6,191 matches
-
întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu spânzurații. Apostol nu voia s-o mai vază, și totuși o văzu de îndată ce trecură de cotitura a doua... Plecă fruntea în fundul căruței, două scânduri printre care fugea șoseaua înapoi... Caii, obosiți, cum dădură de umbră, își înceteniră trapul, până ce căzură la pas. Când zări sublocotenentul spânzurații, nu-și mai putu stăpâni uimirea și chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
subțire, își aduse aminte, își curmă brusc veselia și, cuprins de rușine, se răsti la vizitiu: ― Dă-i drumul, dobitocule! Ce vrei, să ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai văzut oameni spînzurați?... Dobitocule, dobitocule!... Apostol, cu ochii în fundul căruței, zări printre scânduri, pe șoseaua care fugea înapoi, un gătej strâmb, întocmai forma crengii de pe copacul cu spânzuratul singuratic, în stânga, îl cutremură o spaimă ciudată și, ca o rugăciune, începu să murmure din buze: ― Dumnezeu... Dumnezeu... Repetând același cuvânt cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu azi la nouă trebuia să fiu la Curtea Marțială... ca judecător, firește... nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dată în Curtea Marțială... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... Căruța hurduca atât de rău, că gândurile lui Apostol se încurcară. Își dădea seama și totuși continua cu încăpățînare să povestească sublocotenentului "cazuri" și să-i explice că intenția lui... Hurducările se întețeau și Apostol era nenorocit că vor sosi în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe cuvânt de onoare, vocea ei este, o recunosc dintr-o mie. Și atunci când trăia tot așa spunea. Sanduleeee, Sanduleeee, ce mai faci? Și tu ce-i răspundeai? Bine, mamă, ce să fac? Așa-i răspundeam. Trag ca boul la căruță și nu iese de nici unele. Ea se uita lung la mine, uneori m-am gândit că Încerca să vadă dacă aduc cu un bou. Nu i-am zis asta, m-am abținut, nici ea nu mi-a comunicat concluzia la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
așa nu poți s-o calci În picioare. Până și bocul a luat atitudine, vă dați seama? Cu constituția nu te joci, nu-i freci ridichea cum vrei tu. E, nu te joci, faci un referendum și joci sârba-n căruță. E cu majoritate și dacă majoritatea manipulată corespunzător votează așa cum vrei tu atunci gata și cu naționalul și unitarul... Bă, eu Îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul! Nici impozitul la casă nu l-am plătit. Sandu Își aprinde o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mîn-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici pe colea de-a soarelui roșă lumină, Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pîntece-acum băutura amară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ușor, Ei stătuse sub pat pîn-aice.. Le-urmează un cor cîntător-sunător De chipuri posace și mice. Și car după car ce-s cu toate de rând De-ți trece vederea ș-auzul văzând, Cum este-n castelele regilor rând. În căruța aurită în fine Mireasa cu oaspeții vine. Ș-aleargă cu toții acuma-n galop Să-și aleagă în sală locșorul. La-nvărtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întotdeauna un preț mai bun decât celebritatea. Don Juan? Doamne, ce cazier sentimental! Puțini se mai pot ridica zdraveni de sub șenilele unei mari iubiri. Iubirea poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de zona testamentară. Acum se hotărăște ce lăsăm în urmă și ce luăm cu noi. Dumnezeu ne dă zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
corabie antică orfană de steaua polară. Societatea de consum - o spirală care riscă să se prăbușească. În privința tehnicii, constatăm că, după ce am aruncat momeala, ne-am trezit în undiță. Peste câteva decenii, vom privi lumea din navele cosmice ca din căruță. Omul contemporan insultă tehnica, nu pe cel care o folosește anapoda. Criza este ceva perpetuu. Important e să nu fie lăsată la volan. După ce omul a renunțat la bicicletă, singurul vehicul cu tracțiune inteligentă, au apărut îngrozitoarele accidente de circulație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de dimineață și ce duci sub coviltirul căruței? Niște stofe... Și unde le duci? Apoi la mănăstire... Acușica vine iarna și măicuțele au nevoie de îmbrăcăminte groasă... Uite, domnule, ce înseamnă negustorul! Știe când și unde să meargă cu marfa ca s-o vândă. Da’ ia spune mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmbrăcăminte groasă... Uite, domnule, ce înseamnă negustorul! Știe când și unde să meargă cu marfa ca s-o vândă. Da’ ia spune mă-i lua și pe mine până la mănăstire? Cum să nu te iau, boierule? Urcă colo pe capra căruței și să-i dăm bice, cum se spune - a sfârșit ieșeanul vorba, izbucnind într-un râs sănătos. Nici eu nu m-am putut abține și i-am ținut isonul. Când ne-am săturat de râs, am pornit la drum. Nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plecat la schit, lăsându-l pe Grișa la Bolta Rece. Acolo, chef nu glumă, până a doua zi dimineață. La înapoiere, beți fiind, scapă Budușcă, de pe capră, calul la vale și ține-te goană, săreau scântei, nu alta, se fereau căruțele, își făceau oamenii cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul: -Împuscă-l Buduscă, caz de forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că da, dar dacă vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă da, fă-te-ncoa’! Când ne-am văzut față în față, ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mijloace pentru a putea naviga fără cârmaci în așa fel încât nave mari [...], conduse de un singur om, să poată înainta cu o vitează mai mare decât dacă ar fi fost împinse de o mulțime de cârmaci. Se pot construi căruțe în stare să se miște fără a fi trase de cai [...]