4,354 matches
-
ingurgitarea unui medicament amar, grețos și insuportabil, doar pentru a-și aduce corpul slăbit la starea de funcționalitate optimă. În definitiv, ce făcea declasatul ăsta în mod concret? Mai întâi facem precizarea că această fantomă în carne și oase care bântuia satul înarmat cu cele două elemente specifice ale profesiunii sale macabre traista și cornul respecta întru totul două reguli imuabile impuse de beneficiari: ora vizitelor sale șocante, precum și itinerarul parcurs. Cu alte cuvinte, își începea activitatea dimineața la aceeași oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Chiar lângă ea se ridică triumfător statuia unei femei împlinite: este Biserica. Porticul catedralei este o imagine pentru eternitate" scrie Michel Cointet, L'Eglise sous Vichy, Editura Perrin, 1994 capitolul "Biserica și antisemitismul". Chiar și când sunt antisemiți, catolicii par bântuiți de erotism. Tocmai atunci când vor să pară exact invers. 05 august 2002 Cu coșul de rufe murdare în brațe, mă îndrept către spălătoria de la subsolul căminului de studenți. Un porumbel gri, grav rănit, se găsește chiar în fața ușii de la intrare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
les femmes. (Dezbaterea iscată de eventualitatea instaurării tribunalelor islamice în Canada are meritul de a face să vorbească femeile.) Gândirea mi s-a blocat în fața inepției, prostiei cu metodă și intoleranței fondate ideologic de care dau dovadă aceste creiere spălate. Bântuit de un negru pesimism, îmi spun că doamna Pascale Fournier ar trebui să știe că peste câteva generații nu se va mai vorbi deloc de drepturile femeii în Canada, dacă lucrurile evoluează în această direcție. Petre Guran publică astăzi un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
copil, am fost de-o timiditate bolnăvicioasă și-am avut complexe induse de dragostea dominatoare, acaparatoare, a mamei mele și de noncomunicarea cu alți copii. Nu aveam personalitate, nu aveam încredere în mine. Lipsa asta de încredere în mine mă bântuie și astăzi. Nu am curaj să-mi citesc traducerile apărute, adică realizarea vieții mele, de teamă să nu găsesc în ele exprimări și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
demonstrat că discurile cele mai valoroase ale Beatleșilor s-au născut din conflictul dintre John Lennon și Paul McCartney. Însă dați mi voie să fac, în continuare, foraje în memoria dumneavoastră. Aveți amintiri de care nu puteți scăpa, care vă bântuie, care vă obsedează? Și dacă da, care sunt? A.R. În general, am o memorie cam șchioapă. Am amintiri, dar nu știu dacă sunt lucruri care mi s-au imprimat pe retină ori în sertărașele creierului, sau le-am reținut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care cade lumina, masca pare să și schimbe expresia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt suficientă, simt mereu nevoia să fiu completată, să fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă mine. Uneori, după cum v-am mai spus pe la începutul discuțiilor noastre, aștept telefonul de seară al Adrianei Bittel, cu care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
continua, de fapt, rolul de Iago, dar de data asta între mine și Svetlana. Am avut șansa ca, înainte să izbucnim, să discutăm unul cu altul. Ne-am dat seama de jocul lui Soare, am plecat de la el și am bîntuit o vară întreagă prin țară, dor mind pe unde apucam (inclusiv prin gări). Ar putea părea, din afară, o poveste „romantică“, cu doi tineri care se iubesc atît de mult, încît nimic nu stă în calea sentimentelor lor. Cu dragostea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spuneau clasicii: „Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... Lumina din bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății și ale unei vieți lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor și limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparația obsedantă dintre ceea ce a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în sufletele trăitorilor de atunci... Munca Moto: ,,Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru a-i lumina două, trei zile viața gri și ternă. Evenimentul, căci pentru Dumitru Dascălu prilejul de a petrece câteva zile cu băieții este realmente un eveniment, vine ca o boare de bucurie, de revigorare psihică pentru existența sa bântuită de neajunsurile vârstei și ale singurătății. Întreprinzători și ingenioși, copiii lui Dumitru Dascălu (pentru bătrânul dascăl ei tot copii au rămas) fac din întâlnirile lor adevărate sărbători de suflet, se străduiesc să se adune în număr cât mai mare, și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
