5,098 matches
-
asupra bătăliei de la 30 august sosesc. Se află că regimentul 13 de dorobanți (curcanii, cum îi botezase soldații din celelalte arme, fiindcă purtau la căciuli pene de curcan) din județul Vaslui a fost glorios 113, de asemenea și bateria de artilerie de sub comanda căpitanului Alexandrescu.114 Țarul Rusiei a acordat trupelor române care au luat reduta Grivița vreo 40 cruci Sf. Gheorghe, iar domnitorul decorează drapelul Regimentului 13 de curcani cu „Steaua României“. În această bătălie s-a distins și Regimentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ruse, printre care 50 de ordine rusești Sf. Gheorghe. Din Regimentul 13 dorobanți (batalionul II, de la Vaslui) făcea parte și sergentul Constantin Țurcanu, evocat de Alecsandri în poezia Peneș Curcanul. 114. Căpitanul Alexandrescu era comandantul bateriei I din Regimentul III artilerie, care s-a distins în timpul bătăliei de la 30 august/11 septembrie 1877; în lupta de la 27 august/ 8 septembrie s-a evidențiat în mod deosebit bateria a III-a din Regimentul III artilerie, coman dată de căpitanul Gh. Lupașcu, despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era comandantul bateriei I din Regimentul III artilerie, care s-a distins în timpul bătăliei de la 30 august/11 septembrie 1877; în lupta de la 27 august/ 8 septembrie s-a evidențiat în mod deosebit bateria a III-a din Regimentul III artilerie, coman dată de căpitanul Gh. Lupașcu, despre care a mai fost vorba în aceste pagini; ostașii acestei glorioase baterii au primit a doua zi, din partea țarului, patru „cruci Sf. Gheorghe“. 115. La lupta pentru cucerirea redanului din fața redutei Grivița I
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
focul. Astăzi am ferma convingere că armata română merită a fi pusă lângă orice altă armată a Europei și oricine poate fi mândru de soldații și ofițerii ei care au dat probe atât de strălucite de vitejie. Nu mai menționez artileria, căci valoarea ei este destul de cunoscută.“118 În adevăr, artileria română era atât de superioară artileriei rusești și ca material, și ca îndemânare, încât nu o dată la Plevna comandamentul rusesc a cerut ca 2 baterii ruse care trăgeau aproape fără
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi pusă lângă orice altă armată a Europei și oricine poate fi mândru de soldații și ofițerii ei care au dat probe atât de strălucite de vitejie. Nu mai menționez artileria, căci valoarea ei este destul de cunoscută.“118 În adevăr, artileria română era atât de superioară artileriei rusești și ca material, și ca îndemânare, încât nu o dată la Plevna comandamentul rusesc a cerut ca 2 baterii ruse care trăgeau aproape fără folos să fie înlocuite cu o singură baterie română.119
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a Europei și oricine poate fi mândru de soldații și ofițerii ei care au dat probe atât de strălucite de vitejie. Nu mai menționez artileria, căci valoarea ei este destul de cunoscută.“118 În adevăr, artileria română era atât de superioară artileriei rusești și ca material, și ca îndemânare, încât nu o dată la Plevna comandamentul rusesc a cerut ca 2 baterii ruse care trăgeau aproape fără folos să fie înlocuite cu o singură baterie română.119 Vine știrea morții maiorului Șonțu, a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
XXI, 3 septembrie 1877, p. 787. 119. În acest sens este revelatoare mărturia scriitorului rus V. I. Nemirovici-Dancenko, corespondent de război al revistei Siècle-russe: „Românii s-au arătat bravi în luptă. Am arătat deja că ei au luptat bine, iar artileria lor a fost magnifică chiar de la începutul operațiilor“ (Ciachir, Independența, p. 216). Iar într-un articol din epocă, publicat în ziarul Allgemeine Zeitung se menționa, în sensul afirmațiilor lui Bacalbașa: „Capacitatea tunurilor române de manevrare este cu mult mai mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
III-a și a IV-a de infanterie și de către Corpurile al IV-lea și al IX-lea ruse, precum și de detașamentul mixt al generalului principe Imeretinski și al generalului Skobelev. Asaltul general a pornit -- după o susținută pregătire de artilerie - în ziua de 30 august/11 septembrie 1877, la orele 15.15. Diviziilor române le-a revenit sarcina de a acționa în zona redutei Grivița, aflată în nord-vestul Plevnei. În timpul luptei înverșunate care a urmat s-a descoperit că în fața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în preajma localității Kneaja, peste râul Isker, luptă în care turcii au fost puși pe fugă, soldatul Vasile Mohor a capturat de la un călăreț turc un drapel otoman. 129. Sublocotenentul Artur Hartel, din bateria a 3-a a Regimentului III de artilerie, comandată de căpitanul Gh. Lupașeu se distinsese în timpul luptei de la 27 august/8 septembrie 1877, când a fost cucerit redanul din fața redutei Grivița I. 130. „Tunurile luate de la turci“, ROM., an. XXI, 13 septembrie 1877, p. 816. Atât steagul cât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
