23,403 matches
-
-lea, ține de domeniul miracolului. Cu deplină seninătate, fără nici un fel de preocupare programatică, ca un fel de nou monsieur Jourdain care face modernism fără să o știe, Negruzzi a deschis în literatura română căi devenite drumuri publice după publicarea celebrelor articole manifest ale lui Mihail Kogălniceanu (în "Dacia literară") și Titu Maiorescu (în "Convorbiri literare"). Într-o operă de o viață care nu depășește dimensiunile unui volum de 300 de pagini, Constantin Negruzzi reușește o primă și miraculoasă sincronizare cu
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Stan -, firul interviului gravitează în jurul acestei teme. Dincolo de proiectele editoriale privind editarea operei complete a lui Eliade în limba română, ceea ce a atras atenția Cronicarului ese luciditatea sobră și echilibrată cu care Sorin Alexandescu, analizînd rudenia care îl leagă de celebrul istoric al religiilor - nepot de soră al lui -, comentează acest amănunt biogafic: "Am fost foarte legat de Mircea și am fost foarte mîndru de legătura de familie cu el, dar am încercat totdeauna să nu fac din aceasta un argument
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
Gabriel Liiceanu Nu știu dacă ți-am povestit vreodată cum a fost când am devenit celebru. Lucrul s-a petrecut în 2002, la scurtă vreme după ce apăruse Ușa interzisă și când revista România literară îmi acordase Premiul "Cartea anului". Trebuie să știi că până atunci nu eram decât notoriu. Scriam la câțiva ani o carte, apăreau
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
emisiuni cu rating mic, numele îmi era pronunțat corect. Cum zic, eram notoriu. Însă despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât puține lucruri și mai toate din povestirile înaintașilor mei. Știam, de pildă, că după ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. Și așa, celebru fiind, se întâlnește pe stradă cu un fan care se repede la el, îi scutură mâinile și îi spune cu vocea sugrumată de emoție: "Nu știți ce fericit sunt să vă întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!". Ce
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
mic, numele îmi era pronunțat corect. Cum zic, eram notoriu. Însă despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât puține lucruri și mai toate din povestirile înaintașilor mei. Știam, de pildă, că după ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. Și așa, celebru fiind, se întâlnește pe stradă cu un fan care se repede la el, îi scutură mâinile și îi spune cu vocea sugrumată de emoție: "Nu știți ce fericit sunt să vă întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!". Ce importanță avea că
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
îmi mulțumea pentru Poarta interzisă. Ba chiar, la câteva zile după vestea premierii cărții, o doamnă aferată intră în Librăria Kretzulescu și cere imperativ cartea Ferestre deschise "de autorul ăla cu L care a luat un premiu". Devenisem, în sfârșit, celebru! Însă consacrarea absolută nu s-a petrecut decât atunci când și alte cărți pe care le scrisesem, unele cu mulți ani în urmă, au devenit, la rândul lor, celebre. Oamenii începeau să se intereseze de toată "opera mea". În urmă cu
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
autorul ăla cu L care a luat un premiu". Devenisem, în sfârșit, celebru! Însă consacrarea absolută nu s-a petrecut decât atunci când și alte cărți pe care le scrisesem, unele cu mulți ani în urmă, au devenit, la rândul lor, celebre. Oamenii începeau să se intereseze de toată "opera mea". În urmă cu câteva luni, un cititor din Timișoara a întrebat la Librăria "Joc secund" de Furnalul de la Păltiniș. Un an mai târziu, Andrei Pleșu a publicat Despre îngeri și, la
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
În urmă cu câteva luni, un cititor din Timișoara a întrebat la Librăria "Joc secund" de Furnalul de la Păltiniș. Un an mai târziu, Andrei Pleșu a publicat Despre îngeri și, la scurtă vreme după aceea, a devenit, la rândul lui, celebru. Traiectoria celebrității sale a arătat, în linii mari, la fel ca la mine. Și el a luat Premiul "Car-tea anului" și, tot așa, a doua zi după aflarea veștii, un telefon a sunat la secretariat la Humanitas. O voce tânără
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
pentru a ajunge la laborator, o sală de așteptare, unde, în fața diferitelor cabinete, oamenii așteaptă să le vină rândul. Se simte privit și, la un moment dat, aude în spatele lui: "Uite-l, bă, pe Liiceanu!" Cam asta înseamnă să fii celebru. Trei trăsături ale celebrității cred că se desprind de aici. Prima: ești celebru atunci când poți stârni în jurul persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
oamenii așteaptă să le vină rândul. Se simte privit și, la un moment dat, aude în spatele lui: "Uite-l, bă, pe Liiceanu!" Cam asta înseamnă să fii celebru. Trei trăsături ale celebrității cred că se desprind de aici. Prima: ești celebru atunci când poți stârni în jurul persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta să fie
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
înseamnă să fii celebru. Trei trăsături ale celebrității cred că se desprind de aici. Prima: ești celebru atunci când poți stârni în jurul persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta să fie însoțite de entuziasmul și jubilația maximă a celui care le produce. În sfârșit, temeiul adevăratei celebrități nu este gestul care se presupune că te-
