8,708 matches
-
2,5 metri, erau rezervate populației. Pătrunzând în aceste intrări, se poate observa în grosimea pilonilor o scară spirală, care duce la acoperiș. Conform unor monezi, se poate constata că Filip Arabul a construit un portic somptuos care rămâne în antichitate, prin dimensiunile și frumusețea sa. Fiind politicieni foarte deștepți, romanii s-au adaptat pe sine la arhitectură, ca în religie la testul local al poporului. Forma hexagonală a acestui edificiu, necunoscut în Vest, a reprezentat, cel mai probabil steaua orientală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lui Jupiter-Helios, care a fost, cu timpul restaurat, având pronaos, naos, adyton (camere particulare) și peristil (coloane care înconjurau templul). Marele Templu sau Templul lui Jupiter-Helios, era mare, somptuos și înalt, cum nu a existat altul cu asemenea caracteristici în Antichitatea greco-romană. Camera subterană era folosită pentru depozitarea vinului ("un depozit de vin ținea un Dumnezeu bun..."). Camera mică (cella) era locul pentru statuia lui Jupiter. Câmpia fertilă a Bekaa se întinde liniștită între două lanțuri de munți: Liban și Anti-Liban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lui Venus, Atargatis, partenera iubită a lui Jupiter-Helios, iar cei din urmă că ar fi fost folosit în scopul inițierii credincioșilor cultului lui Jupiter. Monumentul este expresia arhitecturii romane în Coelesyria și unul dintre cele mai bine conservate monumente din antichitate: acesta a fost restaurat de Departamentul Libanez al Antichităților. S-a păstrat și un șir de coloane de la Turnul Arab. Printre antichitățile romane care s-au menținut se află și Templul lui Venus, zeița frumuseții, iubirii, fertilității și emblema locurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cei din urmă că ar fi fost folosit în scopul inițierii credincioșilor cultului lui Jupiter. Monumentul este expresia arhitecturii romane în Coelesyria și unul dintre cele mai bine conservate monumente din antichitate: acesta a fost restaurat de Departamentul Libanez al Antichităților. S-a păstrat și un șir de coloane de la Turnul Arab. Printre antichitățile romane care s-au menținut se află și Templul lui Venus, zeița frumuseții, iubirii, fertilității și emblema locurilor și a izvoarelor, care a fost restaurat; nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lui Jupiter. Monumentul este expresia arhitecturii romane în Coelesyria și unul dintre cele mai bine conservate monumente din antichitate: acesta a fost restaurat de Departamentul Libanez al Antichităților. S-a păstrat și un șir de coloane de la Turnul Arab. Printre antichitățile romane care s-au menținut se află și Templul lui Venus, zeița frumuseții, iubirii, fertilității și emblema locurilor și a izvoarelor, care a fost restaurat; nimeni nu crede că planurile acestui templu ar fi fost concepute și elaborate de Appolodor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unități industriale ale țării (rafinărie petrol, fabrici de ciment, textile, țigarete, băuturi, morărit ș.a.), are intensă activitate financiară și este cel mai mare nod de comunicații. Alte orașe importante din Iordania: Zarka și Irbid. Scurtă istorie Iordania era populată în antichitate de triburi semite și arabe. A fost parte componentă a Imperiului bizantin și Califatului arab, apoi a Imperiului otoman între anii 1516 și 1918. Teritoriul Iordaniei a fost acordat de Liga Națiunilor în anul 1920 Marii Britanii cu mandat de administrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
create de ploile torențiale) prind viață în timpul ploilor; vegetația discontinuă; în Jebel el Akhdar apar pâlcuri de păduri (sub 1% din teritoriu) și pășuni. Fauna este relativ săracă în specii și exemplare, cu animale adaptate la uscăciune. Scurtă istorie În Antichitate, teritoriul Libiei era locuit de triburi hamite (libieni). Pe coasta libiană, fenicienii au întemeiat, din secolul al XII-lea, colonii (Oea,Leptis, Magha, Sabrata). În timp ce grecii, în secolul al VIII-lea, au întemeiat un număr însemnat de colonii (Cirene ș.a.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care s-a soldat cu proclamarea, la 19 septembrie 1921, a Republicii independente. Scurt istoric Istoria țării se întinde de peste 8000 de ani, din câte se cunoaște până acum, și a fost fondată de berberi, care sunt locuitorii originali. În antichitate, Marocul era populat de triburi berbere care au creat în secolul al IV-lea î.e.n. Regatul Berber de Mauritania, considerat cel mai independent stat marocan. Acest Regat Berber de Mauritania (acum nordul Marocului) datează de cel puțin din anul 110
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
