1,733,188 matches
-
vedea troienind intrările de pe Champs-Elysées și acoperind volumul, tot astfel, pentru mine, peste primele pagini din Du côté de chez Swan vor trece mereu umbrele caselor bătrîne, cu ferestrele ca niște ochi somnoroși în poduri, din Sibiul tomnatec al acelui an de război, apoi umbrele arinilor pe lîngă care trecea micul tramvai verde, arhaic (și care azi, ca atîtea altele, nu mai e), pe platforma căruia mă aflam, singur, cu cartea în mînă. Dar numai această imagine se trezește, oare, ca
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
aceste considerații: între Creangă și Smărăndița popii s-ar fi produs o întîlnire tîrzie, spune un martor, o întîlnire care seamănă bine cu aceea din Lotte la Weimar: Smaranda Posea îl vizitează în celebra bojdeucă după ce împliniseră amîndoi 45 de ani, ea fiind deja, pentru mentalitatea de secol 19, o femeie bătrînă. Creangă "nu mai știa ce să facă de bucurie", spune martorul. e face de asemenea un inventar al plantelor, fructelor și animalelor care apar în scrierile lui Creangă, după
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
de probleme metafizice și proza cea mai banală, ca în Borviz: egalitatea ontologică a tuturor lucrurilor reiese din gustul identic tuturor paharelor de apă minerală ordinară "Borsec". Retorica este o demonstrație de geometrie. Perspectiva este a unui copil de șapte ani, jocul simpatic. La fel Demiterea unui Primar, în care citim o povestioară despre versurile albe și Poet. îmi trece prin cap judecata estetică a lui Pirgu, aplicabilă și prozelor lui Radu Preda: e drăguț, are părțile lui...dar fără sarcasm
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
Iată motivul care m-a determinat să-ți scriu, deși interimatul în care te afli mă face să cred că vei dispărea curînd din paginile unei publicații serioase ca aceea pe care părerile dumitale o compromit. Posed televizor de la începutul anilor '60. Primul a fost un Rubin de origine sovietică, o cutie solidă și fără moarte, pe care l-am schimbat totuși, din simț patriotic, cu un Luchian românesc get-beget. Firește, emisiunile de pe atunci erau în alb-negru. Dar ce minune! Țin
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
juridic, precum și despre stilurile epistolare ale e-mail-ului și al mesajelor pe robotul telefonic. Interesant este și limbajul artei și divertismentului de consum (horoscop, modă etc.). De remarcat aici că, deși mai mulți cercetători au scris despre diferite aspecte ale muzicii anilor '90, puțini au realizat că fenomenul - în special cel al muzicii rap și al manelelor - nu este unul superficial și că, fără o perspectivă sociologică care să dubleze analiza lingvistică a textelor și a limbajului obscen și violent, riscă să
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
Viața este trăită intens, fără repaos, deși loisirul e nesfîrșit. Mereu este loc de o anecdotă, de o bîrfă, de o întîmplare în familie. Și, peste toate astea, mai era și război, din cînd în cînd. După moartea bunicului, prin anii '20, mama și bunica deschid safe-ul păstrat la loc de cinste în biroul șefului casei. Nu găsesc decît foarte puțini bani, un vultur imperial și... cîteva poze licențioase: "Grăsani mustăcioși, în izmene și jartele, se luptau cu persoane durdulii
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
română a fost abia a treia învățată (în ordinea priorităților). Pe toate le putem găsi în această surprinzătoare apariție. Amintirile lui Gh. Jurgea-Negrilești pot fi puse alături de Memoriile lui Constantin Beldie, un alt surprinzător martor al interbelicului, publicate acum un an. Gh. Jurgea-Negrilești, Troica amintirilor. Sub patru regi, prefață de C. Țoiu, Cartea Românească, 2002, 440 p., f.p.
