4,453 matches
-
Cabrera să ia loc pe un scaun, Întrebîndu-mă cum să-i alung temerile. De fapt, nu cred că a vrut să mă omoare. Dacă voia, nu mai stăteam eu acum aici. — Asta-i o aiureală, domnule Prentice..., respinse Cabrera cu calm ipoteza mea de amator și gesticulă În direcția balconului. Poate a fost deranjat sau văzut de jos În lumina de la far. Ați fost norocos o dată, dar ar fi prea mult să vă așteptați și-a doua oară la așa noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu Îmi reveneam În simțiri pe balcon, iar ea venise imediat cu mașina de la Clinica „Prințesa Margaret“. Bulversată de atac și, În plus, venindu-i lesne să-l plaseze pe Frank În postura mea, era la fel de nelămurită precum Cabrera de calmul pe care-l arătam. Am privit-o cînd Îmi lua tensiunea și Îmi testa reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu tot calmul pe care mi l-am putut aduna. — Cu siguranță că nu Frank, domnule inspector. Chestia asta cu dezmembrarea sistemului de aer condiționat și transformarea lui Într-o armă incendiară... Frank abia dacă s-ar pricepe să schimbe un bec. Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
readus Residencia Costasol la viață. — E un ins periculos. — Doar la prima vedere. Face unele lucruri cam violente, dar sînt necesare ca să trezească lumea. Ca atunci cînd strigi „foc“ Într-un teatru aglomerat? (Paula se oprise lîngă oglindă, evaluîndu-și cu calm imaginea.) El nu se mulțumește să strige „foc“, el dă foc la scenă și la primul balcon. — E popular, Paula. Toți Îl simpatizează. Lumea știe că nu iese la Înaintare În folosul propriu - nu-i ies bani din asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să-i dea de capăt unui canin și s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le trebuiseră patru ore ca să găsească un interpret. Se trezi în fața unui anchetator tânăr și cu alură de seminarist la teologie. „Unde-i găsesc pe ăștia?“, gândi Omar. Era, cu siguranță, un produs al „democrației recente“ și, cu toate astea, calmul lui doct și cămașa de calitate, impecabil călcată, îi dădură încredere. Faptul că putea vorbi în persană, fără să fie concentrat pe cuvinte, îl făcu să se lase purtat și să uite cui îi vorbea. Îi povesti despre agregatele lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea a ațipit sprijinită așa cum o vezi. Am fost la spital, e însărcinată și toată noaptea trecută n-a dormit de dureri. Controlorul, care dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte pașnic și delicat. Hotărâră împreună să-nceapă o serie de proceduri de investigare ce nici nu sunau amenințător: un potențial evocat vizual
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi spus Omar despre tot, dacă ar fi îmbătrânit împreună, dar ce ar fi spus și Leclerc, care, în pofida înstrăinărilor lui, se născuse și crescuse la Teheran. Nu demult, iubitul ei Sebas o lovise în plex când îi făcuse, cu calm, o mărturisire: „N-ai vrut să divorțezi, nu îmi ești nici sigheh, dar nădăjduiesc că am să simt la timp dacă lucrurile vreodată se înrăutățesc pentru noi și atunci am să plec fără să te anunț, așa cum am mai dispărut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe departe atâta calm cât ar Întrezări peste ani poetul, din simplul motiv că acești antemergători ai dandysmului, Muscadinii, au, dincolo de aparențe, o ciudată cruzime, nici ea străină de spiritul dandy. Iată-l pe Charles Nodier, cel din Souvenirs, portraits et épisodes, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apar și volumele lui Bulwer-Lytton, Benjamin Disraëli sau Thomas Lister, dar și ale doamnelor emancipate despre care a mai fost vorba: Harriette Wilson, Lady Morgan, Catherine Gore. Dar Franța? tc "Dar Franța ? " Spre deosebire de Anglia, unde vremile curg cu un anume calm, o istorie parcă scoasă din țâțâni se precipită, Între aceiași ani, pe celălalt mal, pe continent, făcând ca toată povestea dandysmului să fie mult mai Întortocheată, mai greu de prins În câteva linii. Mărirea și decăderea lui Napoleon, prima Restaurație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere, unul peste altul. Dacă ar fi fost s-o descriu, nu i-aș fi enumerat trăsăturile fizice, ci aș fi vorbit de aura ei, de senzația de calm și control pe care ți-o dădea, de energie ținută în frâu. Era o persoană care știe ce vrea sau măcar pe ce cale trebuie s-o apuce. Mă impresiona, fără să vreau. Am adus ceaiul și ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o deloc pe MM; o făzăniță ștearsă printre atâtea păsări strălucitoare, care-și etalau penajul, atrăgând în permanență atenția. Și totuși, fără ea, camera nu ar fi avut un centru; era pivotul fix în jurul căruia gravitau toate. Își menținuse un calm aproape stoic, completând dialogul cu replicile lui George, care lipsea, și punându-l pe Matthew, pe șoptite, să noteze din când în când câte ceva în clipboard-ul pe care îl avea întotdeauna la îndemână, iar acesta, ori de câte ori punea ceva pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile în taxi, pe drumul de la aeroport? Sugeră Hugo. —Foarte bine. Și