bucură în întreaga lume. În afara conjuncturii internaționale, istoria Suediei prezintă, de asemenea, exemple de tratare specifică, care constituie un fundament solid autohton. Teritoriul suedez, eliberat de ghețarii ultimei glaciațiuni cu 10.000-12.000 de ani în urmă, era locuit, în antichitate, de triburi germanice. Cu 8500 de ani înainte de Hristos, ghețarii se retrăseseră spre centrul Suediei, potrivit opiniei unor specialiști în domeniu; Atlanticul reușise să se unească cu Marea Baltică, aceasta cu Marea Nordului, formând astfel Marea Yoldias, după numele unei moluște, caracteristice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de a trece pe străduțele înguste lăturalnice, blochează intersecțiile străzilor în timp ce rumegă și chiar hoinăresc pe autostrăzi. Capitala New Delhi are vreo 40.000 de vaci. Hindușii cred că vaca e sfântă, simbolul viu al Mamei Pământ. La popoarele din antichitate ale Indiei, vaca era respectată ca esențială, căci dădea hrănitorul lapte și produsele sale secundare (untul și brânza și deopotrivă bălegarul, combustibil și îngrășământ). Arienii migratori întrețineau focul sacru aprins pe altar cu unt topit. Influența vegetarienilor jainiști și budiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în acest ultim caz, se mizează pe faptul că operația de căutare a unui predicat pentru un subiect (dat) reprezintă act de cunoaștere, ea implicând tot ceea ce desăvârșește un astfel de act; categoria este obiect de tematizare filosofică încă din antichitate; și cum știm, însăși filosofia contemporană propune resistematizări ale categoriilor. Oricum, sensurile directe judicative ale categoriei sunt acum "reduse" și ele pot constitui obiect de tematizare chiar în afara orizontului judicativ. E drept, pentru aceasta ar fi necesară o nouă reducție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în "publicitatea" sa lăuntrică -, dar pe care a trecut-o, între timp, într-un orizont secund de viețuire omenească, față de cel propriu-zis public, și care tocmai de aceea poate fi reactivată tot public: este vorba despre învățământul filosofic esoteric din Antichitate și din vremuri mai apropiate de noi. Tăcerea "publică" a inițiaților este semn al gândirii. Cum bine spunea Hegel, esoterismul nu se referă la ideile ascunse, la faptul că un gânditor își tăinuiește anumite gânduri, căci aceasta nici nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac În curs de apariție: Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, Constantin Aslam 1 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, Cartea I, 1094 a 1103 a; Idem, Politica, Cartea I, Cap. III. De exemplu: "Cauza acestei situații (păstrarea sau înmulțirea la infinit a averii existente n. C.) este năzuința spre viață
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru început, decât figura de filosof autentic, surprinzător de asemănătoare cu aceea a lui Husserl (un motiv de interes, totuși), echilibrat în tot ce spune dar, mai ales, în tot ce face, oricum atent la detalii și temperat precum înțelepții antichității. Parcă părea să spună: mai bine gândești de zece ori și decizi o dată decât să iei o decizie proastă. Cine era personajul ? Profesorul Gheorghe Mustață, noul cancelar al Universității, Bismarck cum i s-a spus mai tot timpul deși nu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că, pe parcursul peregrinărilor mele prin Roma, am remarcat o singură dată o inscripție graffiti pe peretele unei clădiri dintr-o zonă periferică clamând: Palestina Libre. La confluența celor trei coline unde s-a inițiat construirea orașului Roma se afla în antichitate Foro Boario, adica Piața (Târgul) de Vite. Astăzi, din spațiul construit altadată, nu a mai rămas decât o frumoasă ruină din ceea ce a fost, judecând după dimensiunile ei, o poartă de intrare într-o clădire importantă desemnată astăzi ca "Arco
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încetare, într-un riscant dialog cu necredința, tot astfel cum cel ce nu crede e mereu cuplat la orizontul credinței. Ca în versetul 24 din capitolul 9 al Evangheliei după Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“ Drumul spre sine În Antichitatea târzie, când filozofii erau mai nume roși decât profesorii de filozofie, iubitorul de înțelepciune era definit ca un truditor al modelării de sine. Nu ți se cerea să cauți o formă de cunoaștere generică, un adevăr „obiectiv“, străin de ființa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Are tot atâta nevoie de biografie proprie și de interlocutor, pe cât de puțină nevoie are căută torul de înțelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minorități fascinate de micile ei dexterități analitice. Cine parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinărilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desăvârșiri dătătoare de „măreție sufle tească“ și de noblețe iradiantă, înțelepciunea lumii greco romane suferă, de la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanți. De la fobiile Antichității la teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al teme rilor omenești. Unii pretind că, după secolul al XVII lea, lumea s-a mai potolit. știința a înlăturat, zice-se, panica rudimentară
