8,235 matches
-
din Tatăl, felul nașterii fiind inexprimabil și neînțeles (nepătruns) de toată firea cea născută. Tot așa și în ce privește expresia că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și strălucirea desăvârșită și întreagă, nemicșorând ființa luminii, ci fiind ca ceva născut cu adevărat din ea. Așa vedem și pe Fiul, nu din afară, ci născut din Tatăl și pe Tatăl rămânând întreg, iar Chipul subzistenței Lui păstrând pururea asemănarea desăvârșită a Tatălui Lui și Chipul Lui, încât cel ce Îl vede pe El vede în El și subzistența al cărei Chip este. Căci din lucrarea Chipului cunoaștem cu adevărat dumnezeirea subzistenței Aceasta învățând-o și Fiul, a spus: Cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 53) „Tot așa și în ce privește expresia că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile cele născute și că este întru toate asemenea numai cu Tatăl, Carele L-a născut și că nu este din vreun alt ipostas, sau substanță, ci numai din Tatăl. Așa și mie însumi, când am cercetat (lămurit) acest
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și s-au făcut; El a poruncit și s-au zidit (Ps. 32, 9). Tot despre aceasta ne asigură și marele Moise la începutul cărții despre facerea lumii, zicând: Și a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră (Fac. 1, 26). Iar despre facerea cerului și a pământului și a tuturor, Tatăl a zis către Fiul: Să se facă cerul și să-și adune apele, să se arate uscatul; și pământul să scoată iarbă și toată vietatea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Glafire la Ieșire, Cartea a II-a, 1, în PSB, vol. 39, p. 298) „Fiindcă deci întâiul Adam nu a păstrat harul dat lui de Dumnezeu, ne-a trimis Dumnezeu Tatăl din cer pe al doilea Adam. Căci trimite spre asemănare cu noi pe Fiul Său cel neschimbat și nealterat prin fire și cu totul neștiutor de păcat ca, precum prin neascultarea celui dintâi am ajuns sub mânia dumnezeiască, așa, prin ascultarea Celui de al doilea, să scăpăm și de blestem
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea, fiind deplin și atotdesăvârșit, ca Dumnezeu, S-a deșertat pentru tine, pogorându-Se la asemănarea cu tine; și, fiind înalt, ca Fiu al lui Dumnezeu și din însăși ființa Tatălui, S-a smerit pe Sine Cel ce S-a coborât din înălțimile slavei dumnezeiești atât de mult, încât a cunoscut firea (noastră)50“. (Sf. Chiril
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se face fără împreunare. Îți spun asta ca să cunoști în ce se aseamănă și în ce se deosebește nașterea ta de celelalte nașteri. Uită-te cu câtă înțelepciune au fost făcute toate! Superioritatea nașterii Fecioarei n-a dus la pierderea asemănării și înrudirii cu celelalte nașteri, dar nici asemănarea n-a pus în umbră superioritatea, ci prin fapte s-a arătat și una și alta. Pe de o parte se aseamănă întru totul cu nașterea noastră, iar pe de altă parte
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cunoști în ce se aseamănă și în ce se deosebește nașterea ta de celelalte nașteri. Uită-te cu câtă înțelepciune au fost făcute toate! Superioritatea nașterii Fecioarei n-a dus la pierderea asemănării și înrudirii cu celelalte nașteri, dar nici asemănarea n-a pus în umbră superioritatea, ci prin fapte s-a arătat și una și alta. Pe de o parte se aseamănă întru totul cu nașterea noastră, iar pe de altă parte se deosebește întru totul”. (Sf. Ioan Gură de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
siguranța unei întrupări reale, nu numai aparente, dar că toate simțămintele viciate, care tulbură liniștea vieții, El le-a respins ca nevrednice de dumnezeirea Sa cea nepătată (Rom. 8, 3). De aceea s-a spus că S-a născut întru asemănarea trupului păcatului. De aceea, chiar dacă a luat asupră-Și trupul nostru cu afecțiunile lui firești, El n a săvârșit păcat. După cum moartea, care ne-a fost transmisă prin trupul lui Adam, a fost înghițită de dumnezeire, tot așa și păcatul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și a fi lăudat, disprețuiască-le pe cele trecătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia IV, p. 47) „Locurile de odihnă ale cerurilor nu se moștenesc prin înrudire de sânge, ci prin asemănare de viață. Săracul Lazăr nu era înrudit cu Avraam, nu-i era nici cunoscut și totuși a moștenit aceleași sânuri ca și el. Asemănarea de trai, deci, face ca mulți de la răsărit și de la apus să se odihnească împreună cu Avraam
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 47) „Locurile de odihnă ale cerurilor nu se moștenesc prin înrudire de sânge, ci prin asemănare de viață. Săracul Lazăr nu era înrudit cu Avraam, nu-i era nici cunoscut și totuși a moștenit aceleași sânuri ca și el. Asemănarea de trai, deci, face ca mulți de la răsărit și de la apus să se odihnească împreună cu Avraam”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Către o femeie rămasă văduvă de tânără, 3, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
informare psihologică și culturală, în genere. Aceste investigații au contribuit la îmbogățirea grafologiei. Sunt interesante cercetările sale privind scrisul unor matematicieni celebri și ni se par deosebit de valoroase analizele comparative ale scrisului familial (al membrilor unei aceleiași familii), găsind uneori asemănări foarte mari pe care le interpretează prin prisma unor similitudini de constituție somato-psihică. ■ Societatea de Neurologie, Psihiatrie și Endocrinologie. Buletinul acestei societăți, congresele organizate de societate Printre realizările cele mai importante ale lui C. I. Parhon, în perioada cât a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Jos, mormintele domnilor, vechea sa capitală, Mitropolia sa veche. Moldovenii au avut nenorocirea de a vedea înstrăinat pământul lor cel mai scump, și nu prin război prin vânzare. Într-adevăr, se