11,066 matches
-
din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pătat cireșul Și plânge picuri smulși din bolta verde, Crestată-n ramuri, rana li se pierde, Codanei când cercei i-atârnă-alesul. Obraji pictează cu sclipiri din roșul Desprins din gura hulpavă, dar fragă, Furată de flăcău de la cea dragă, Când se apleacă să-și ridice coșul. Ea bate-n gene, râde, îl împinge, Pe cale fuge, dar în urmă cată, Cerșind un alt sărut, îmbujorată De gustul crud de fruct ce o învinge. El, a-nțeles, și-aleargă pișicherul Cu drag cu mâna
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
l-am spălat, i-am pus cerneală, dar... nimic. Mai mult zgâria hârtia, decât să aștearnă cerneală. M-am uitat la peniță...era tocită mai mult pe o parte. Ca să scrii cu ea trebuia să știi în ce poziție să apleci stiloul. Altfel, nu mergea. Iar singurul om care știa cum se ține acel stilou în mână plecase demult...”, mărturisea Alexandru Preda, fiul marelui scriitor, în ”Jurnalul Național”, 18 martie 2009. Plecase...Dar cum? Elena Preda, soția scriitorului, mărturisește: ” Cred că
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
Să se ducă în partea cu păsări și animale, să nu-i strice lui... rânduiala! Și, nici una, nici două, o îmbrânci cât colo, ștergând cu palma coșul cu bunul ei... Biata, speriată de așa navală de răutate și prostie, se aplecă să ridice corfa, aflând rămasă doar o mână de găoci din care se prelinsese tot. Cum nimeni nu luase în seamă fapta hapsânului, Muica Lina o porni spre casă încetunel, făcându-și inimă bună că scăpase de furia răului. În
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
tău, motiv să nu regret nimic, reflexie, ajustata de timp, iubire, găsită într-o mie de cuvinte, spulberate într-o secundă, furia nepăsării, provocând furtună, abonata, la starea sufletului meu, jucând, după niște reguli, ce mă frământa, vorbind despre tine, aplecat peste lume, aruncându-le cărțile, imprimate cu chipul tău, rămânând în gândurile lor, agățata de dragostea mea, oarbă, muțenie de sentimente, mimând în clar-obscurul vieții și-n alb-negrul, prezent, pe undeva. Cand mi-e greu, mă gândesc la tine, ca
NE-AM FI PUTUT IUBI de COSTI POP în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374585_a_375914]
-
pot să-ți mulțumesc/ Că Tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc”. (Rugăciunea unui dac). Jurnalistul respectiv invocă versurile Domniei voastre din Împărat și proletar: „Religia - o frază de dânșii inventată/ Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug...”, precum și o scrisoare pe care ați adresat-o cândva Veronicăi Micle, în care ați fi lăsat să se înțeleagă faptul că nu credeți în viața de după moarte. Vai! Tot mai gândești la anii când visam în academii/ Ascultând
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci mușcă foamea din glie sub arșița verii. Iar salcia s-apleacă stingheră spre unde: Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hățișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urmă. Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocșul mai cântă
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am decis: De mâine merg la corida din Plaza del Toro, Să iau taurul
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Acasa > Strofe > Atasament > OMNIA VINCIT AMOR! Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Iată, stau aplecat peste această ultimă coală a caietului în care îmi scriu poeziile. E o coală albă, imaculată. Singura. Foaia imaculată odrăslește cuvinte nedeslușite, din care tu îmi răsari, zveltă și nobilă, precum o aristocrată bizantină cu umerii goi și cu fruntea
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
Taussig lăsă trăsura încet și începu să se închine: - Dumnezeu s-o ierte! - Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor! Apoi tăcut, intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare la cap într-o tăcere solemnă și se aplecă peste masă, rupând fila calendarului care rămăsese la 3 august 1889. Noaptea parcă nu-și mai ridica vălul... Vroia să încremenească într-o legendă... Luceafărul de ziuă, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae (1903 - 1993)... În introducerea acestui studiu vom sublinia faptul că teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae este o teologie filocalică. Este frumoasă prin însăși natura ei, dar conduce și la o înfrumusețare duhovnicească a celor ce se apleacă să o studieze. Oricine citește o scriere a Părintelui poate să-și dea foarte repede seama că are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai găsește într-o asemenea consistență și intensitate, la alți teologi. Iar
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
spre finalul cărții , pentru că oamenii „Pierdutu-și-au candela în rătăcire / și nunta luminii le este murire.” Inginerul automatician Ioan Nicolae Mușat îmbină într-o manieră inedită poezia , istoria , religia și filozofia trecându-le prin filtrul său logic și pragmatic asupra vieții. Aplecat mai bine de 30 de ani asupra scrierilor religioase dar și istorice, punând cap la cap descoperirile lingvistice și arheologice, urmărind mersul societății și impactul ei asupra mediului gazdă, Ioan Nicolae Mușat reușeste o lucrare amplă bazată pe viziunea, atitudinea
