4,412 matches
-
fusese ales rege de către adversarii împăratului Berengar de Friuli. În 924, acesta din urmă a murit, iar Ugo de Arles a fost ales de către partizanii săi pentru a se opune lui Rudolf. Burchard a atacat Novară și a înfrânt trupele arhiepiscopului Lambert de Milano. În acea confruntare însă și-a găsit moartea, probabil în data de 29 aprilie. Văduva să, Regelinda (d. 958), s-a recăsătorit ulterior cu succesorul lui Burchard, ducele Herman I. Împreună cu Regelinda, Burchard a avut cinci copii
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
Suabia. Ca fiu mai mare, Ernest a devenit duce imediat după moartea tatălui său. Fiind însă minor, conducerea Suabiei a fost încredințată unei regențe. Poziția de regent a revenit inițial mamei sale, Gisela, după care funcția a fost asumată de arhiepiscopul Poppo de Trier. În 1024, noul soț al mamei sale, Conrad, cu care se căsătorise din 1016, a fost ales rege al Germaniei sub numele de Conrad al II-lea. Cu toate că acesta a fost generos în relația sa cu Ernest
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
II-lea. Ulterior, ea a fost înlăturată din poziția de regent. Cea de a treia căsătorie a sa, petrecută în 1016 sau 1017, a fost cu Conrad, care va deveni din 1027 împărat, sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela, considerând că relația familială dintre ea și Conrad era prea strânsă. Dar la 13 zile după aceea, arhiepiscopul Pilgrim de Köln a încoronat-o și pe Gisela ca împărăteasă.. Gisela
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
va deveni din 1027 împărat, sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela, considerând că relația familială dintre ea și Conrad era prea strânsă. Dar la 13 zile după aceea, arhiepiscopul Pilgrim de Köln a încoronat-o și pe Gisela ca împărăteasă.. Gisela a ajucat un rol activ în politica Imperiului, participând la conciliile imperiale și convingându-și ruda sa, Rudolf al III-lea de Burgundia să își transfere succesiunea către
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
, S.J. (n. 28 octombrie 1953, la Hažín nad Cirochou, lângă Humenné, în Cehoslovacia, azi în Slovacia) este un cleric iezuit slovac, arhiepiscop al Ariepiscopiei de Prešov și mitropolit al Bisericii Greco-Catolice din Slovacia. a studiat filosofia și teologia la Seminarul " Sfinții Chiril și Metodiu din Bratislava". A fost hirotonit preot la 11 iunie 1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov. La
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
Petru din Roma, de către papa Ioan Paul al II-lea, la 6 ianuarie 2003. La 30 ianuarie 2008 Eparhia de Prešov este ridicată de către papa Benedict al XVI-lea la rangul de arhiepiscopie, iar monseniorul Ján Babjak a devenit primul arhiepiscop al Arhiepiscopiei de Prešov și mitropolit Bisericii Greco-Catolice din Slovacia.
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
nu. Pe de altă parte, era destul de aproape pentru a da o lovitură decisivă dacă era nevoie. Pisanii, comandați de Podestà-ul Morosini și locotenenții săi Ugolino della Gherardesca și Andreotto Saraceno, acționau ca un corp comun. Se spune că atunci când arhiepiscopul de Pisa a fost rănit, crucea de argint transportată de însoțitorii săi ar fi căzut și ar fi fost astfel un semn al lipsei de reverență a pisanilor, care declarau că, atâta vreme cât vântul le este favorabil, nu ar mai fi
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
la Prima cruciadă, iar pisanii au fost implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au ratat ocazia de a prăda câteva insule aflate în stăpânirea Bizanțului. Cruciații pisani erau conduși de către arhiepiscopul Daibert (Dagobert), care va deveni ulterior patriarh de Ierusalim. Pisa și celelalte "Repubbliche Marinare" au profitat de pe urma cruciadelor pentru a-și instaura puncte comerciale și colonii pe coastele din Siria, Liban și Palestina. În privința pisanilor, aceștia au întemeiat colonii în
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
au proclamat pe Thierry drept conte. Susținătorii săi proveneau din facțiunea flamandă din Imperiul romano-german și până la sosirea sa acestea deja se angajaseră în luptă împotriva lui Guillaume Clito. Ludovic al VI-lea a fost excomunicat de către Raymond de Martigné, arhiepiscopul de Reims, într-un moment în care regele deja asediat Lille. În noul context și în condițiile în care regele Henric I al Angliei, unchiul lui Guillaume, își manifestase transferarea sprijinului către Thierry, Ludovic a fost nevoit să se retragă
