipeam de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe tapet, mă răspândeam în pereții de hârtie ai casei, o posedam în întregime, o închideam în mintea mea în formă de casă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de peretele încins la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe tapet, mă răspândeam în pereții de hârtie ai casei, o posedam în întregime, o închideam în mintea mea în formă de casă-n ruine. Iar când ajungeam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la roșu de soarele pătrunzând prin fereastră. Mă afundam în forfota de flori palide, crescute din podele și împinse-n sus, hipnotic, de curenți nevăzuți. Mă lăsam scăldat de amurg, incendiat de amurg. Mă lăsam distrus de amurg, emaciat de amurg. Mă resorbeam în peretele fluorescent, absorbit de ceșcuțele transparente de pe tapet, mă răspândeam în pereții de hârtie ai casei, o posedam în întregime, o închideam în mintea mea în formă de casă-n ruine. Iar când ajungeam în fața unei buretoase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu un frate tăcut? Era acela singurul loc de pe lume în care ne puteam încă vorbi și atinge? Apoi cuta se netezea și creierul meu eviscerat mă pompa iarăși afară, în puerila, jalnica iluzie a realității. Mă dezmeticeam și deja amurgul vira către noapte. Mai umblam o vreme prin cartierul de vile stranii, fiecare altfel, fiecare cu alte popoare de ipsos între ferestre, mai mângâind pe țeastă cățele galbene, cu ochi de om și șiruri de țâțe sub burtă, și mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de incoruptibilă, de mirosul pielii mele, o plimbam în cele din urmă peste paginile manuscrisului meu pufos și interminabil, citind cuvinte lățite brusc, trapezoidal, în bulbucul de cuarț ce lăsa alături un mic și intens punct de lumină. În amurgul adânc, foile erau pielițe, aidoma celor pe care mama le scotea cu cuțitul când tăia carnea, sau ca bășica sidefie de pește. Bila se plimba peste pielițe umede, pline de capilare. Sub sfera grea, transparentă, literele formate cu pixul se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
infiltra prin pori, schimbând mesaje, dând parole, deschizând zăvoare și came și pătrunzând, în fine, pe magistrala neuronală a bătrânului, blazatului ascensor. Comanda suia în nervul rușinos, care ținea blocul erect și permitea corpilor lui cavernoși sa se umple de-amurg, și apoi ajungea pân-la măduvă, străbătea aripile fluturelui cenușiu într-un curcubean arc reflex și-n cele din urmă punea în mișcare motorul străvechi. Urcam atunci, insuportabil de lent, trecând prin dreptul fiecărui etaj, privind fără să pot interveni ororile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]