3,942 matches
-
Acest drum - care la Baraolt era pietruit - trecea prin Biborțeni. În hotarul comunei, de sub Pădurea Mare, au fost depistate și scoase la lumina zilei ceramică din epoca fierului și romană. Printre obiecte s-au identificat fibule romane și tuburi din ceramic, care ne dau de înțeles că apa minerală era condusă și folosită pentru băi (Anuarul Muzeului Regional Sf. Gheorghe, 1955). Însăși denumirea localității - Villa Byborch - notată în anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
de mai multe porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu un reduit și cu o capelă. Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a așezărilor în regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Numele roman fiind cel
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
bisericii. De asemenea, s-au descoprit bucăți destul de mari de țigle și de olane, datate din secolul al XV-lea, ceea ce duce la ipoteza că o parte a bisericilor edificate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare aveau acoperișul din plăci ceramice. În perioada medievală, Mănăstirea Sf. Ilie a reprezentat un centru de cultură. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
André Lecomte du Noüy, acestea fiind finalizate în 1904. S-a decapat tencuiala exterioară, fiind repuse în valoare ferestrele gotice din pronaos, dar s-au înlăturat urmele de frescă exterioră. Fațada bisericii a fost refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii. Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. Alte lucrări de restaurare
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
în 1926. Obiectele numite astăzi "mingei" au fost în marea lor majoritate confecționate prima dată în era Muromachi (1333-1568), când stilul de viață tradițional a devenit răspândit: tipul de arhitectură numit "shoin-zukuri" a fost perfecționat, și tehnicile de lăcuit și ceramică s-au dezvoltat mult. Un alt factor a fost popularizarea ceremoniei ceaiului începând cu era Muromachi până în era Azuchi-Momoyama (1568-1600). În a doua jumătate a erei Edo (1600-1868) producători de obiecte de ceramică și de textile au avut o perioadă
Arta populară japoneză () [Corola-website/Science/316829_a_318158]
-
Deasupra naosului se afla o turlă cilindrică sprijinită pe o bază pătrată și având pereții decorați cu 16 firide și 16 ocnițe mici; turla era străpunsă de patru ferestre mici în cele patru puncte cardinale, deasupra cărora se aflau discuri ceramice. Sub cornișă erau amplasate plăci și discuri ceramice policrom glazurate (în verde, galben și brun). Acoperișul bisericii era din șindrilă, având o formă țuguiată și învelind separat pronaosul, altarul, sânurile și lăsând turla degajată. În interior, biserica este împărțită în
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
pe o bază pătrată și având pereții decorați cu 16 firide și 16 ocnițe mici; turla era străpunsă de patru ferestre mici în cele patru puncte cardinale, deasupra cărora se aflau discuri ceramice. Sub cornișă erau amplasate plăci și discuri ceramice policrom glazurate (în verde, galben și brun). Acoperișul bisericii era din șindrilă, având o formă țuguiată și învelind separat pronaosul, altarul, sânurile și lăsând turla degajată. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Intrarea se
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
este o companie românească specializată în comercializarea echipamentelor de instalații pentru construcții. Portofoliul companiei este grupat în 6 categorii de interes, gestionate de divizii specializate - Thermo, Klima, Hydro, Sanni, Electro și Ceramic, iar oferta de produse include peste 20.000 de articole caracterizate de o calitate recunoscută mondial, pe care o adoptă ca politică de piață. Acționarii companiei sunt "Enrico Perini", italian cu cetățenie română, care deține pachetul majoritar de 51% din
Romstal () [Corola-website/Science/316898_a_318227]
-
Solo Artist”. În 1998, hitul "Feel Șo High" a inspirat-o pe Janet Jackson în piesa ei, "Got 'Til It's Gone". Tot în acest an, a mai avut următoarele duete: Între 1999 și 2003, Des'ree a studiat fotografia, ceramică și arta la "Camberwell College of Arts". În 2003, Sony a lansat un nou album Des'ree, "Dream Soldier" în 2003. Acest album conține numai single-ul, "It's Okay". Des'ree a mai avut colaborări cu alți artiști, cum
Des'ree () [Corola-website/Science/325430_a_326759]
-
din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel, și toponimul "Seliște/siliște" face referire la un loc pe care a fost așezat mai demult un sat; vatra satului. În zona ,Lan”, la jumătatea terasei superioare a
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
în ravena de la marginea drumului s-au descoperit fragmente arheologice din cultura Criș, fapt care a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Zona pe care se află situai orașul Port Vila a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri de către populația melaneziană. Lângă oraș în situl arheologic Teouma, în 2004 s-au descoperit 25 de morminte aparținând culturii lapita precum și vase ceramice datând din secolul XIII î.e.n.. În 1606 au ajuns pe insulă primii europeni conduși de Pedro Fernández de Quirós și Luis Váez de Torres. În secolul XIX insulele se numeau "Noile Hebride" și erau controlate de către britanici dar după 1880
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
din secolul al XVIII-lea). Aceste decorații exterioare astăzi sunt sacrificate, în afară de un mic fragment din scena Adormirea Maicii Domnului, care se află în muzeul parohial. În timpul unor săpături pe latura de sud, lângă zidul bisericii s-au găsit fragmente ceramice, ¾ sfeșnic roman, schelete în groapă comună, un sigiliu din plumb cu două bucăți de formă elicoidală, de dimensiuni diferite, suprapuse, iar pe cea mică (superioară) era reprezentată o coroană cu 7 țepi, iar dedesubt reprezentat un copac. Pictura din interiorul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