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
eșec și toți cruciații a trebuit să se retragă. Pe parcursul absenței sale, Balduin al IV-lea de Hainaut a invadat Flandra și a jefuit Artois; Sibylla a reacționat cu fermitate și a prădat Comitatul de Hainaut, ca represalii. La intervenția arhiepiscopului de Reims, s-a semnat un tratat între cele două părți. Atunci când Thierry a revenit în 1150, s-a răzbunat pe Balduin la Bouchain, având suportul contelui Henric I de Namur și al lui Henric al II-lea de Leez
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
lui Ludovic un urmaș masculin, viitorul rege Filip al II-lea August. Adela a fost activă în viața politică a regatului Franței, alături de frații ei Henric I de Champagne, Theobald al V-lea de Blois și Guillaume cu Mâinile Albe, arhiepiscop de Reims. Henric și Theobald s-au căsătorit cu fiice ale lui Ludovic al VII-lea, avute cu prima sa soție, Eleanor de Aquitania. Atât Adela, cât și frații săi și-au simțit pozițiile amenințate atunci când moștenitoarea comitatului de Artois
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
În acel an, Otto cel Mare a lăsat asedierea orașului Bari în sarcina lui Pandulf, însă acesta a fost capturat în bătălia de la Bovino din 969 de către bizantini și trimis la Constantinopol. Pe timpul absenței sale, principatul a fost administrat de către arhiepiscopul de Benevento Landulf I și de către tânărul Landulf, cu sprijinul mamei sale, soția lui Pandulf Aloara, timp în care Benevento a devenit arhidioceză (în 969). Tot în lipsa lui Pandulf "Cap de Fier", în 970, bizantinii au asediat Capua în vreme ce ducele
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
de Otto al III-lea, ea devenind împărăteasă-regentă. Ducele de Bavaria, Henric al II-lea l-a asediat pe Otto în primăvara lui 984, însă în cele din urmă a fost nevoit să predea copilul către mama acestuia. Având sprijinul arhiepiscopilor Willigis de Mainz și Hildebald de Worms, Theofano s-a menținut la guvernare până la moartea sa din 991. Ea a fost înmormântată în Biserica Sfântului Pantaleon din Koln. Cronicarul Thietmar de Merseburg îi oferă un elogiu, după cum urmează: Deși aparținea
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia Smaragdus i-a ordonat să se prezinte la Ravenna pentru a participa la un sinod. Atunci când respectivul conciliu a eșuat în a reglementa unele chestiuni teologice majore, Smaragdus l-a forțat pe arhiepiscop să își declare loialitatea față de credința ortodoxă. Modul său violent de a rezolva disputele, combinat cu unele acuze de nebunie, a condus la îndepărtarea sa din funcție în 589. În 603, împăratul bizantin Focas l-a restabilit pe Smaragdus în
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
Rowan Atkinson) își distrează oaspeții în ajunul Anului Nou, 1999. Ca o înșelătorie, Blackadder îi informează pe aceștia că a inventat o mașină a timpului și pariază 30.000 £ că le poate aduce înapoi orice lucru solicită aceștia. Oaspeții săi - arhiepiscopul Melchett (Stephen Fry), arhidiaconul Kevin Darling (Tim McInnerny), locotenentul George (Hugh Laurie) și Lady Elizabeth (Miranda Richardson) - anunță că, dacă Blackadder vrea să câștige, el trebuie să aducă înapoi un coif al unui centurion roman, cizmele ducelui de Wellington și
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
2001 și funicularul a fost închis până în 2010. Cel mai vechi funicular este Reissug,o linie privată care oferă acces la bunuri Castelului Hohensalyburg din Salzburg,Austria.Este menționat prima oară în 1515 de Cardinalul Matthaus Lang , care a devenit Arhiepiscopul de Salzburg.Linia a folosit prima oară șine de lemn și o coardă de transport făcută din cânepă,și a fost operat de puterea oamenilor sau de către animale.Astăzi funcționează cu linii de oțel,cabluri cu oțel și un motor
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
Otto al III-lea, Theofano a forțat-o pe Adelaida să abdice și să se autoexileze. Când nora sa a murit în 991, Adelaida a revenit ca regentă a nepotului ei. În această poziție, ea a fost sprijinită de către Willigis, arhiepiscop de Mainz. În 995, Otto al III-lea a ajuns la vârsta maturității, iar Adelaida s-a simțit liberă să se dedice exclusiv operațiilor de caritate, în special de întemeiere și restaurare a așezămintelor religioase. Adelaida menținuse deja de multă