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În ultimii ani, conceptele fundamentale ale psihanalizei au fost cenzurate sau chiar desființate, prin demersuri excesive care fac din știință o religie a timpului nostru - ceea ce, la drept vorbind, nu e o postură nici măgulitoare, nici comodă pentru cei care pretind că dețin
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
psihanaliza, care și-a dovedit în atâtea împrejurări utilitatea (iar, adeseori, caracterul indispensabil), este chiar și în prezent contestată? Trebuie remarcat însă că atacarea psihanalizei nu se mai face azi la fel ca acum câteva decenii. Dacă principala acuză până în anii '50 era cea de pansexualism, după cel de-al doilea război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
acum câteva decenii. Dacă principala acuză până în anii '50 era cea de pansexualism, după cel de-al doilea război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii '90, psihanaliza este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi capitolul "în America, Freud a murit") - de a i se reproșa caracterul costisitor sub raport de timp
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
anii '50 era cea de pansexualism, după cel de-al doilea război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii '90, psihanaliza este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi capitolul "în America, Freud a murit") - de a i se reproșa caracterul costisitor sub raport de timp și de bani, i se alătură azi
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
ei. Este vorba despre ascuțirea unui conflict mai vechi între științele exacte și cele umane. Caracterul neinfirmabil sau neverificabil al adevărurilor psihanalitice ar pune-o sub semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă. Pare incredibil că după o sută de ani Freud este denunțat ca șarlatan pentru faptul de a fi abandonat Proiectul de psihologie din 1895 (apărut postum în 1950) prin care dorea să transforme psihologia într-o știință naturală (intenție deloc originală în epocă) și să creeze astfel încă
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
mai stânjenitoare decât cele despre care ei susțin că există. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care respectivii comentatori elimină din vederile lor subiectivitatea - și implicit subiectul, cu iluzia vană și stranie că acest lucru ar fi posibil. în anii din urmă, stindardul unui atare raționalism aberant este preluat de adepții psihofarmacologiei. Se revine, în fapt, la teze ante-freudiene, prin care ideea de inconștient este fie neutralizată ca inconștient cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
prima fiind tipărită în 1952. Datorită unor criterii nosologice înguste și mecaniciste și a unei corectitudini politice împinse la extrem, DSM-ul ne prezintă azi distorsionat realitatea clinică și nivelul actual de cunoștințe, eliminând treptat, în decursul a 50 de ani, într-o esențială măsură terminologia psihiatrică și pe cea psihanalitică. Așa se face, de pildă, că noțiuni precum nevroză, psihoză, sau perversiune sunt înlocuite cu termenul "moale" de tulburare (disorder). Cartea lui Élisabeth Roudinesco este extrem de bine documentată și atent
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
frunte se comportă ca un habotnic, iar un fost comunist înflăcărat militează frenetic pentru noi formule de exprimare ale bisericii așa-zicând naționale. În fond, la așa biserică, așa avocați. O voce malițioasă ar putea reaminti că timp de patru ani B.O.R. s-a aflat la cheremul forțelor autointitulate "europene", însă înafara unor ieșiri propagandistice în public, regimul Constantinescu n-a făcut nimic pentru a destrăma medievalitatea de fond a bisericii. Ultimele evoluții ne arată că acest lucru era
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
de fond a bisericii. Ultimele evoluții ne arată că acest lucru era posibil. Indiferent de mobiluri, faptul că niște prelați încremeniți într-o mentalitate profund asiatică s-au arătat dispuși să admită că trăiesc în mileniul trei, și nu în anul 1000, este îmbucurător. Dacă se fac și pașii următori obligatorii - renunțarea la opoziția aberantă la legea accesului la dosarele de securitate, deconspirarea turnătorilor și a ofițerilor acoperiți din sânul bisericii -, n-ar fi exclus ca acest bastion al fundamentalismului și
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
altminteri extrem de bine documentată și scrisă, greu de ocolit de aici înainte în orice dezbatere despre cei trei scriitori francezi de origine română reuniți, pe copertă, în fotografia lui Louis Monier, în splendida piață Fürstenberg din Paris, cu doar un an înainte de scrisoarea lui Eliade către Culianu. Sinonimia "obiectiv"-"pozitiv" pe care o reclamă autoarea cărții este tendențioasă. Istoria (și literară) a pretins dintotdeauna să se întemeieze pe obiectivitate ca pe o interpretare corectă a documentelor, dar asta nu înseamnă, în
