4,790 matches
-
să bei ceva? Am vin, suc de portocale, bere și limonadă și chiar un pic de whisky, cred. Fiona ezită. — Putem lăsa ușa deschisă, dacă vrei. Nu mă deranjează. Și în clipa aceea zâmbi și se așeză din nou pe canapea, picior peste picior și spuse: — De ce nu? Mi-ar face plăcere. — Vin? — Suc de portocale, dacă se poate. Nu reușesc să scap de durerea asta cumplită din gât. Bucătărioara mea a fost întotdeauna camera cea mai curată din apartament. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adus un suc de portocale și de data asta m-a rugat să-i torn puțină vodcă în el. Mi-am dat seama că era o femeie tandră și prietenoasă, deoarece când am venit să mă așez lângă ea pe canapea ca să completez formularul de sponsorizare, a lăsat bucuroasă picioarele noastre să se apropie din când în când; nu s-a ferit deloc, și în timp ce scriam și mă iscăleam, am simțit că ni se ating coapsele și m-am întrebat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzut o chestie care se chema It’s a Knockout, cu o serie de jocuri stupide în aer liber. Fără să-și dea seama, Hilary își canaliză agitația spre vârfurile degetelor care se întindeau spre un castron cu fructe de lângă canapea și culegeau rând pe rând boabele de struguri; le curăța pe fiecare cu unghiile ei lungi și apoi și le arunca în gură. În poala ei începuse să se formeze o grămăjoară de coji. Nu e deloc genul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o urmă înăuntru și constată cu surprindere că era condus într-o cameră de zi luminoasă și spațioasă. Un tânăr îmbrăcat cu un tricou și blugi prespălați stătea tolănit pe canapea în fața televizorului, schimbând canalele între Grandstand și o comedie în alb-negru de pe BBC2. Nu-și ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot drumul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe toată durata șederii mele acolo, dar ea s-a oferit să doarmă la parter, iar mie mi-a cedat dormitorul ei. Bineînțeles că nu puteam accepta, așa că m-am pomenit în fața perspectivei de a petrece cinci nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie ca să ia micul dejun. Ambii chiriași erau de fapt de la politehnică, nu de la universitate. Unul era Graham, care urma un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Desigur, am spus, întinzându-i lui Graham furculița și paharul gol. În noaptea aceea mi-a fost imposibil să adorm. Nu știu de ce: poate din cauza zădufului sau poate a ideii că trebuia să mă trezesc devreme, dar am zăcut pe canapea mai mult de o oră, schimbându-mi mereu poziția pentru a descoperi că fiecare era mai inconfortabilă decât cea dinainte, până când nu mi-a rămas altă soluție decât să încerc să găsesc ceva de citit; ceva care să-mi alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că „de dragul vremurilor de odinioară“ pentru care căzuseră de acord să se întâlnească, nu-și aminteau să fi existat o singură seară care să se termine cu ei doi aplecându-se peste masă ca să se sărute ori întinzându-se pe canapea îmbrățișați și cu limba în gura celuilalt sau prăbușindu-se pe pat și făcând dragoste de parcă viața lor depindea de asta. Și totuși, toate astea s-au întâmplat, în ordine, când Joan a venit în vizită la Birmingham. Și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ochi atenți de pasăre andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea ei cu mătușa Emily, fata bătrână nebună interpretată de Esma Cannon în filmul Ce hăcuială, era inconfoundabilă. În fața ei, pe o canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva trepte și apoi parcureseră trei, patru culoare scurte și întunecate. — Sst! Ascultă, spuse Michael, punându-și mâna pe brațul ei. Se aud glasuri. Nu te îngrijora, e televizorul. Deschise ușa, ieșind la iveală o cameră goală, doar cu o canapea, o masă și un televizor alb-negru care era pus pe Actualitățile de noapte. Fără a fi văzut, Jeremy Paxman intervieva un tânăr ministru răvășit al apărării. — Vezi? spuse Phoebe. Nu-i nimeni. — Ar fi greșit să considerăn ultimatumul ONU ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu totul altceva. Dar au trecut aproape nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că i se taie respirația. Priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că i se taie respirația. Priviră un timp fără grai cadavrul; până când deveniră conștienți că o a treia persoană intrase în cameră și stătea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fusese lansate asupra Bagdadului. În urmă cu două ore, forțele aliate au lansat un atac asupra unor ținte militare din Irak și Kuweit. Atacurile continuă în timp ce vorbesc. Phoebe observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea pe o parte a canapelei pe podea. Cele douăzeci și opt de țări care au trupe în Golf au epuizat toate eforturile de a ajunge la o rezoluție pașnică și nu au altă soluție decât de a-l alunga pe Saddam cu forța din Kuweit. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la o rezoluție pașnică și nu au altă soluție decât de a-l alunga pe Saddam cu forța din Kuweit. Nu ne vom lăsa învinși. Se uită ușor peste spetează și văzu un bărbat întins cu fața-n jos pe canapea; un cuțit de tranșat îi ieșea dintre omoplați. Unii vor întreba: De ce acum? De ce nu mai așteptăm? Răspunsul este clar: lumea nu mai poate aștepta. Întoarse bărbatul și i se tăie răsuflarea. Era Tadeusz. E un moment istoric. Cineva bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Întrebată unde plec ori de câte ori ieșeam pe ușă - sau unde am fost ori de câte ori mă Întorceam - a Început foarte rapid să mă calce pe nervi. Am sunat-o pe Lily și am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o garanție pentru rezistență sporită la o noapte de chef (deși, dacă stau să mă gândesc bine acum, au reprezentat o garanție destul de bună pentru a fi angajată la o revistă de modăă. M-am smuls plină de curaj de pe canapeaua de suferință pe care zăceam de vreo săptămână și am depus mari eforturi să nu vomit. Readaptarea la America - la mâncare, la modul de viață, la dușul divin - nu fusese prea dificilă, dar chestia asta cu locuitul la altcineva acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost singura care a reușit să mă salte din pat În acea fatidică zi de noiembrie, ca să mă duc În locul unde eram așteptată la primul interviu pentru un loc de muncă din viața mea. Petrecusem toată săptămâna precedentă lâncezind pe canapeaua lui Lily, Încă slăbită și extenuată, până când, Într-un sfârșit, ea a zbierat la mine să mai ies și eu din casă, măcar câteva ore pe zi. Nu prea sigură pe ce ar trebui să fac, am cumpărat abonament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai venit aici numai ca să stai de vorbă cu cineva despre postul de asistent de redacție, după care fuga Înapoi pe canapea. N-o să vomiți. „Da, desigur, mi-ar plăcea să lucrez la Reaction! Ei da, sigur, The Buzz ar fi un loc de muncă acceptabil. Cum ați spus? Pot să aleg? Ei da, o să trebuiască să mă gândesc În această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
privirea spre hainele mele care nu se potriveau unele cu altele și spre pantofii care nu se potriveau cu nimic și m-am Întrebat de ce mă obosisem să și vin. Cu gândul deja la cum o să mă târăsc Înapoi pe canapea, cu sărățele și țigări cât să-mi ajungă o săptămână Întreagă, abia am auzit când mi-a șoptit: — Dar trebuie să mărturisesc că s-a eliberat un loc cu perspective uluitoare În momentul de față și o să se ducă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă ridic și să plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și a plecat să stea de vorbă cu o altă fată venită pentru interviu, aproape că m-am prăbușit pe canapeaua din neprimitorul birou al recepționerei. Totul se petrecea atât de rapid, totul părea scăpat de sub control, și totuși eram surescitată. Și ce dacă nu știam cine e Miranda Priestly? Toți ceilalți știau și păreau destul de impresionați de ea. Ei da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc tot ce se Întâmplase. La un moment dat mă gândisem să mă mut acolo de tot, dar nu voiam ca prezența mea să-l sufoce. Și nici nu prea știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine și dorește să lucrezi pentru ea. Nu-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am reușit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
general era, la acea oră, la ai mei, În Avon, acolo unde mă mutasem, cam cu inima Îndoită, după absolvire, acolo unde rămăseseră majoritatea efectelor mele personale În timpul călătoriei din vară. Toate hainele mele pentru interviuri erau făcute vraf pe canapeaua lui Lily. Încercasem să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adică de luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un apartament Într-una dintre cele mai demente piețe imobiliare din lume. Am Închis telefonul și m-am trântit pe canapea. Îmi tremurau mâinile și am scăpat receptorul pe covor. O săptămână. Aveam la dispoziție o săptămână ca să-mi Încep munca În postul pe care Îl acceptasem, acela de asistentă a Mirandei Priestly. Ei, dar stai așa! Uite ce mă deranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cunoscuților e-mailuri În care Îi Întrebam dacă nu au nevoie de o colegă de cameră sau dacă nu știu pe cineva care ar avea nevoie de așa ceva. Ioc. Am decis că singura soluție - ca să nu mă mut definitiv pe canapeaua lui Lily, ceea ce ne-ar fi distrus inevitabil prietenia, și ca să nu mă mut nici la Alex, lucru pentru care nu eram Încă pregătiți - era să Închiriez o cameră cu Încă cineva pe termen scurt, până reușeam să Îmi amenajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]