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
fondată la 21 noiembrie 1344, când Episcopia de Praga a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Piatra de temelie pentru noua clădire a fost pusă de regele Ioan al Boemiei. Patronii săi au fost capitlul catedralei (condus de un decan), arhiepiscopul Arnost din Pardubice, și, mai presus de toate, Carol al IV-lea, rege al Boemiei și viitor împărat al Sfântului Imperiu Roman, care își dorea ca noua catedrală să fie o biserică de încoronare, o criptă a familiei, cameră de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
din Praga, iar Curtea Constituțională a respins apelul Capitlului Mitropolitan. Capitlul Mitropolitan a vrut să depună o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Cu toate acestea, bunurile din interiorul catedralei aparțin, fără îndoială, Bisericii Romano-Catolice. În mai 2010, noul arhiepiscop de Praga, Dominik Duka, și președintele statului, Václav Klaus, au declarat împreună că nu doresc să continue conflictele juridice cu privire la proprietarul catedralei. Ei au stabilit că cele șapte persoane care sunt în mod tradițional deținătorii cheilor Camerei Sfântului Venceslau în
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Magnentius (c. 780 - 4 februarie 856) cunoscut de asemenea sub numele de Hrabanus sau Rhabanus, a fost un călugăr benedictin și un teolog, arhiepiscop de Mainz, Germania. El a fost autorul enciclopediei De Rerum naturis (în natură lucrurilor). A scris, de asemenea, tratate în domeniul educației, gramaticii precum și comentarii din Biblie. El a fost unul dintre cei mai proeminenți profesorii și scriitori ai epocii
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
a încheiat în 1156, districtul dintre râurile Enns și Inn a devenit provincie austriacă. Importanța crescândă a fostelor teritorii bavareze marca Stiria (devenită din 1180 ducat) și comitatul Tirol au diminuat puterea Bavariei. Ducatul Carintiei, întinsele teritorii aflate în posesia arhiepiscopului de Salzburg, ca și tendința generalizată către independență sporită a nobilimii seculare și ecleziastice, toate acestea au blocat tendințele expansioniste ale ducilor de Bavaria. O nouă perioadă a început când, urmare a trecerii lui Henric Leul sub interdicția imperială din
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
1579. Ducele următor, fiul lui Albert al V-lea, Wilhelm al V-lea "cel Pios", a primit o instruire iezuită, drept pentru care a arătat un mare atașament față de doctrina iezuită. El l-a susținut în 1583 pentru postul de arhiepiscop de Köln pe fratele său Ernest, iar această demnitate a continuat să fie acordată unor membri din familia Wittelsbach timp de aproape două secole. În 1597, Wilhelm al V-lea a abdicat în favoarea fiului său, Maximilian I "cel Mare", și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
aceste conturi se estimează a fi până la cinci miliarde de dolari. Atentatul din 13 mai 1981, care implică pe turcul Mehmet Ali Ağca și doi ofițeri din serviciul secret bulgar. Propaganda Due a fost implicată în delapidarea fondurilor Vaticanului, prin intermediul Arhiepiscopului Marcinkus. Legăturile lui cu cei doi primi miniștri italieni Giulio Andreotti și Bettino Craxi, amândoi având legături cu mafia, au fost dovedite. Aceștia doi au fost condamnați pentru corupție.
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
În data de 17 aprilie 1989 a fost numit episcop al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 17 iunie 1989 la Rottenburg. În 1993, împreună cu episcopii Karl Lehmann, episcop de Mainz, și Oskar Saier, arhiepiscop de Freiburg im Breisgau, a cerut ca în anumite circumstanțe accesul la cuminecarea euharistică să poată fi deschisă și persoanelor divorțate recăsătorite, ceea ce a fost refuzat de Roma. În 1994 episcopul Kasper a coprezidat Comisia Internațională de Dialog Catolici-Luterani. A
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
în planurile liderilor puritani de a migra în Lumea Nouă și în timp ce el nu s-a alăturat primului val în vara anului 1630, înainte de sfârșitul anului, el a decis că nu putea să rămână în Anglia sub administrarea riguroasă a Arhiepiscopului William Laud (și Înalta biserică). El considera Biserica Anglicană a fi coruptă și falsă și când el și soția lui sau îmbarcat pe "Lyon" la începutul lunii decembrie, el a ajuns la poziția Separatistă. Când Roger și Mary Williams au
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]