educatorilor s-au dus de râpă. Singurele arme de luptă împotriva degringoladei la îndemâna cadrelor didactice au rămas catalogul și nota la purtare, dar care s-au dovedit total ineficiente. Adolescenții și tinerii teribiliști, animați de un fals spirit revoluționar care bântuia ca o molimă, s-au dovedit refractari la orice încercare de restabilire a ordinii și disciplinei în școală, făcând trimiteri tot mai vehemente la gama de libertăți pe care le conferă democrația, confundând-o cu anarhia. Urmările? Interesul pentru învățătură
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
limpede și melodios, în care mi s-a părut că disting dragoste și respect și mândrie, ba chiar și un pic de alint, mi-a răspuns: - Tovarășul nostru învățător se numește Dumitru Dascălu. A fi învățător Nopțile lungi de toamnă-iarnă, bântuite de insomnii, îi prilejuiesc lui Dumitru Dascălu frecvente întoarceri în trecut, mai ales în cel îndepărtat, răscolindu-i amintirile, multe dintre ele răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind îndărăt la toate lucrurile aceste îndepărtate, cu luciditatea vârstei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adaptare a lucruri venite de aiurea, inteligentă, abilă, fecundă dar adaptare, nu creațiune proprie, spontană. Lumină din lumină. După unii, ar fi existat totuși o cultură veche "strămoșească", autohtonă deci. Cultura aceasta ar fi suferit mult din cauza "maniei străinizmului" care bântuie societatea noastră începând din secolul al nouă-sprezecelea și care, în jurul lui 1848, ar fi luat proporțiile unei adevărate calamități naționale. Dezmințită de realitatea istorică, cel puțin de datele, toate datele, pe care istoria ni le pune la înde-mână, opiniunea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
totuși apărarea șefilor socialiști, la rândul lor democrați și revoluționari în credințele pe care le propagau și internaționaliști în doctrina lor! Aceasta, din spirit de dreptate fără îndoială, din omenie desigur; dar și din cauza comunității de atitudine față de relele care bântuiau societatea națională, a nemulțumirilor și a revoltei sufletești care-i apropia. "...E dar firesc ca asemenea naturi energice să fie izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, spune marele nostru poet național în acel articol, e firesc să-i apuce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pag. 91. Spiru Haret. (Clișeu "Cartea Românească") Pag. 97. Bolta de trecere, sub turnul mănăstirei Golia. (Foto-Regal) Pag. 99. St. O. Iosif. (Clișeu "Cartea Românească") Pag. 100. Vedere din Copou. (Foto M. H.) Pag. 103. "... Câte furtuni a trebuit să bântuie sufletul meu la vrâsta aceea..." Pag. 104 Intrarea la Universitatea veche (astăzi facultatea de medicină). (Foto M. H.) Pag. 105. Iașul, văzut de la Copou, în anul 1840. După un tablou de Ludwig Stawski, aflat în pinacoteca din Iași. (Foto Z
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecție și să împărtășească poporului aceste frânturi de materie divină. Prin urmare, nu e de mirare că astfel de personaje îi bântuie pe români întrun fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sunt parazitați de ele, leau intrat în sânge, ca nu știu ce noxă din aerul poluat pe carel respiră. Picătura chinezească a dat roade. Li sa
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne dezvăluie celelalte Întrebări adresate călătorilor pînă la Oedip. Cunoaștem această unică Întrebare căreia Îi știm și răspunsul Altfel zis, scepticismul l-ar lăsa pe Sisif În vale privind muntele cu ochii dezolați. Nu poți clădi Parthenonul cu un suflet bîntuit de Îndoieli. Căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
face să strălucească Încrederea În acea parte din mine Însumi În care n-a pătruns nimic ambiguu. Simt nevoia să ies și să mă bucur de aproape de primăvara ce invadează puținii arbori de pe coastă; și, cum prin iubirile mele a bîntuit totdeauna și duhul munților, mă gîndesc că, poate, din pricina Carpaților, noi ne uităm la mare cu o anumită gravitate pe care Ulise a căpătat-o abia spre sfîrșitul vieții. Lotofagii CÎnd Ulise a trecut prin locurile unde se aflau lotofagii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a fost iubit de un prieten atît de fidel și a fost cîntat de un mare poet”. După care a pornit mai departe să spulbere sub copitele cailor praful Orientului... Ulise, coborînd În Infern, l-a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Era viclean, subtil și nuți dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea toate acestea. Cap. IV Între ură și iubire Privea absentă pe fereastră, fără a remarca agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pace! Mamă! Te rog! Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca un lichid în care pui un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]