. Se pot construi mașini care să zboare; [...] și un instrument de mici dimensiuni, capabil să ridice și să coboare greutăți de mărimi aproape infinite [...]. De asemenea, pot fi realizate
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
bună ziua nu vă învață la școală?”. Cinstea, corectitudinea, respectul pentru adevăr erau virtuți situate la loc de frunte în codul moral al comunității rurale. O dăscăliță apreciată și respectată de copii și părinți, apela la câte un sătean, care avea căruță cu cai, să o ducă la oraș, când era chemată la mai marii învățământului din acea vreme. În una din aceste împrejurări, respectiva doamnă a constatat, când s-a întors acasă că nu mai are pe deget inelul pe care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lumină în acest nedorit episod, s-a consolat. Mari i-au fost, însă, surprinderea și bucuria când, după câteva zile săteanul cu care fusese la oraș i-a bătut la ușă și i¬a înmânat bijuteria pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite în diverse împrejurări erau redate celor care le-au pierdut. Nici un gospodar din sat nu încuia ușa sau poarta când
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cu o conversație între șofer, fotograf și reporteri din care nu înțelegeam nimic... îl tot îndemnam pe tata să plecăm, dar el îmi zicea că mai stăm doar un pic și apoi iar încă puțin... Plecam pe înnoptate, zburam pe lângă căruțe cu coceni luminate palid câteva secunde, pe lângă bicicliști cu eternele pălării țărănești pe cap și ajungeam acasă cu urechile vâjâind și urând meseria de ziarist mai mult ca orice pe lume. Când am terminat clasa a zecea, cu câteva luni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mare maidan pe care cei din jur apucaseră deja să ridice munți de gunoaie: carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiecare după-amiază să joace table împreună. Cu ocazia aceasta se lăuda fiecare cu virtuțile credinței lui. "Isus a înviat din morți", spunea preotul. "Dar Allah e Allah, singurul Dumnezeu", se lăuda și imamul. într-o zi, având mare nevoie de căruță și știind că preotul are una, imamul veni să i-o ceară. "Ți-o dau fără bani, zice preotul, doar fă-mi plăcerea și zi doar o dată că Allah nu e Allah." Firește, turcul plecă furios și o săptămână n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-a înviat." După încă o săptămână de ostilitate, cei doi au ieșit în același timp din lăcașurile de cult, s-au îndreptat 225 unul spre altul și-au spus într-un glas: "Bine, Allah nu e Allah, dă-mi căruța!" "Bine, Isus n-a înviat, dă-mi plugul!" După care au urmat iarăși după-amieze nesfârșite de table, taclale și bună înțelegere. A doua poveste despre conviețuirea multiculturală în spațiul balcanic este de fapt o piesă de teatru scrisă de Victor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
igienă, vreo sută de țigani, printre rufe atârnate la soare și gunoaie menajere. Vorbind însuflețit de parcă ar fi comentat un meci de fotbal, crainica ne spune că singurul mijloc de trai al acestor oameni este colectarea fierului vechi cu ajutorul unor căruțe trase de cai. Acum, aceste căruțe li se confiscau, polițiștii și "mascații" mișunau peste tot și făceau inutilă orice opoziție. Pe fețele bărbaților din comunitate, nerași și cu brațele tatuate, se citea o disperare fără margini. "Ce-o să faceți acum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rufe atârnate la soare și gunoaie menajere. Vorbind însuflețit de parcă ar fi comentat un meci de fotbal, crainica ne spune că singurul mijloc de trai al acestor oameni este colectarea fierului vechi cu ajutorul unor căruțe trase de cai. Acum, aceste căruțe li se confiscau, polițiștii și "mascații" mișunau peste tot și făceau inutilă orice opoziție. Pe fețele bărbaților din comunitate, nerași și cu brațele tatuate, se citea o disperare fără margini. "Ce-o să faceți acum?", îl întreabă reportera pe unul dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
reportera pe unul dintre ei, care ți-ne-n brațe un băiețel complet gol. "O să murim", răspunde el privind în pământ. Băiețelul suge niște drageuri roșii dintr-o pungă îngălbenită, probabil medicamente expirate găsite prin gunoaie. Escortate de Wolkswagenurile poliției, căruțele, trase de cai mici și obosiți, se-nși-ră de-a lungul drumului. Țiganii n-or să le mai vadă niciodată. Apoi mascații pătrund în barăci și scot afară, cu forța, toată populația, femei și copii, într-un cor de jale și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]