17,527 matches
-
Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează-i“, știind ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul egiptean Imhotep îl înștiințară că, pe un mic lac din grădinile imperiale, pluteau modelele la scară redusă ale misterioaselor corăbii egiptene, Ma-ne-djet și Me-se-ket. Iar dacă el era de acord, a doua zi avea să se deschidă șantierul de pe Lacus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obiectele, îi vom îneca pe preoți, vom umple coca de pietre, vom distruge bordajul, le vom lăsa să putrezească pe fundul apei. Senatorul Asiaticus nu vorbea mult; de data aceasta însă, toți observară că intra în detalii, plin de mânie. — Arhitectul acela va fi alungat de îndată de la Misenum, apoi vom vedea ce facem cu el. Clarvăzător, Asiaticus se gândea că acele corăbii nu erau un simplu monument, ci nutreau un vis. Dar pe când vorbea astfel, îl vedea pe senatorul Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
austriac care era de părere, pe bună dreptate, că e un preludiu plăcut să mergi să cumperi diamante la Cartier? Sau în Costa Rica, atunci când eu și surferul ăla — alt surfer — am făcut dragoste pe plajă la răsăritul soarelui? Sau când arhitectul ăla cu acoperișul de pe care aveai o priveliște nemaipomenită a Hudsonului — — Tu să știi că poate fi oricum, spuse Leigh, uitându-se direct la Emmy. — Ai așa un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care arătau — și sunau — ca niște obiecte dintr-o celulă de tortură din Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn cât un dulap de mare, proiectat de unul dintre cei mai buni arhitecți din New York și construit de un reputat contractant care a executat proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a comandat băițuit în culoarea cafelei ca să se potrivească cu culoarea mobilei din camera de zi; podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
devină chiar și comunist. Comuniștii aveau o capacitate uimitoare de a neliniști pe toată lumea, o Însușire pe care Jim o respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte din Shanghai. Jim Încerca adesea să imite stilul arogant al domnului Maxted, dar constată curînd că a fi atît de relaxat era o treabă obositoare. Jim nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a ajunge să fie, Într-o bună zi, ca el. Autoturismul Studebaker și fetele de după-amiază din cazinouri Îl pregătiseră prost pe domnul Maxted pentru lumea lagărului. CÎnd Jim apucă mînerele de lemn, se Întrebă cît timp ar fi rămas arhitectul pe cărarea pătată de scursori. Poate că toată ziua, pînă cînd ar fi căzut jos, urmărit de același grup de prizonieri britanici care ședeau pe trepte, și care se ofereau vreodată să dea o mînă de ajutor. Pe jumătate goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la o parte și Îi răsturnară căruciorul de fier. De atunci, ceruse ajutorul domnului Maxted, cicălindu-l pe arhitect pînă cînd Îl dădea jos din pat. În ultima săptămînă din iulie, urmăriră Împreună șoseaua spre Shanghai, sperînd că Mustang-urile care zburau la mică altitudine nu atacaseră camionul cu mîncare. În acele zile de foamete, Jim descoperi că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de noapte din Shanghai și era trist că acesta era atît de demoralizat, Încît tot ce putuse face ca să-l Îmbărbăteze pe Jim era să-i amintească faptul că era englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care rareori se materializaseră. Era clar că domnul Maxted avea nevoie de ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a dus vopseaua. Se uitau la mașini, temători față de măștile lor strălucitoare, cu aceeași privire bănuitoare ca a țăranilor din Hungjao care se uitau de pe orezăriile lor la Packard-ul părinților săi. Jim goni muștele de pe gura și ochii domnului Maxted. Arhitectul zăcea fără să se miște, cu coastele albe din jurul inimii desfăcute, dar Jim Îi auzea respirația slabă. Vă simțiți mai bine, domnule Maxted... Vă aduc niște apă. Jim se uită printre gene la șirurile de mașini. Chiar și micul efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mobiliza