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
cîteva revelații, cum ar fi Jurnalul din Portugalia al lui Eliade dintre 1941 și 1945 ori manuscrisul Despre Franța al lui Cioran din 1941, multe scrisori pînă azi necunoscute (unele neexpediate), o cercetare "arheologică" a textelor din presa românească a anilor '30-'40, iată o bază documentară care impune respect. În lumina ei, atașurile ideologice ale lui Eliade și Cioran din anii premergători ori din perioada războiului sînt incontestabile. Nu, desigur, noi, pentru istoricii români ai ideilor (din care Lavastine îi
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Cioran din 1941, multe scrisori pînă azi necunoscute (unele neexpediate), o cercetare "arheologică" a textelor din presa românească a anilor '30-'40, iată o bază documentară care impune respect. În lumina ei, atașurile ideologice ale lui Eliade și Cioran din anii premergători ori din perioada războiului sînt incontestabile. Nu, desigur, noi, pentru istoricii români ai ideilor (din care Lavastine îi citează pe cei mai importanți), militantismul ideologic ori partinic al celor doi în slujba legionarismului, simpatia pentru Hitler și nazism, oroarea
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
devenite, din nefericire, recurente în istoriografia românească postcomunistă, indiferent de autori, unii români alții străini. Autoarea cărții este și ea convinsă de precaritatea instituțiilor politice românești din interbelic. Ea scrie bunăoară: "Bascularea părții celei mai briliante a intelighenției românești din anii '30 spre o mișcare bazată în chip expres pe o mistică a crimei și a sîngelui constituie una din aventurile cele mai fascinante ale istoriei intelectuale din secolul XX" (p. 85). Am întîlnit afirmații asemănătoare la Catherine Durandin, la Támás
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
că, o dată cu Marea Unire, România și-a rezolvat problemele istorice majore și se poate consacra - iată chiar menirea Tinerei Generații! - reformelor spirituale nu rimează cu acelea ale lui Motru ori Nae Ionescu. Citite cu atenție, paginile scrise de Cioran în anii '30 nu sînt ale unui "revoluționar-conservator", cum îl definește autoarea cărții (pagina 128). Lucrurile sînt mult mai complicate. Cioran nu e nici un autohtonist, nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
uităm, "antisemitismul lui inteligent și rece n-are nimic cu bufeurile agresive ale colegilor săi", cum scrie însăși Lavastine (pagina 155) într-un capitol intitulat totuși (de ce?) Ura lui Cioran. Ca și Nae Ionescu în prefața la De două mii de ani, Cioran e un antisemit metafizic, nu unul emoțional. Și care nu urăște. E. Ionesco n-are ce căuta într-o carte consacrată "uitării fascismului" de către cei doi contemporani ai săi. Și, totuși, Lavastine îi rezervă un număr comparabil de pagini
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
iată-ne trecînd de la erori la abuzuri) inclus într-o paradigmă a substituției. Iată bizara argumentare a autoarei: (Paradigma cu pricina îl definește pe Ionesco) "prin înlocuirea fundamentală a inamicului dintîi - fascismul - cu acela care îi va ocupa mintea în anii '60, comunismul. Această atitudine își află desigur coerența în demna aversiune a academicianului față de logica totalitară. Dar putem de asemenea să presupunem că anticomunismul său pasional îi va fi facilitat cîteva operații, cum ar fi ocultarea trecutului legionar al prietenilor
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
altfel spus, experiența legionară a lui Eliade - îl obligă să amîne indefinit întoarcerea acasă" (p. 422). În fine, motivul Minotaurului din operă: "Este tot un mit al uitării", remarcă Lavastine (p. 423). Oare Eliade n-a făcut altceva, în toți anii de după război, elaborîndu-și studiile, decît să viseze la uitarea tinereții lui fasciste? Lavartine e ferm convinsă de asta. Nu înseamnă că ne poate convinge și pe noi. Se întrevede deja al doilea fel de abuz: acela de a considera că
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
doilea fel de abuz: acela de a considera că întreaga operă a lui Eliade și Cioran, după ce au devenit celebri în lume prin operele lor savante ori prin literatura lor, e pătrunsă de spiritul care le-a animat legionarismul din anii '30. Desigur, dovada, în acest caz, e mult mai greu de făcut. Dar Lavastine nu disperă și, pe urmele lui Dubuisson, cel dintîi care a identificat antisemitismul funciar din Tratatul de istoria religiilor, caută cu orice chip să lege tezele
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]