6,806 matches
-
pe picioare,fiule. Așa că hai să mergem mai departe. Dacă tot am început cu daniile domnești pentru a se zidi vreo mănăstire, atunci, cu voia sfinției tale, am să amintesc de acel voievod despre care Grigore Ureche cronicarul - vorbind de bunătatea lui - spune că era o „matcă fără ac”. Călugărul a privit la mine scurt. Nu mă întreabă despre ce voievod este vorba, ci doar mă aprobă și mă completează: Așa este, dragule, iar patriarhul Constantinopolului, care a venit în Moldova
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din oală alune pe care le-a aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a văzut cu câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau privirea spre noi, parcă spre a mulțumi pentru bunătățile primite. Bătrânul zâmbea mângâindu-și barba duios, ca și cum ar fi mângâiat o ființă dragă. Privesc la bătrân minunându-mă câtă bucurie îi pot aduce aceste mici creaturi ale lui Dumnezeu. În cele din urmă, și-a întors privirea spre mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
facă cine știe ce minuni! Toate sunt gata când nici nu gândești. Sau... Sau el trăiește și folosește altfel timpul!” - gândeam eu în timp ce sorbeam din laptele cald... Când abia am terminat rugăciunea de seară, călugărul se afla în pragul ușii, zâmbind cu bunătate. Am venit să-ți urez noapte bună. Noapte bună și sărut dreapta, sfințite, pentru grija ce mi-o porți. Să fii biencuvântat, fiule! În timp ce rostea aceste cuvinte, a ridicat dreapta asupra mea, făcând semnul crucii. Era pentru prima oară când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
2 februarie 1673 (7181), firea a fost străpunsă de zvon de corn. Venise timpul să plec către grădina din poiană... Cu pas grăbit și am ajuns îndată... Bătrânul tocmai terminase de așezat pe masă - ca o gospodină adevărată - toate cele bunătăți... De bine ce ai venit, ne-om așeza la masă, fiindcă - după cum se zice - mi s-o lipit burta de spinare. Voiam să-i spun că nici eu nu eram departe de această stare, dar m-am gândit că nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine, că eu ascund aici găvănosul cu miere? Te apuci și rupi bunătate de gard și... mai zici că suntem... prieteni. Ar cam trebui să-ți fie rușine la obraz!... Da’ ce-mi bat eu capul, că tu tot nu pricepi și tot cum știi faci”. După o scurtă tăcere, călugărul a continuat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cel păhăruț și apoi din blidul cu mâncare. Am băut cu plăcere din pahar. După ce aroma și spiritul licorii s-au răspândit în mine ca o armată de spiriduși, am gustat din mâncare. Călugărul mă privea întrebător: Apoi așa o bunătate nu am mai mâncat de pe când biata mama o pregătea din ciupercile culese de mine. Bătrânului i-au lucit ochii și zâmbetul i-a luminat chipul, așa cum șade bine unei gospodine când o lauzi... După ce om rosti și rugăciunea către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se sfătuiesc cad ca frunzele”. Pe urmă: „Cinstește pe Dumnezeu din averea ta și din roadele pământului tău și din roadele muncii tale. Atunci cămările și hambarul tău se vor umple de grâu, de untdelemn, de vin și de toate bunătățile. Nu te supăra când te ceartă și te mustră Dumnezeu, că Dumnezeu ceartă tot omul pe care îl iubește și pedepsește ca un tată pe tot omul care îi este drag, iar la urmă vine și mângâierea și bucuria”. După
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai ușor să încheiem preumblarea noastră de-a lungul istoriei cetății Iașilor... Când m-am întors de la izvor, gustarea de dimineață mă aștepta pe măsuță. Un gând năstrușnic mi-a trecut prin minte: „De unde are bătrânul lapte și atâtea alte bunătăți pe care mi le-a pus dinainte de atâtea ori?” Răspunsul a venit doar sub forma unei presupuneri: „Cineva îi aduce toate astea”... Despre gătitul mâncării cât ai bate din palme, am presupus altădată că ar fi un ucenic vrăjitor... Gândurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe Saul. 5. David a trimis niște soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: "Binecuvîntați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat astfel bunăvoință față de Saul, stăpînul vostru, și l-ați îngropat! 6. Și acum, Domnul să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-ați purtat astfel. 7. Să vi se întărească mîinile, și fiți viteji; căci stăpînul vostru Saul a murit, și pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: "Tu ești Țiba?" Și el a răspuns: "Robul tău, da!" 3. Împăratul a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare." 4. Împăratul a zis: "Unde este?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
l-au adus la David. Împăratul i-a zis: "Tu ești Țiba?" Și el a răspuns: "Robul tău, da!" 3. Împăratul a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare." 4. Împăratul a zis: "Unde este?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar." 5. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, cînd nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te, și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!" 21. Itai a răspuns împăratului, și a zis: "Viu este Domnul și viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău." 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Ei îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așează pe locurile mele cele înalte. 35. Îmi deprinde mîinile la luptă și brațele mele întind arcul de aramă. 36. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale și ajung mare prin bunătatea Ta. 37. Lărgești drumul sub pașii mei și picioarele mele nu se clatină. 38. Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc, nu mă întorc pînă nu-i nimicesc. 39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