pe deținuții de pe stadion. Totuși, peste vreo cincisprezece minute, un al doilea grup Începu să se adune, iar japonezii veniră să-i inspecteze. Jim Își șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-o. Puh! Te mai doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te mai doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa cum este astăzi, dezorientat, blând și foarte iubitor cu tine. Dar cu șaisprezece ani în urmă mai avea încă expresia arogantă și lipsa de îngăduință care îl făcuseră să ajungă atât de departe în meseria lui. A fost unul dintre arhitecții cei mai importanți din acest oraș, atunci când va muri o stradă va purta cu siguranță numele lui. Începea să îmbătrânească și făcea eforturi să rămână în colțul de discreție pe care i-o impunea vârsta. Se purta oribil cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în oraș, iar seara aleargă cu o sută nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele din ce în ce mai frecvente, se oprește la Geneva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au întâmplat acum peste nouăsprezece veacuri și pesemne nici nu s-au întâmplat întocmai cum vi le spun eu...“ Și-n alte cazuri trebuie să i se spună ascultătorului: „Pesemne s-a întâmplat...“ Am mai auzit povestindu-se despre un arhitect arheolog care voia să demoleze o bazilică din secolul al X-lea, nu să o restaureze, ci s-o facă din nou așa cum ar fi trebuit să fie, nu cum fusese ridicată. După un plan din epocă pe care pretindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o bazilică din secolul al X-lea, nu să o restaureze, ci s-o facă din nou așa cum ar fi trebuit să fie, nu cum fusese ridicată. După un plan din epocă pe care pretindea că-l găsise. După proiectul arhitectului din secolul al X-lea. Plan? Ignora că bazilicele s-au ridicat singure sărind peste planuri, îndrumând mâinile constructorilor. La fel, pentru un roman, ca și pentru o epopee sau o dramă, faci un plan; apoi însă romanul, epopeea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu, rămas de când s-a înțepat în spinul unei roze, desprinsă din creangă pentru altcineva, Pe atunci am fost de acord cu Chopin și cu Moskowsky. Azi cred în Bach, masivul arhitect de tonuri, poetul polifon. Dacă nu ar fi fost costisitor și deranjul prea mare pentru Zitta, aș fi dispus să primesc orchestra Filarmonicei. Camera în care zac e destul de spațioasă, dar pianul de concert nu poate fi transportat pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru a aduce În discuție religia Într-o Împrejurare ca asta, Îi spusese el poznaș. Oricum, mai e un naș care a fost confirmat, așa că nu ai de ce să te Îngrijorezi. Acesta se dovedi a fi Edward Warren, un tânăr arhitect, fost coleg de școală cu Charles Millar. Era elevul lui Bodley și discipolul lui William Morris. Și el și logodnica lui Îi plăcură enorm lui Henry, care iniție o prietenie care avea să fie de durată. Prieteni! Prieteni! Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl crescu ca pe un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scurt timp după Întoarcerea de la Torquay, și se amuzară Împreună privindu-l Înainte de masă. Îi plăceau cei doi și devenise nașul primului lor născut, repetând legătura botezului, sub semnul căreia se cunoscuseră. Warren se descurca foarte bine În cariera de arhitect, dar era și puțin artist plastic. Lui Henry Îi atrase atenția În mod special imaginea În creion și acuarelă a unei clădiri vechi și ciudate, recent executată și agățată pe peretele salonului. Clădirea era de cărămidă, cu detalii din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În lunile de vară ale anului viitor. — Căsuța lui Blomfield din Playden este exact ce-ți trebuie, spuse Warren. Cu cât auzea mai mult, cu atât mai promițător i se părea totul. Reginald Blomfield era prieten cu Edward și un arhitect respectat. Construia mai multe locuințe private Într-un loc numit Point Hill, cu vedere spre Rye și mlaștinile Romney, și avea acolo o reședință de vară proprie, pe care Edward era de părere că va fi dispus să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]