4,177 matches
-
unde verifica de trei ori pe zi starea vremii și o dată pe lună transmitea la Viena. La gimnaziu introduce manuale școlare din vechiul regat la științele naturii. Înființează prima librărie din zonă în orașul Năsăud, numită „Concordia”. Este asociatul băncii „Aurora” din orașul Năsăud. Scrie un volum de "Poesi" cu pseudonimul Publius. Ca biolog, a studiat flora din Munții Rodnei și a descoperit o plantă pe care a numit-o "Sinedra alexiana", flora din Dobrogea , specii forestiere. A făcut pentru prima
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept "o tradiție orală, destul de serioasă"), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa „"tradiției”" pare să fie același inginer silvic Vasile Al. Ionescu. În
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. și descoperit în urma multiplelor săpături arheologice în zonă (printre care se numără și sondajul efectuat de Tocilescu în 1890), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios: Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
pentru Iisus Hristos.” Astfel, „au fost construite și cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, și schitul Sfântul Nicolae, la 1 km.” Interesantă este și următoarea mărturisire, cuprinsă în volum: Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora Pețan unui ziar publicat în Toronto, aceasta vorbește despre același personaj misterios („al cărui nume nu vi-l pot face cunoscut”) care „spunea că vine cu o delegație din partea Academiei Ruse” și care susținea că astfel de plăci există pe
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
și unul chiar lângă Sarmizegetusa. Deocamdată, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la lumină. Tot el susține că au existat la Sinaia 240 de piese și că mai multe copii se află în diferite instituții. Acest număr, lingvista Aurora Pețan îl consideră "foarte plauzibil, pentru că știm, tot de la oameni din Sinaia, că unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolăescu Plopșor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniștilor." Așadar, piesele de
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
aceste „antecedente”, și pentru că vorbise despre un alfabet getic în disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecților de fals, în cazul tăblițelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi „plăsmuit” falsurile de plumb, Aurora Pețan ține să precizeze că aceasta nu poate fi alta decât cea imediat următoare morții fiicei lui, Iulia Hasdeu (perioadă în care Hasdeu s-a dedicat, în mare parte, ședințelor de spiritism din castelul de la Câmpina, în încercarea sa de
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
anul morții Iuliei), Hasdeu a muncit la „Etymologicum Magnum Romaniae”, și este greu de crezut că în paralel ar fi avut timp și energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât privește conținutul plăcuțelor și legătura acestora cu ideile hașdeene, lingvista Aurora Pețan, una dintre puținii care au încercat să descifreze inscripțiile misterioase, afirmă: Un altul pe lista de suspecți este istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
acestora cu ideile hașdeene, lingvista Aurora Pețan, una dintre puținii care au încercat să descifreze inscripțiile misterioase, afirmă: Un altul pe lista de suspecți este istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european al limbii din tăblițe se potrivește cu ideile sale despre o limbă pelasgică, însă el nu poseda cunoștințe de lingvistică atât de avansate încât să poată crea o astfel de limbă. În plus, era foarte
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta observă că
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
semne care există și în alfabetul chirilic (semnele pentru sunetele palatale /č/ și /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform domnului Olteanu, "elemente de românism modern", deoarece alfabetul chirilic a fost creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora Pețan, susține că "originea celor două semne în alfabetul chirilic este „necunoscută"", așadar, "câtă vreme nu știm de unde au luat slavii aceste semne, acuzația de anacronism nu poate fi susținută." Aceasta mai amintește că "alfabetul chrilic a fost creat la
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geți." Semnul pentru sunetul palatal "ci", existent și în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică 90. Aurora Pețan observă că același semn, cu aceeași valoare numerică 90, dar fără valoare fonetică, se regăsește în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul Wulfila în sec. IV d.Cr. Știind că limba goților nu poseda sunetul "ci", doamna Pețan consideră
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
doamna Pețan consideră "normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică", și în acest alfabet originea semnului fiind "obscură". "Dacă semnul a putut să existe la goți, înainte de slavi", Aurora Pețan întreabă "de ce nu putea să fi existat și la geți, mai ales că ambele alfabete -cel gotic și cel chirilic- au fost create în zona getică?" În privința semnului pentru "gi", acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulți
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
cei mai mulți slaviști sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele românești (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică "gi" în sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai devreme). Aurora Pețan subliniază că, desigur, "există și specialiști care afirmă că românii l-au luat de la sârbi", însă, în acest caz, "semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă." La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