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta să fie însoțite de entuziasmul și jubilația maximă a celui care le produce. În sfârșit, temeiul adevăratei celebrități nu este gestul care se presupune că te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a făcut sau despre ceea ce se crede că a făcut. Un om devine celebru din clipa în care începe
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
ta să fie însoțite de entuziasmul și jubilația maximă a celui care le produce. În sfârșit, temeiul adevăratei celebrități nu este gestul care se presupune că te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a făcut sau despre ceea ce se crede că a făcut. Un om devine celebru din clipa în care începe să conviețuiască cu propria lui caricatură. Tocmai mă pregăteam să
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
că te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a făcut sau despre ceea ce se crede că a făcut. Un om devine celebru din clipa în care începe să conviețuiască cu propria lui caricatură. Tocmai mă pregăteam să îți trimit aceste rânduri, când o experiență de ultimă oră mi-a îmbogățit micile mele reflecții despre celebritate. Un tip a scris despre mine, într-
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
îi miros a mucegai. Mă așteaptă cu mâna întinsă. Își închipuie că aș putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-un colț de ziar. Într-o notă măruntă de subsol. Pomenește-mi măcar o singură dată numele! Te-am înjurat
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
măcar o dată, numele!" Iar eu nu vreau. Pur și simplu nu vreau. Să nu-ți închipui însă, dragul meu, că de pe urma acestei întâmplări nu m-am ales cu ceva. Am aflat că există și a patra trăsătură a celebrității: ești celebru când poți face ca cineva, aruncând peste tine toate zoaiele strânse în hârdăul existenței lui, să ajungă, vreme de câteva zile, cunoscut. Recunoaște: grea povară celebritatea!
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Tudorel Urian Toată lumea este de acord că Mircea Horia Simionescu este unul dintre autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
adaptată epocii de tranziție, de transformări iuți și bezmetice: Atelierul de nasturi Eterna. Executăm și confecționăm nasturi de metal și nasturi îmbrăcați în orice fel de material dorește clientul. Prețuri mici, de concurență. încercați cu toată încrederea. La Mișu, nepotul celebrului Arthur. Un nasture solid este o dovadă de viață trainică și durabilă. Cu nasturele, ca și cu focul, a început marea civilizație și era noastră modernă. Rugăm Onor Clientela să ne viziteze urgent. (Reluare)
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
construcție. Superficialitatea, îngăduința, delăsarea care puteau apărea visuri blânde din disciplina fanatică și plină de cruzime a dogmei, erau piedici și găuri negre în realitatea democrației în curs de a se naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
imagina onestitatea, care rămâne întotdeauna pentru șmecher ceva suspect. Scriind cândva, la sfârșitul secolului trecut (care oricât de puțin ne-ar plăcea este secolul nostru), despre raportul dintre justiție, mineriade și normalitatea ordinii de drept, am căzut victimă unui coleg celebru pentru talentul lui de a face mișto. Neștiind cum să reacționez, am cerut sfatul unui prieten comun. "N-ai ce face, mi-a răspuns acesta. Nu te poți pune cu bășcălia." Fermitatea verdictului m-a tulburat și m-a pus
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
dar ea se verifică în cazul lui Al Pacino, unul dintre puținii actori care știu să te facă să te simți, indiferent de rol, în fața unui film care merita văzut. Cum foarte bine se știe, rolul din Nașul (Godfather, 1972) celebrul film al lui Francis Ford Coppola, a fost cel care l-a impus pe tînărul actor. 88 de minute amintește numaidecît de Insomnia (2002), remake-ul lui Christopher Nolan, care l-a adus alături de Robin Williams într-o atmosferă ireală de
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
superb și elegant momentul cînd, urcînd pe scenă, a rugat să se mai verifice o dată numele cîștigătorului ca să nu se fi strecurat, totuși, o greșeală... Uniter a făcut o Gală, un spectacol cu ținută, o decernare cu steif, după modele celebre de afară, mult urmărite și discutate. Nu este deloc puțin lucru. Din 1992 încoace, zeci de artiști remarcabili, debutanți, mari nume care înseamnă enorm pentru istoria teatrului românesc au primit distincția Uniter, emoționantul trofeu creat de Ion Bițan. Din 1992
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
sunt filtrate prin întreaga experiență culturală a umanității. Dincolo de jocul compunerii/ descompunerii/ recompunerii cuvintelor și frazelor, există în scrisul lui Șerban Foarță și o șaradă a semnificațiilor. Uneori, voluntar sau involuntar, scriitorul ajunge să dialogheze cu cărți, picturi sau compoziții celebre, iar sensurile acelor capodopere artistice sunt puse în relație cu experiența sa empirică. Alteori, prin recombinarea sunetelor în cuvinte se ajunge la termeni sau chiar expresii în limbi străine (de fiecare dată, însă, cu certă trimitere culturală), care schimbă complet
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-un text în altul. Zborul lor este, într-
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
fel, elementul de coeziune al volumului. Altminteri, aproape fiecare text face trimitere la poezia lui Șerban Foarță. Sunt prezente nu doar holorimele devenite un soi de ex libris al scrisului său, dar și unele motive și jocuri de cuvinte devenite celebre. Pe alocuri prozatorul Șerban Foarță nu ezită să-l citeze pe mult mai celebrul poet omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]