Hazel îl știe, spuse MM calm, ignorându-l. Asta o să ușureze foarte mult lucrurile. Cine e Hazel? întrebă Violet, într-o doară. — Draga mea, interveni Hugo voios. Ce minunăție ne așteaptă. *** —Are ceva Philip Cantley asta, comentai eu mai târziu, când am ajuns pe un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de croitorie de-a lungul piciorului lui, în interior. — Îmi pare rău, îi spuse Hugo lui Hazel. Hop și eu cu frivolitățile mele - te-ai supărat? Nu, e OK. S-a întâmplat cu mult timp în urmă, spuse Hazel cu calm. Și nu era o persoană foarte fericită. Parcă-l vedeam pe Hugo că-i stă pe limbă să spună: „Eh, cu atât mai bine“, dar, spre meritul lui, se abținu. Probabil că ai fost șocată, spuse Violet cu compasiune. —Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
funcționa acum perfect. Fata își plecă fruntea, cu umilință, sub ploaia de injurii. Apoi, după ce Steve plecă să urle la altcineva, odată rezolvată problema, ea se așeză să revadă lista cu sarcini de dinainte de spectacol, mâncând un măr cu un calm imperturbabil. Totuși, liniștea se duse imediat, pentru ca Ben urcă pe scenă și se duse întins la biroul ei, zicând: — Bravo, Louise! Eram în sală, prea departe ca să pot face ceva - dar ai fost minunată. — Pe bune? Louise se înecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a fost doar un accident. — Tu erai de față? întrebă Hugo cu un calm care prevestea ceva rău. — Nu, zise Helen pe un ton defensiv, dar Bill a fost. El mi-a zis. Și știu că tu și cu Bill nu vă înțelegeți, dar eu cred că e un tip foarte serios. Privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părea abătută. — Păi, am auzit că nu e sigur, zise ea cu îndrăzneală, deși refuza să spună de unde auzise așa ceva. Și, dacă mă întrebi pe mine, așa-i trebuie. Dar nimeni nu te-a întrebat, nu? zise Hugo, cu un calm înșelător. Cel puțin, eu nu-mi aduc aminte. Se uită în jur, la micul grup, fiind, în mod clar, pe punctul de a întreba dacă vreunul dintre noi o întrebase așa ceva pe Helen într-un moment temporar de neatenție. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tabitha se întoarse ca fulgerul. Paul coborâse scara după ea și, la întrebarea lui Hugo, făcu un pas în față, și spuse, pe un ton agresiv: — Ce vrei să zici cu asta? Exact ce ai auzit, zise Hugo, cu un calm perfect. Se pare că Tabitha recunoaște că ea a făcut-o. Voiam să știu exact la ce crede ea că duce așa ceva. Bineînțeles că nu i-am făcut nimic lui Violet! protestă Tabitha. La o privire mai atentă, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urma urmelor, ce dovezi avem? În afară de Violet, nimeni n-a mai văzut nimic. —Mi-e greu să cred că Violet s-a dat singură cu capul de pereți și și-a zgâriat brațul de peretele de cărămidă, zise Hugo, cu calm. E prea grijulie cu persoana ei ca să meargă atât de departe. Avea dreptate, trebuia să recunosc. — Dar dacă îi era teamă că e suspectată că l-a omorât pe Philip și și-a înscenat atacul ca să îndepărteze suspiciunile? sugerai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
potrivea cu faptul că era încă supărat pe mine sau chiar cu intenția lui de a-mi da papucii, dar atunci de ce mă sunase și de ce insista atât să mă duc la el? Ceva nu se lega. Am zis cu calm: E totul în regulă? Sigur că da, Modesty. Totul e roz. Mai puțin faptul că tu ești supărată pe mine. Așa că vino pe la mine ca să îndreptăm lucrurile. —Bine. Am ceva de terminat întâi aici. O să ajung cam într-o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de gând cu mine și cu Violet? Nu ar fi reușit în veci să ne facă să stăm pe loc amândouă, ca să ne omoare. Nimic din toate astea n-avea sens. — Nu știu cum poți vorbi despre lucrurile astea cu un așa calm, zise Violet, cu voce pierdută. Ar fi putut să ne omoare pe toți! Am clătinat din cap. —Nu pe toți. Hugo e singurul care a fost într-adevăr în pericol. Și, după cum am spus, nu cred că Ben ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
douăzeci de minute. Se întinse după telecomandă și dădu volumul mai tare. Emisiunea făcea un du-te-vino între intervențiile corespondenților din Ierusalim și ale celor de la Casa Albă, care explicau că administrația americană făcea demersuri ca ambele tabere să-și păstreze calmul și să continue tratativele. „Ce coșmar“, își zise Maggie. Un eveniment exterior, petrecut în ultima clipă, amenințând să năruie încrederea reciprocă și să curme progresele realizate cu multă abnegație. Se gândi la moderatorii care i-au adus pe israelieni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că atmosfera s-a „deteriorat“ în orele în care eu eram în avion. Se pare că nu e încă momentul „potrivit“ pentru intrarea mea în scenă. —A, da. Deocamdată rolul meu strict este să conving pe toată lumea să-și păstreze calmul. Mai exact, să determin votanții să-și mențină pozițiile. —A, „votanții“. Davis schiță mici ghilimele cu degetele. Păi, după cele întâmplate aseară, eforturile trebuie să se concentreze asupra dreptei evreiești. Cei de acolo au luat-o razna și susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]