5,033 matches
-
de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele de cricket. Ca niște spectatori somnoroși la o regată de canotaj, se uitau la apa plină de alge. Șuvoiul trecea pe lîngă carcasa arsă a unui vas blindat căzut În apă la malul celălalt. Jim fu bucuros să se Întindă. Era somnoros dar și cuprins de frenezie cu mintea Înfierbîntată de soarele fierbinte și de lumina puternică reflectată de iarba galbenă. Îl putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lădița de lemn și porni pe urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie. Întrebîndu-se dacă stewardul de cabine se Întorsese la vechea lui ascunzătoare, Jim Îl Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa unei lagune puțin adînci, zăcea carcasa arsă a unui avion B-29, coada lui ridicîndu-se În aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se ascundă. Preț de un ceas, colindară amîndoi capătul de sud al aeroportului, tînărul pilot fiind urmat de băiat. Se zăreau barăcile și blocurile de dormitoare din lagărul Lunghua. Departe, dincolo de aeroport, echipele de sol stăteau la soare, lîngă hangarele arse. Deși Își dădea seama că Jim Îl urmărește, pilotul nu făcu nici o Încercare să-l cheme. Doar cînd ajunseră În bătaia puștii a doi soldați care păzeau un amplasament de tun, japonezul se opri și Îi făcu semn lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la doi kilometri distanță, lui Jim Îi trebuiră două ore ca să traverseze terenul descoperit. Evitîndu-l pe soldatul Kimura, Jim trecu prin orezăria inundată, apoi urmă taluzul canalului spre drumul Shanghai-ului. Pe marginile lui zăceau rămășițele unui raid aerian. Camioane arse și mașini de aprovizionare zăceau În șanțuri, Înconjurate de soldați morți ai regimului marionetă, de carcase de cai și bivoli de apă. O lumină strălucitoare, aurie se ridica dinspre miile de cutii de cartușe, de parcă acești soldați morți ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie. Stătu În ușa camerei lui, puțin surprins văzînd tăieturile decolorate din reviste, prinse de perete deasupra priciului lui. În ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unicii căutători prin gunoaie care umblau pe cîmpuri. Țăranii chinezi se Întorceau În satele lor pe care le abandonaseră În săptămînile dinaintea terminării războiului. Bande de hamali se Învîrteau prin regiune scoțînd cauciucuri și panouri de metal din vehiculele japoneze arse. Plutoane de soldați renegați ai Guomindangului care dezertaseră din regimul marionetă chinez băteau drumurile, conștienți de soarta ce-i aștepta dacă ar fi căzut În mîinile foștilor lor camarazi naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu partea lor din prada zilei, În ascunzătorile lor din locuințele din Orașul Vechi, adunîndu-se din nou a doua zi dimineață ca muncitorii la fabrică. Jim dormise În Buickul parcat În cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întoarse la mașină și Îi ordonă lui Yang să facă un ultim tur al lagărului. Spitalul și cimitirul lagărului dispăruseră, iar locul era un cîmp deschis, plin de cenușă și cărbuni, din care mai ieșeau la iveală cîteva grinzi arse. Mormintele fuseseră nivelate cu grijă, de parcă erau pregătite pentru amenajarea unor terenuri de tenis. Jim merse prin butoaiele goale de benzină, care alimentaseră focul. Se uita printre sîrme la aeroport și la pista de beton care se ducea la pagoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iedul acesta, și n-ai găsit-o." 24. Cam după trei luni, au venit și au spus lui Iuda: "Tamar, noru-ta, a curvit, și a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei." Și Iuda a zis: "Scoateți-o afară ca să fie arsă." 25. După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: "De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanțurile acestea, și toiagul acesta." 26. Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați cu un om în brațele lui trebuie pierduți în lapsus și casa cu animale trebuie arsă, și împinsul capului: go!... trebuie tăiat din umăr, și Postinor trebuie îndesat înapoi în gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele, piramidele și toate celelalte „cutii” în care sunt închiși morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate în stafii”. Veritabile „cutii negre”. „Statuia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
texte. Statui reduse la un prosopon, statui din care nu se vede decât chipul, restul fiind ascuns privirilor sau chiar de-a dreptul îngropat, vârât adânc în pământ. Mască de piatră sau de lemn, uneori de bronz sau de pământ ars. Se întâmplă și ca efigia lui Dionysos să fie închisă într-un scrin, într-o „cutie neagră”. Zeul teatrului, zeul cu mască își are statuile lui. Este interesant de remarcat faptul că efigia măștii fixate pe un stâlp pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
destule lucruri învăluite în mister - adevăruri crude, ca și cum, privită din perspectiva morții, viața ar căpăta, în sfârșit, înfățișarea ei reală ori ca și cum, trecută prin filtrul amintirii, realitatea s-ar arăta deodată în adevărata ei lumină. Când soția boiangiului din Casa arsă (principalul vinovat de minciuna, de mistificarea, de mizeria morală pe care fusese clădită viața lui și a celorlalte personaje) își povestește călătoria „pe celălalt tărâm”, adică pe malul celălalt al fluviului care desparte lumea celor vii de lumea celor morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
căutându-și odihna și împăcarea și că, tocmai din acest motiv, el reprezintă pentru Strindberg simbolul cel mai elocvent al adevărului vieții, așa cum numai teatrul ni-l poate înfățișa. Suflet zbuciumat, torturat, figură a peregrinării este și Străinul din Casa arsă. Străinul crezut de toată lumea mort și care, „într-un anume fel” - sunt cuvintele lui -, chiar murise de-a binelea. Întors din America după o absență de treizeci de ani, el incarnează, asemenea unui strigoi, trecutul ce reînvie brusc și, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama o vinde ca decoct și din resturile de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte bune, mi s-a spus, pentru ofticoși. Destul! Aaau! Mă doare din ce în ce mai rău. Mmm! Își aminti că în aceeași zi mai trebuia să meargă și la întâlnirea cu un zaraf binevoitor, ceea ce îi spori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ieșirea triumfală a generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe locul în care fuseseră astfel expuși prietenul său Mustafa, sclava lui favorită și eunucul negru... Se trezea cu fața și perna udate de lacrimi. Plângea în hohote. De obicei, Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]