singură clădire? —Cum te simți? m-a întrebat el. —Bine, am răspuns eu politicoasă. — Prima mea zi aici a fost la fel de îngrozitoare, a zis el cu blândețe. Dar o să fie mai bine. Da? am întrebat eu cu o voce jalnică. Bunătatea lui neașteptată trezise în mine un chef nebun de a izbucni în lacrimi. Da, a răspuns el. După care e iarăși rău. Spusese asta ca și când ar fi fost poanta unui banc și dând capul pe spate izbucnise într-un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pâinea. Nu-mi dădusem seama că aia era toată, altfel probabil că aș fi încercat să-l opresc. Toți aveau să mă urască... —îmi pare rău, am spus în pragul lacrimilor. —Ei, nu-i nimic, a spus Don cu o bunătate suspectă. Nici dracu’ nu l-ar fi putut opri. —îmi pare rău, am șoptit din nou. M-am uitat la Don cu ochii scăldați în lacrimi, am bătut o dată din gene și cu asta am închis capitolul. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mângâietoare din partea lui Chris. Așa cum mă așteptam, Chris m-a condus cu blândețe către un scaun, iar el și-a tras un altul, pe care l-a așezat lângă al meu. Pe față i se întipărise o expresie plină de bunătate, iar genunchii aproape că ni se atingeau. Bingo! Să știi că probabil aș crede tot ce a spus, a zis Chris. Apoi mi-a mângâiat brațul într-un gest de o surprinzătoare intimitate care m-a făcut să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și să ieși cu un irlandez cumsecade? i-a sugerat Luke. Brigit se holba în continuare cu niște ochi ca două tuneluri dezafectate. — Crezi că te-ai simți mai bine dac-ai mânca niște înghețată? a întrebat-o Luke cu bunătate. Ăsta e un bărbat care cunoaște femeile, m-am trezit gândind cu toate că apariția lui neașteptată mă șocase și pe mine. Mă șocase în mod deosebit apariția lui neașteptată în timp ce Daryl se afla în teritoriu. Brigit a clătinat din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai reprimat sentimentele cu ajutorul drogurilor. Acum, că nu mai poți recurge la ele, decade întregi de durere, furie și alte chestii de genul ăsta vor ieși la suprafață. Asta a fost tot ce s-a întâmplat, a încheiat el cu bunătate. Am dat ochii peste cap. Pur și simplu, nu m-am putut abține. Iar Chris m-a văzut. —Vai, nu, am uitat, a râs el. Tu nu ai o problemă cu drogurile. Apoi s-a ridicat să plece. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am gândit ofensată. — Le spunem același lucru tuturor celor care pleacă de-aici, mi-a atras ea atenția. Tuturor? m-am întrebat eu gândindu-mă la Chris. Nu e vorba decât de un an de zile, a adăugat Josephine cu bunătate. La fel de bine ar fi putut să spună și o sută de ani. —în cazul ăsta, mă întorc la New York, am zis eu bosumflată. Acolo, chiar dacă n-o să vreau să respect perioada de celibat, o să-mi fie impusă de ceilalți. —N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui! —Ție ți-e ușor să vorbești, am sărit eu abia mai respirând de furie, pe care o consideram de altfel perfect justificată. —De ce nu te gândești că nu e cu nimic diferit de tine? mi-a sugerat ea cu bunătate. E doar un alt dependent de droguri, aflat chiar la începutul unei noi vieți. Chestia asta m-a dezumflat. —Cu toate că ți-a îndrugat o grămadă de porcării despre cum să te comporți, e limpede că nici nu are habar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ridicat din umeri simțindu-mă mizerabil. Ar suna foarte banal dacă ți-aș spune că te iert? m-a întrebat el jenat. Sigur că nu, am răspuns eu serioasă. Vreau să mă ierți. Știi, mi-a spus el cu bunătate, n-ai fost chiar așa de rea. — Nu? —Nu tot timpul. Și în zilele bune, nici o femeie nu era mai minunată ca tine. Nici o altă femeie, a repetat el cu blândețe și bunătate. —Sincer? am șoptit. Neașteptata lui tandrețe mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ierți. Știi, mi-a spus el cu bunătate, n-ai fost chiar așa de rea. — Nu? —Nu tot timpul. Și în zilele bune, nici o femeie nu era mai minunată ca tine. Nici o altă femeie, a repetat el cu blândețe și bunătate. —Sincer? am șoptit. Neașteptata lui tandrețe mă făcuse să-mi vină să plâng. —Vorbesc serios, a șoptit și Luke. Nu-ți amintești? —Ba da. Dar nu eram sigură dacă nu cumva mi-am imaginat totul, din cauză că mereu eram drogată. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult decât un șef - de la moartea tatei, din urmă cu cinci ani, el a jucat, pentru mine, și rolul de tată. La fel ca tata, Jackson radia bunătate și inteligență. Ambii bărbați erau înalți, supli, chipeși (dacă nu de-a dreptul frumoși), cu un smoc des de păr argintiu și cu o tendință de a protesta împotriva Mersului Lucrurilor. Amândoi și-au urmat carierele cu un devotament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
c-ar trebui să mă apuc să-mi împachetez lucrurile. După câteva clipe, în sfârșit, fiecare dintre ei mi-a spus la revedere și mi-a urat numai bine. Sunt sigură că au exagerat, Claire, mi-a spus Mara cu bunătate, dar fără convingere. Așa trebuia să fie. Chiar putea să fie atât de rău? Vivian era agresivă și neconvențională, asta era limpede, dar îmi venea greu să cred - așa cum pretindea unul dintre mesaje - că aruncase cu un scaun după unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]