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
mine - De ce te odihnești pe părul meu albit de ultima pată de retină hmm hmm Femeie de îți cântă același cânt de sân topit pe cămașa ultimului ruj lăsat ca amanet oare trec urmele locuirii în mine cu Vanish..?.. te apleci ... Referință Bibliografică: M-AM ÎNTÂLNIT CU MINE ? DE CE...... / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
M-AM ÎNTÂLNIT CU MINE ? DE CE...... de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373492_a_374821]
-
e prostie. Că miorița mea nu e resemnare tâmpă. Ei știu că nu stau în genunchi pentru că sunt învinsă, ci pentru că mă rog. Că nu tac pentru că nu mai am ce spune, ci pentru că încă vă iubesc. Că oricât de aplecat ar fi spatele meu, coloana vertebrală mi-e dreaptă și infinită... cu fiecare sfânt, m-am mai înălțat puțin spre ceruri. Cu fiecare martir, m-am mai ridicat puțin de la Masa Tăcerii. Îți par căzută? Ei știu că m-am
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
atinge... Cu multă gingașie în versuri iar mă frânge Cu mâna pe la tâmple surâde nostalgia Și-n picurul secundei se naște poezia. În glasul tandru a liniștii din zori, Se-aud cum pașii vieții calcă lin, domol Iar seara se apleacă cu dulcele-i alin În inimă îmi cântă un cor de heruvimi. Las pleoapa să mai bată din aripile ei Și să se-nalțe iarăși cu ochii spre etern Să se-mpletească avid doar cu lumina Și-n ale clipei
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CATRENE CU MIGRENE 4 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului de-atăta vreme de când pletosul vânt scame din năvoada-i cerne mă aplec la surda-mi boltă aproape din aproape mai curând să te petrec ce bine că ești pe luciu de ape catrenul meu prin semne se tot zbate firescul se respiră și îmi dă de știre că din țesut de viață
CATRENE CU MIGRENE 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373575_a_374904]
-
mă închin! Când am compus toată publicistica pe care o adun acum în carte, artistul Paul Surugiu a știut, a fost de acord, a apreciat. Iar acum este dreptul meu s-o așez unde vreau, fără a fi obligat să aplec ceea ce a prețuit Paul Surugiu, la ignoranța santinelelor fierte de toate frustrările, răutățile, invidiile umane (ce antagonism între acestea și omenie, dar toate se constituie în condiția umană!?). Cum n-am găsit potrivit să solicit prefață maestrului Octavian Ursulescu, am
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii cu roade pomul 26 mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Cu umbra / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
mărul l-a creat și pe șarpe. Nu i-a lăsat calea liberă spre soare. Mărul a ales greșit, iar șarpele și-a dizolvat veninul în sâmburele vieții. (Ridică talpa de pe fructul strivit. Îl privește cu atenție, pe urmă se apleacă spre el și ia câteva bucăți.) S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Mare, prima zi din fiecare an, atât cât îi va fi dat să-și petreacă timpul printre noi, pe pământ, spuse părintele. În apartamentul mamei ei, se făcuse cald și înflori bucuria, plutind peste tot voia bună, de îndată ce mama se aplecă către micuț, care privea cu ochi mari, mirați și brațele ei îl cuprinseseră în iubirea-i nesfârșită. Îngerașul stătea de-o parte admirând frumusețea acestei imagini. Pe chipul mamei se oglindea iubirea ei pentru Dragoș, și reflecta atâta frumusețe și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
și mamei sale Mariana, să dăm slavă lui Dumnezeu! Deodată se făcu auzită o muzică lină. Un cor nevăzut cânta cântare măiastră și dulce, învăluind ca un șal de lână cald pe toți cei prezenți în acea casă. Tatăl se aplecă deasupra băiețelului și îl mângâie gingaș iar mâna îi tremura de atâta emoție. Două lacrimi îi căzură din ochi drept pe obrazul lui Dragoș-Vasile, și acesta tresări. Deschise ochii, privi în jur și pentru prima oară în viață zâmbi.... Tânăra
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
nu le-am descoperit, sinceritatea. - Eu nu-mi bazez viața pe necinste, decretă ea sentențios, uitând să-și mai ascundă sânii săi frumoși și tari ca merele în pârg, lăsându-i la discreția privirilor curioase ale lui Aurel, care se aplecă s-o îmbrățișeze și să o sărute părintește pe creștetul capului. - Și pentru atâta lucru erai așa de disperată? - Cum să nu fiu neștiind nimic despre tine și despre intențiile tale? M-am mai lăsat și sărutată în apă pentru
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
măsuțele erau și ele de aceeași formă. Confecționate dintr-un material transparent ca și scaunele, dădeau strania senzație de imponderabilitate, susținute de o podea translucidă, iluminată argintat. Impresia era întărită de străveziul farfurioarelor, a ceșcuțelor și a vazelor cu flori. Aplecându-se spre mine, cavalerul nostru, căutând cu privirea în jur, amendă faptul: -Ce zici de transparența asta postdecembristă? Și-ncepu să râdă sfielnic, de astă dată încântat să se dea inocent. Nu te poți concentra la cana de ceai, văzându
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]