împărțise Polonia, și o țară care trăise în atâtea asemănări cu ea trebuia să aibă și soarta ei. Totuși trebuie să constatăm că nici un moldovan n-au putut fi mituit de influența morală a Austriei și că domnul a plătit cu capul protestatarea sa."21 Eminescu se referă la răpirea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de influența morală a Austriei și că domnul a plătit cu capul protestatarea sa."21 Eminescu se referă la răpirea Bucovinei (1775) și la protestul lui Grigorie Ghica al III-lea, care a fost decapitat din ordin imperial. Trebuie subliniată asemănarea dintre măsluirea raptului Bucovinei și al Basarabiei, dovadă că imperiile recurg pretutindeni la falsificarea "legitimității". Sub Maria Tereza (1717 1780), rolul falsificatorului a fost jucat de Johann Amadeus Francisc de Paula, baron de Thugut (1736 1818). În 1771, acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Mereu îmi spun cuvintele lui Tolstoi: «Omul este neputincios în carne, dar liber în spirit.»“34 Este mesajul care îi dă puterea de a suporta povara vieții. În credință găsește îndemnul de a îndura durerea și umilința, după chipul și asemănarea lui Iisus din Nazaret. Se roagă, 34 GÂNDITORUL SINGURATIC chiar dacă nu într-un mod convențional. Cere ca spiritul să fie prezent în el și să poată învinge astfel spaima în fața morții. Expresiile care revin în însemnări sunt „Dumnezeu cu mine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
părți ale textului. Această observație este cu atât mai importantă cu cât exprimări cu tentă aforistică sporesc tentația de a citi fiecare formulare independent de celelalte. Filozoful John Searle aprecia că stilul în care a fost scris Tractatus-ul prezintă anumite asemănări cu proza unor autori ca Lichtenberg, Schopenhauer sau Nietzsche. (Primii doi sunt în mod sigur autori pe care Wittgenstein i-a citit cu multă plăcere.) Este o proză în același timp fascinantă și frustrantă. Frustrant este faptul că nici exprimările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui în „fluxul vieții“. Obiectul cercetării filozofice - limbajul comun - este ceva cu totul familiar, accesibil în egală măsură tuturor. Performanța filozofică nu se mai realizează prin transcenderea orizontului vieții și activității curente a oamenilor, ci prin fixarea atenției asupra unor asemănări, analogii și distincții care nu sunt bătătoare la ochi. Ceea ce devine posibil abia la capătul unui îndelungat efort de reeducare a privirii. EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 211 Există demersuri și metode utile pentru obținerea acelor clarificări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a fi în stare», «în stare de a ridica ceva», «în stare de a mânca o cantitate mare de alimente», «în stare de a suporta o companie plictisitoare». Oamenii spun că toate acestea au ceva în comun, dar, în realitate, asemănările dintre folosirea acestor expresii se suprapun parțial.“46 Obișnuințe de gândire adânc înrădăcinate, de care nu suntem de multe ori conștienți, ne fac să nu băgăm de seamă cât de larg și de variat este spectrul de situații și de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ajuns la folosirea unuia și aceluiași cuvânt dacă ne vom interesa de tranziția de la o folosire la alta, care se realizează adesea prin verigi intermediare. „Conceptele noastre - remarca Wittgenstein - sunt familii cu un număr enorm de membri între care există asemănări variate. Una din dificultățile noastre filozofice principale, care revine continuu, este că avem o asemenea familie. Dorim să câștigăm claritate în ce privește utilizarea unui cuvânt și astfel căutăm ceva comun instanțelor în care se aplică cuvântul, chiar și atunci când cu greu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formelor de viață, a activităților și instituțiilor comunităților omenești. Întrebarea de ce le numim pe toate acestea „limbaje“ nu primește răspuns prin indicarea uneia sau a mai multor trăsături 220 GÂNDITORUL SINGURATIC comune tuturor, ci prin scoaterea în evidență a unor asemănări sau apropieri parțiale, care devin vizibile prin găsirea sau imaginarea verigilor de legătură. „Limbajul“ este un concept cu contururi tot atât de vagi ca bunăoară conceptul „joc“. Ceea ce există de fapt nu este „limbajul“, ci „limbaje“ dintre cele mai diferite. 5. Contrapartea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
multe altele și că nu avem, de fapt, temeiuri pentru a-i acorda o poziție cu totul privilegiată. Printr-o altă folosire a termenului limbaj putem indica nu trăsăturile comune ale acelor configurații pe care le numim limbaje, ci anumite asemănări parțiale între ele. „În loc de a indica ceva care este comun pentru tot ceea ce numim limbaj, eu spun că acestor fenomene nu le este câtuși de puțin ceva comun, ceea ce ne face să folosim pentru toate același cuvânt, ci că ele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
feluri diferite. Și datorită acestei înrudiri sau acestor înrudiri le numim pe toate «limbaj».“12 De ce am acorda însă o poziție privilegiată folosirii unui cuvânt pentru a desemna trăsături comune indivizilor și situațiilor particulare în detrimentul folosirii lui pentru a indica asemănări între anumite lucruri sau activități și un anume lucru sau o anume activitate, pe care o luăm drept prototip, drept paradigmă? Impresia că o folosire de primul fel a cuvintelor ar reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că ceva le este comun.“12a Wittgenstein nu ar fi contestat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că ceva le este comun.“12a Wittgenstein nu ar fi contestat că există cuvinte ca mamă, tată, tutore care au o singură folosire ce nu este metaforică. Și că există contexte în care precizarea folosirii cuvintelor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]