căpitanul Dimitrie Gănescu și locotenentul Dimitrie Lemnea). Colonelul Anghelescu și șeful său de stat-major, locotenent colonelul Serghie Voinescu își asumaseră întreaga răspundere a atacului, atac aprobat totuși, în prealabil, de principele Carol. Colonelul Anghelescu a fost numit apoi comandant al artileriei Corpului de observație de la Calafat, iar mai târziu comandant al Diviziei de rezervă. 150. În timpul atacului asupra redutei Grivița, de la 30 august/11 septembrie 1877 s-a constatat că harta topografică a statului major, întocmită cu superficialitate de ofițerii Iacob
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și tenacitate. Dacă se va ține socoteală că acești soldați erau la începutul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări puternice apărate de o armată redutabilă, trebuie a recunoaște că s-au bătut într-un mod remarcabil. În ceea ce privește artileria română, rușii îi fac un elogiu ilimitat. Cava leria n-a fost încă angajată într-un mod serios în foc, cu toate acestea atât oamenii, cât și caii s-au ținut într un mod perfect în mijlocul zgomotului luptelor. Infanteria a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877. În timpul asalturilor au pierit eroic în luptă maiorii Constantin Ene și Dimitrie Giurescu, locotenenții Pavel Bordeanu și Nicolae Radovici, precum și 148 de ostași (nu a murit însă nici un locotenent Georgescu, așa cum susține Bacalbașa). 162. După un puternic bombardament de artilerie de pe malul românesc al Dunării trupele otomane (circa 2 600 de oameni cu șase tunuri) care ocupau localitatea Lom Palanka au fost nevoite să o părăsească, la 16/28-17/29 noiembrie 1877, aceasta fiind ocupată de unități românești venite de peste
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
românesc. Unul din succesele de marcă ale acestei structuri informative a fost obținerea planului de campanie al armatei ungare împotriva României, în care au fost redate orele exacte ale declanșării atacului, direcțiile de acțiune, unitățile utilizate și orarul bombardamentelor de artilerie. La 15 martie 1919, Consiliul Dirigent a fost informat despre românii care s-au înscris în mișcarea bolșevică ungară. Datele au fost obținute de un agent „intrat în comuniunea bolșevicilor” chiar la Budapesta, care a comunicat datele de identificare și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
comunicațiilor. Planul organizării Serviciului de Informații trebuia să conțină: 1. Dispozitivul și locurile elementelor de informații: a) Centrul de informații, compus din: elementele Biroului de Informații, șeful Biroului 3 Operații sau un reprezentant, un reprezentant al aeronauticii, un reprezentant al artileriei, șeful Secției Topografie și șeful Secției Radio; b) Centre înaintate de informații, conduse de un ofițer al Biroului 2; c) Posturi de comandă; d) Locuri de aterizare pentru avioane; e) Stații radio; f) Puncte de observație și de ascultare; g
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
șefului de Stat Major. Fiecare comandament sau mare unitate avea dreptul să înființeze un centru informativ înaintat, în anumite situații și pe timp determinat, în scopul obținerii/aprofundării unor obiective de interes. Alte organisme speciale de informații rămâneau cele din artilerie și aeronautică, în vederea suplimentării de date primite din alte surse. Un spectru larg a fost alocat „izvoarelor” de informații, aici fiind încadrate trupele, observația directă (efectuată de trupe, de organizația de observație specială, de cea aeriană), organele de ascultare, prizonierii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
inamic avea în obiectivele sale identificarea și supravegherea comandamentelor de divizie, brigadă sau regiment din zona sa de acțiune. În cadrul acestora, agentul secret trebuia să afle ordinea de bătaie a marilor unități și a unităților din subordine, înzestrarea lor de la artilerie (număr de piese, calibru, caracteristici tehnice, dispunere, tactici de luptă, etc.) până la numărul și tipul de puști, pistoale, baionete și săbii. Nu erau omise nici numărul recruților, anul de încorporare, ordinea de bătaie a ofițerilor (activi sau de rezervă), relațiile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în derularea afacerii. În prima fază, Freisberg l-a identificat pe Walkay, care a fost reținut pe când se întorcea de la Vinoș. Acesta se născuse în Timișoara, unde trăia mama sa și avea doi frați, unul elev la Școala Specială de Artilerie din oraș, iar celălalt șef de gară la Merțișoara. La rândul său, Walkay, în timpul cercetărilor, l-a denunțat pe Ion Taflan din Sibiu drept «ofițerul român» de la care procura documente. La locuința acestuia din urmă, agenții