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Geniul creștinismului), Blaga (Spațiul mioritic) și Anna Magdalena Bach, pentru a mă școlariza, apoi, cu seminarii despre Platon și Hegel, și cu „lista celor 100 de cărți“ obligatorii, pe epoci, de la Homer și tragicii greci până la Goethe. (incluzând referințele despre Antichitate ale unor Montesquieu, Nietzsche, Fustel de Coulanges, Erwin Rohde și Werner Jäger). Propunea refacerea istoriei filozofiei prin patru autori: Platon, care îi recapitulează pe presocratici, Aristotel, care iradiază peste întregul Ev Mediu, Kant, care re zumă modernitatea inaugurată de Descartes
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inventarea metodei cu același nume de extragere a argintului, pentru care a primit recunoaștere științifică a diferitor academii europene, ci și un strălucit orator și scriitor, vorbitor al mai multor limbi, între care și româna, precum și un bun cunoscător al antichității. Pentru calitățile sale a fost apreciat de împăratul Iosif al II-lea, fiind chiar un apropiat al acestuia. La rândul său, compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart, membru al unei alte loje masonice vieneze, l-a imortalizat pe Born în opera sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nașterii lui Iisus pe 25 decembrie (în loc de martie sau ianuarie) pentru a substitui comemorarea sa sărbătorilor păgîne care se desfășurau la început pe 17 decembrie, dar care, la sfîrșitul Imperiului, țineau șapte zile, adică pînă pe 24. În fapt, din Antichitate pînă în Evul Mediu, „sărbătorile lui decembrie” prezintă aceleași caracteristici. În primul rînd, împodobirea clădirilor cu plante verzi ; apoi, darurile pe care oamenii și le făceau unii altora sau pe care le aduceau copiilor ; în sfîrșit, fraternizarea între bogați și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
recunoscute ca atare. Oame nilor din secolul al XVI-lea descoperirea Americii mai degrabă le atesta decît le dezvăluia diversitatea obiceiurilor. Această descoperire se oferea printre multe altele : cele ale obiceiurilor egiptenilor, grecilor și romanilor, pe care marii autori ai Antichității le făceau deja cunoscute. Spectacolul popoarelor recent descoperite aducea doar o confirmare a acestor mărturii. Toate acestea erau lucruri dacă nu deja văzute, cel puțin deja știute. Închiderea aceasta în sine, comportamentul acesta temător, cecitatea aceasta voită au fost răspunsul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a rămas îngropată în culegeri savante și la care e adesea greu de ajuns. Prin măreția sa, prin interesul pe care îl prezintă și prin frumusețile sale, ea nu este totuși cu nimic mai prejos decît tradițiile lăsate moștenire de Antichitatea clasică, lumea celtică, civilizațiile orientale și extrem-orientale. Și ea aparține patrimoniului cultural al umanității. Iar dacă am putut să descopăr în „materia din America” (la fel cum se spune „materia din Bretania” în legătură cu ciclul Graal-ului) un teren privilegiat pentru a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gîndire arhaice și gîndirea științifică. În raport cu experiența, una este validă, iar celelalte nu, deși, ca să se exprime în limbajul obișnuit, ele apelează la același lexic. Ideea că materia ar fi constituită din atomi datează dintr-o perioadă îndepăr tată a Antichității, însă atunci era vorba de o ipoteză gratuită, care rămînea neverificabilă prin mijloace de observație ce se reduceau la organele de simț. Ea nu avea să dobîndească valabilitate decît odată aplicată unor fenomene și evenimente atît de mici încît au
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dacă ține de un cult religios, de o sărbătoare a morților sau de trecere în rîndul adulților ori dacă este menit să asigure prosperitatea agricolă). În sfîrșit, el poate fi și terapeutic, așa cum o atestă numeroase prescripții ale medicinei în Antichitate, iar în Europa chiar într-un trecut care nu e atît de îndepărtat. Injectările de hipofiză și grefele de substanțe cerebrale despre care am vorbit, precum și transplanturile de organe devenite practică curentă astăzi țin indiscutabil de această ultimă categorie. Atît
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]