turnată. Ei au studiat câteva monede care îl prezentau pe împărat din profil, nefiind găsite alte dovezi, precum fotografii, din care să se observe detaliile bustului, în special cununa de lauri. Replica bustului a fost turnată de secția de restaurare ceramică a Muzeului ASTRA. În mai 2006, s-au finalizat lucrările de restaurare a ansamblului monumental comemorativ Francisc I al Austriei, amplasat în zidul celei de-a treia centuri de fortificare a orașului istoric. După finalizarea lucrărilor, în interiorul nișei centrale a
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
sau scopul jocurilor se numește așa. Acest cuvânt este folosit în Siria, Liban și Egipt, dar nu se aplică nici unui joc în mod consecvent. Printre cele mai timpurii dovezi ale existenței jocului sunt câteva fragmente dintr-o tablă de joc ceramică și mai multe bucăți de piatră cioplita găsite la Matară (în Eritrea) și Yeha (în Etiopia), datate de către arheologi între secolul 6 și 7 dCh. Datorită similarității unor aspecte din joc cu activitatea agricolă precum și lipsa necesității unui echipament specializat
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
a efectuat săpături arheologice acolo în perioada 1972-2009, descoperind 17 niveluri de locuire, din Epoca de piatră și până la sfârșitul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Așezarea medievală de la Mihoveni datează aproximativ din secolul al XIII-lea, fiind descoperite fragmente ceramice ale românilor veniți din Maramureș. În perioada medievală, pe teritoriul actualului sat Mihoveni se aflau două sate: Buninți și Mihoveni. Cele două sate se aflau alături, partea dinspre Șcheia fiind satul Buninți. La începutul secolului al XVII-lea, s-a
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
jucat un rol important în istorie. Primele așezări din regiune datează din epoca bronzului. S-au descoperit circa șapte sate din acea perioadă, cele mai importante două fiind denumite "Imboccatura del Mincio" și "Bacino Marina" unde au fost găsite materiale ceramice și metalice. Perioada descoperirilor arheologice, începând cu 1851, a coincis cu întăririle cetăților din zonă de către austrieci, astfel că aceștia au făcut primele descoperiri, efectuate de Keller și de baronul von Sacken. Orașul roman, denumit "Arilica", se afla în actualul
Peschiera del Garda () [Corola-website/Science/323334_a_324663]
-
consistent de nisip amestecat cu var care se afla la baza zidului. În caseta 3 și secțiunea a II-a este de reținut următoarele: În total s-au făcut 10 secțiuni și ca urmare nu s-a descoperit niciun vas ceramic sau alte piese arheologice. S-a constatat că starea actuala a sitului este rodul acțiunii vegetației și a unor căutători de comori, după părerea dr. P.B.Munteanu, aceștia nu ar fi căutători ocazionali, ci militari, ținând cont de dimensiunea gropilor
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
România. Este reședința comunei Apold. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare. Pe baza descoperirilor arheologice făcute pe teritoriul localității, prin care s-au găsit vase ceramice în bordeie al căror tip de construcție era de domeniul trecutului în spațiul german încă din secolul al XI-lea, se poate spune că așezarea de la Apold exista înainte de colonizarea săsească din Transilvania. Bordeiele descoperite au fost atribuite arheologic românilor
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
dar fără material care să susțină datarea. Cercetările din 1972 au surprins pardoseala inițială din cărămidă pe un strat de nisip compact. În interior au fost descoperite 12 morminte din care 2 aveau câte o lespede din piatră și material ceramic din secolul al XVI-lea. În altă secțiune au fost descoperite 22 de morminte din care 5 cu monedă (din intervalul 1613-1629 până la 1764). Pe această bază, începuturile mănăstirii au fost stabilite în primul sfert al veacului XVI-lea (sub
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
de acum 4.000 de ani, plus cimitire și locuri de cult. Locuințele din epoca bronzului erau folosite de o populație a cărei origine nu a fost deocamdată stabilită, deși în zonă a fost găsit un mare număr de vase ceramice, unelte și podoabe. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (loc situat în apropiere de "Izvorul Romanilor") se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
cultura populară a anilor 1920 . În afară de scurtmetraje de animație, imaginea lui Felix a apărut într-o bandă desenată (desenată de Sullivan, Messmer și mai tarziu Joe Oriolo), care începe în 1923, , iar imaginea lui împodobește mărfuri diverse, cum ar fi ceramică, jucării și cărți poștale. Mai mulți producători au făcut jucării de pluș reprezentându-l pe Felix. Trupe de jazz, cum ar fi cea a lui Paul Whiteman , au compus melodii despre el ("Felix continuă să meargă" în 1923 și altele
Felix Motanul () [Corola-website/Science/324610_a_325939]
-
Timiș)TP 444PT 1. Vestigii preistorice. a) În localitate s-a descoperit un depozit format din obiecte de cupru preistorice. Bibliografie: Vulpe 1975, p. 69; Lazarovici 1975a, p. 29. b) Dintr-un loc neprecizat provine un depozit de bronzuri precum și ceramică (epoca timpurie și mijlocie a bronzului). Descoperirile s-au efectuat pe malul unei ape. Bibliografie: Gogâltan 1999, p. 107. c) De aici provin mai multe fragmente de brățări și o sârmă spiralică din aur, preistorice. Bibliografie: Gumă 1993, p. 245
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
SE de sat, s-a descoperit o mare așezare neolitică multistratigrafiată, aflată la 250 m SE de comună. Locul este înconjurat de foste brațe ale râului Bega. Materialele arheologice descoperite aparțin culturii Vinča și grupului cultural Foeni, importuri clasice și ceramică Latène. Tot aici se află și o necropolă prefeudală (secolele VII-VIII / IX d.Chr.). Bibliografie: Lazarovici 1979b, p. 207; Gudea și Moțiu 1983, p. 192; Mare 1994; Drăgoescu 1995, p. 346; Drașovean 1996, p. 113-114; 1996c; Jongsma și Greenfield 1996
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]