tot de natură lingvistică, este acela că literele Ι, Υ și Η din tăblițe se citeau ca în neogreacă, în așa-numita „pronunție reuchliniană", nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă plăcuțele erau antice. Aurora Pețan recunoaște că Y (ypsilon) "avea cu siguranță valoarea 'i', la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variație liberă cu I (iota), dar", susține d-sa, "acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
o capcană în care, din nefericire, au căzut generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc." Tot acesta observă că „subiectul a fost ocolit ca un ciumat”, din motivul că, "dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei." Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși „toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”. Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată „Observații lingvistice asupra „Cronicii apocrife pe plăci de plumb”". Apoi, în
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
debut a fost "Macbeth", despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament: Primul succes l-a avut cu rolul contelui "Alexis Czerny", deși monorol, în piesa "Țarina" (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda. În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
(n. 13 septembrie, 1915, Aurora, , Statele Unite - d. 3 octombrie 2009) a fost un episcop român greco-catolic din Statele Unite ale Americii, primul episcop al Eparhiei Sfântul Gheorghe de Canton (Ohio), în funcție din 1987 până în 1993. s-a născut la 13 septembrie 1915 ca român american
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
a fost un episcop român greco-catolic din Statele Unite ale Americii, primul episcop al Eparhiei Sfântul Gheorghe de Canton (Ohio), în funcție din 1987 până în 1993. s-a născut la 13 septembrie 1915 ca român american, din părinți imigranți, în orașul Aurora (Illinois, SUA) din Dieceza de Rockford. După absolvirea Școlii Elementare St. Michael din Aurora (Illinois), s-a înscris la Seminarul Preparatoriu Quigley, Seminarul Minor al Arhiepiscopiei din Chicago. Primii doi ani de studii ai săi de Seminar Major i-a
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
Sfântul Gheorghe de Canton (Ohio), în funcție din 1987 până în 1993. s-a născut la 13 septembrie 1915 ca român american, din părinți imigranți, în orașul Aurora (Illinois, SUA) din Dieceza de Rockford. După absolvirea Școlii Elementare St. Michael din Aurora (Illinois), s-a înscris la Seminarul Preparatoriu Quigley, Seminarul Minor al Arhiepiscopiei din Chicago. Primii doi ani de studii ai săi de Seminar Major i-a absolvit la Seminarul Greco-Catolic din Oradea, pentru a-și exersa limba română. Următorii doi
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
și Director Sportiv (Athletic Director). În ianuarie 1965, pr. Pușcaș s-a transferat din nou în fosta sa Dieceză Romano-Catolică din Rockford (Illinois) și la 1 februarie 1965 a fost numit ca preot-paroh al Parohiei Greco-Catolice Românești St. George din Aurora (Illinois). La 4 decembrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea a scos toate cele 17 parohii românești catolice de rit bizantin (unite) de sub jurisdicția ierarhiei romano-catolice americane și a constituit un Exarhat Apostolic, dependent direct de "Sfânta Congregație Orientală
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
bizantin de către episcopul Louis Vasile Pușcaș în cadrul Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio) la 18 mai 1986, la vârsta de 31 de ani. În același an, a fost numit preot al Parohiei greco-catolice românești St. Michael din orașul Aurora (Illinois), fiind în paralel membru al administrației Centrului American despre Război Pax Christi (Pax Christi USA Center on Conscience and War) din orașul Cambridge (Massachusetts) și asistent administrativ la Centrul de Cercetări Aplicate în domeniul Apostolatului (CARA) din Washington DC
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Schapira și Eva-Marie Sjobeck. Editura S.I.T.B. Forlag, Olofstrom, 1999 11. Homokvarak (aforisme), ediție în limba maghiară. Postfață: Cornel Ungureanu. Traducere: Emil Gherasim. Editura Korvin Kiado, 1999 12. Pisecne oazy (aforisme), ediția în limba cehă. Traducere și postfață: Jiří Našinec, Editura Aurora, Praga, 2000 13. Gedankensplitter (aforisme), ediție în limba germană. Prefață: Holm Fickel.Traducere: Anton Herman. Editura Foster & Borries, Zwickau, 2000 14. Dracula (teatru). Prefață: Dumitru Velea. Editura Polidava, Deva, 2001 15. Presecen oazus (aforisme), ediție în limba bulgară: Postfață: Konstantin
Valeriu Butulescu () [Corola-website/Science/305464_a_306793]
-
posturi de-a lungul barierei de gheață Ross până la baza ghețarului Beardmore. Aceste posturi urmau să devină esențiale pentru supraviețuirea călătorilor de pe continent. Expediția avea nevoie de două nave: "Endurance" urma să ducă grupul lui Shackleton în Marea Weddell, iar "Aurora", condusă de căpitanul Aeneas Mackintosh, urma să ducă grupul de la Marea Ross la Strâmtoarea McMurdo. "Endurance" a naufragiat în ghețurile din Marea Weddell înainte de a ajunge în Golful Vahsel, și, în ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit în derivă
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]