8,255 matches
-
aștept negreșit. ― Dar nu e cazul... Vă rog să... ― Doamne sfinte! N-o să-mi spuneți că sînteți în stare să refuzați o doamnă în vârstă și singură. Maiorul zâmbi. Nu era deloc sigur că ar fi în stare. * Melania Lupu aranja florile aduse de maior ― cinci trandafiri galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-o preparați singur. Aici aveți zahărul și frișca. Trebuie să luați o bucată de cozonac. L-am cumpărat la Capșa. Ce spuneam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucurăm de izbândă. În al doilea rând... Îi aruncă o privire furișă: în al doilea rând, nu văd de ce nu aș recunoaște-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile le-aș băga în buzunar... iar parizerul tău stă foarte bine pe fundul poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu. Lăsă obloanele și trase perdelele chicotind. ― Cineva și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tot ce știu e că vor să-i scot peste graniță. ― Am înțeles... Deși realmente nu văd cum. Nu este avionul dumneavoastră. Tânărul îl întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație e să aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la 8 kilometri de comună. ― O alarmă falsă... ― Bănuiesc. Își șterse mâinile asudate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină capul și răspunse neașteptat de tare: ― Ți s-a părut. E vântul. Cu tapițerul am aranjat să vină la 6. E abia 5. Melania Lupu îi aruncă o privire ascuțită. Se interesă melodios, picată din lună: ― Ai de gând să renovezi, Florence? ― S-a stricat somiera. Acum... Ridică obosită din umeri. ― Ar trebui să contramandezi. ― Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vor tăia retragerea spre șosea. Rămase pe gânduri și adăugă șoptit, fără să se adreseze cuiva: Nu-mi place ploaia... Azimioară își aprinse calm o țigară. Făcea parte dintre fericiții care nutresc convingerea că lucrurile sfârșesc totdeauna prin a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
admira natura după niște gratii. ― Clar! admise Matei. Glasul nu păstra nici umbră de supărare. Iar statul ne umflă tablourile. Și ziceați adineauri că e total ramolit! ― Să luăm acum varianta cealaltă. Că nu-l descoperă. Individul care l-a aranjat pe Panaitescu pare al dracului de dibaci. ― Vor clasa dosarul și cu asta basta! Grigore Popa se lăsă pe spatele fotoliului: ― Încep să cred că într-adevăr nu ești dumneata asasinul. Știi ce înseamnă, tinere, să clasezi un dosar? Asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ultimul s-a mutat tânărul. Cristescu ridică ușor perdeaua. Blocul de peste drum semăna cu un vapor. Câte două rânduri de ferestre erau înfipte în muchia circulară. Nevastă-sa visase totdeauna o cameră cu pereți rotunjiți." În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pildă, eu gătesc între 9 și 11 dimineața. Știu că bucătăria e goală. Domnul Vâlcu face primul baie. La 7, 30 trebuie să fie la birou. Urma domnul Panaitescu, care începea lecțiile după 8 și așa mai departe. Ne-am aranjat în funcție de program. Soții Panaitescu îl aveau pe al lor unde nu putea pătrunde nimeni. ― Vă referiți, desigur, la o rezervă pe care au impus-o. ― Într-un fel. Bătrâna își aținti privirea limpede în tavan: Sânt singură de foarte mulți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mie mi-e frică. Ne e frică totdeauna de ceea ce nu vedem sau nu înțelegem. Nu te poți apăra, nu știi de unde pornește glonțul. Sânt convins că..." ― Hai! Dați-i drumul! Matei își încleștă pumnii. Care din voi i-a aranjat? Sau lucrați cumva împreună? Cum de nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii. ― Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui Panaitescu. Nevastă-sa fiind plecată în străinătate, luaseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
consultă-ți nițel carnețelul. Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste? ― Sictir! ― De ce trebuie să spuneți astfel de lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste? ― Sictir! ― De ce trebuie să spuneți astfel de lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De ce trebuie să spuneți astfel de lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că este și un prieten credincios. Aranjă șervețelul de dantelă. Nu văd totuși de ce n-am lua împreună o ceașcă de ceai, deși îmi dau seama că este târziu pentru micul dejun. Cristescu își aprinse țigara. Bătrâna surâdea pe gînduri: ― Nici nu vă imaginați ce bucurie mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NU ERA VORBA DE O CAPCANĂ, N-AVEA DE CE SĂ SE TEAMĂ. SE DECISE SĂ NU-ȘI FACĂ GRIJI ȘI SĂ NU AIBĂ TEMERI, CEL PUȚIN O VREME. PRIVI, PLIN DE CURIOZITATE, LA VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL VITRINEI. VEDEREA LOR ÎI DĂDU FIORI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi tratată cu o severitate nemiloasă. Hedrock scoase din buzunar o hîrtie împăturită: ― Aici, spuse el cu seriozitate, sînt numele a cincizeci de orașe. Vreau să-mi faceți o listă a tuturor proprietăților mele comerciale și financiare din aceste orașe, aranjate după bulevarde și străzi. Nu contează cine se află în ele. Puneți doar numerele străzilor. Și numai în cazul cînd sînt mai multe la rînd, cum ar fi un întreg cvartal, cel puțin douăsprezece cu totul. Mă urmăriți? ― Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
încântă copilăria o mai puteți găsi în timpurile noastre. Pentru Nestor, bravul majordom, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ritualul ce oferea existenței sale predictibilitatea unui mecanism de ceas elvețian : în grija cu care mesele erau aranjate, în meticulozitatea cu care era curățată argintăria și mobila, Nestor punea întreaga energie a unui temperament britanic. După ce castelul își regăsise în căpitanul Haddock proprietarul său legitim, viața lui Nestor se organiza în funcție de reperele ciudate ale aventurilor stăpânului său. Lungile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă însor astfel? Nici nu mă gândesc. Ori mă însor din dragoste, ori nu mă însor deloc". Naiv tânărul doctor, căci mama lui și fratele lui nu glumeau când era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aducă încă un pat care a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece, aproape cu dușmănie, apoi s-a apucat să-și aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. ― Ce e cu asta? m-a întrebat împingînd de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. ― Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi punea dinainte legume, brânză și pâine, după care se așeza deoparte și aștepta să mănânc. La sfârșit, strângea totul cu aceeași liniște. Discutam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
coridor, pe covorul de culoarea muștarului, apropiindu-mă de ușa de la capătul lui. Bănuiam că Bătrânul fusese avertizat într-un fel oarecare de venirea mea inopinată și mă aștepta, probabil, intrigat ― sau nervos? ― pe fotoliul său de răchită. Mi-am aranjat părul, mi-am îndreptat haina, m-am concentrat, încercînd să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia golit de toate frazele frumoase pe care le rostisem în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]