români au descoperit dovezi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1 Armată a cerut Diviziei 3 Infanterie centralizarea datelor pe tabele nominale privind suspecții din unitățile militare care i se subordonau și activitățile în care aceștia erau implicați. Acest lucru fusese deja executat de Regimentul Muscel nr. 30, Regimentul 6 Artilerie și Regimentul 1 Vânători „Principele Moștenitor Ferdinand” care au raportat, în perioada 19-25 februarie 1932, situația suspecților din propriile unități. Astfel, în cadrul Regimentului Muscel nr. 30 exista un singur suspect, comunist, Vladimir Zăvadă, contingent 1931, venit de la Centrul de Recrutare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Principele Moștenitor Ferdinand” care au raportat, în perioada 19-25 februarie 1932, situația suspecților din propriile unități. Astfel, în cadrul Regimentului Muscel nr. 30 exista un singur suspect, comunist, Vladimir Zăvadă, contingent 1931, venit de la Centrul de Recrutare Cetatea Albă. Regimentul 6 Artilerie avea șase suspecți, dintre care trei dezertori în Ungaria (Alexandru Andrași, Francisc Bally și Ion Deac), doi comuniști (Francisc Naghi și Iosif Szabo) și un sectant baptist (Loghin Crahmaly). La rândul său, Regimentul 1 Vânători identificase doi comuniști - Pavel Matezi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în rândurile sale pe Iosif Cernny, Iosif Sortozi și Atanase Meladof, toți simpatizanți ai partidelor muncitorești și mișcării comuniste, Regimentul Muscel nr. 30 a identificat doi comuniști (Tazetos Mihaiu și Siptasi Mihaiu), un alt comunist fiind descoperit la Regimentul 6 Artilerie (Ioan Anton Nyagyi). Cei mai mulți suspecți se aflau în rândurile Regimentului 1 Vânători - în număr de șase - ei fiind împărțiți între trei comuniști (Petru Fogorossy, Ludovic Samberder și Arcadie Schmidl), doi cu sentimente ostile țării (Pavel Matefi și Carol Donath) și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Siguranță), Francisc Marier (urmărit de Direcția Poliției de Siguranță), Zalhman Veinburg (dat în urmărire de Centrul de Recrutare Tighina) și Francisc Pohl (dat în urmărire de Centrul de Recrutare Satu-Mare). O zi mai târziu, la 11 aprilie 1932, Regimentul 6 Artilerie, cu garnizoana în Pitești, a raportat despre cei trei militari suspecți existenți, dintre care doi făceau parte din Sindicatul Unitar comunist (Francisc Naghi și Iosif Szabo), iar unul era adventist (Loghin Crahmaly). Nu mai puțin de 16 militari aflați sub
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Schmidl) sau acțiunilor șoviniste (Ștefan Filip). Tot atunci, Legiunea de Jandarmi Argeș a raportat Diviziei 3 Infanterie că, în afară de cei șapte suspecți identificați anterior, nu se mai află nici un militar în supraveghere, același lucru fiind valabil și la Regimentul 6 Artilerie. La rândul ei, Secția de Pompieri din Câmpulug-Muscel a avut, la jumătatea anului 1932, un singur suspect, un element comunist, Mihai Elemir Horvat, aflat sub supravegherea organelor specializate. În luna iulie 1932, doar Regimentul Muscel nr. 30 a ținut în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
numerică, întocmită tot de Divizia 3 Infanterie, a avut în vedere numărul și naționalitatea ofițerilor în rezervă. Din totalul celor 1148 de ofițeri în rezervă aflați în evidențe, 764 contau la Regimentele Argeș nr. 4, Muscel nr. 30 și 6 Artilerie. Ponderea cea mai mare era deținută, cum era și normal, de români (519), urmați de germani (83), unguri și secui (62), ruși și ucraineni (43), evrei (29), sași (22), respectiv bulgari și găgăuzi (6). În cadrul Regimentului 2 Căi Ferate, suspecții
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
contact ca un „om dubios, comerciant necinstit” și „nu este străin” de legături cu agenți sovietici sau cu persoane din U.R.S.S. Asociatul său, Vladimir Gheruțki, a fost militar de carieră, absolvind Liceul Militar din Odessa și Școala Militară de Artilerie, după care a sosit în România în anul 1924. În România s-a angajat conductor la firma „Wagon-Lits”, apoi a fost șef de salon la restaurantul rusesc „Turqoise” (str. Doamnei nr. 3) și la „Ursu” (Piața Palatului nr. 2). Împreună cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Moscova, apoi a trecut la Districtul Militar Bielorusia. Un alt comandant de armată gradul II, Dîbenko, avea ca studii trei clase primare, a fost ministru al Marinei (1919), a înăbușit răscoala de la Kronstadt (1920-1922), apoi a trecut pe la comanda Direcției Artileriei, Districtelor Militare Asia-Medie, Privolga și Leningrad. „Lipsit de valoare” a fost considerat și noul comandant al Districtului Militar Privolga, comandantul de brigadă Efremov, fost comandant de divizie, care s-a remarcat prin combaterea larvelor de lăcuste din regiunea Voronej. În
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]