7,296 matches
-
pe spătarul de piele al scaunului, cu ochii închiși, ascultându‑le vocile undeva deasupra capului meu. — ... un fel de paranoia... — ... cred că pot să schimbe obiectivele companiei... — ... cheltuieli administrative... reducerea costurilor... cu Alicia Billington conducând biroul din Londra... — Alicia? mă chinui să‑mi reiau poziția verticală. Alicia va conduce biroul din Londra? — Aproape sigur, zice Luke, oprindu‑se în mijlocul frazei. De ce? — Dar... — Dar ce? zice Michael, privindu‑mă cu interes. De ce să nu conducă biroul din Londra? E deșteaptă, ambițioasă... — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se va întâmpla. Știu, însă, că dacă vrei să mergi cu barca, trebuie să fii aproape de râu. Interpreta din rolul pricipal are gripă. Așa bolnavă cum e, nu vrea să renunțe la spectacol. Zile în șir se târăște pe scenă, chinuindu-se până la finalul reprezentației. E luni seara și afară plouă și e umezeală. Actrița e pe punctul de a leșina. După ce trage cu ochiul de după cortină la puținii oameni din sală, cere să i se acorde liber în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dor de ea, mai ales în aceste momente, momente când are nevoie de un loc în care să se ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
momente, momente când are nevoie de un loc în care să se ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se topește niciodată. Îmi vând toate lucrurile și-mi cumpăr un bilet de tren până la Beijing. Caut de lucru ca actriță. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
primăvară. Poate că până atunci inima de gheață a lui Yu Qiwei se va topi. Poate că o va invita în oraș, poate că înflorirea primăverii îl va excita, iar timpul îl va face să-și dea seama că a chinuit-o îndeajuns. Am încercat, dar nu sunt în stare să scap de acest sentiment. Nici după ce ne despărțim, nici după ce se recăsătorește, nici măcar după ce m-am măritat cu Mao. Nu pot face pace cu el și cu mine însămi, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
folosind replicile lui Torvald. Îi strânge mâinile, o lipește de el în timp ce joacă. Găsește pretexte să intre în cabina ei de machiaj, se agață strâns de ea. Haide, e o zi de primăvară perfectă, îi zice. Ușurința lui Dan o chinuie. O doare mai mult decât orice faptul că el face glume despre momentele în care pe scenă efortul ei intens o face să pară aiurea. Din relația cu Dan își află ea soarta. Descoperă că nu are scăpare în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se distruge singur - că ăsta e el când nu are parte de iubirea ei. Ea spune: Nu ține de mine. Inima mea își are propria-i rațiune. Vezi și tu cât de tare mă străduiesc. Vezi și tu că mă chinui. Dar trupul meu își amintește durerea. Din nou, nu ține de mine. Fiecare culege ce-a semănat. El se ridică și trece în salon, pe care-l împart cu alți chiriași. Ea stă întinsă în pat. Nu își dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că aș fi putut să-i ating. Cumva, grație sorții, am scăpat nedescoperit. Eram aproape sigur că o să fiu prins. Cântărețul de operă al Doamnei Mao care joacă rolul liderului gherilei își înalță glasul spre nota cea mai înaltă și chinuie cu stil replica finală: Victoria va fi în mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un lucrător al Partidului de multă vreme, Wang Shi-yin, care suferă de cancer pulmonar. Pieptul lui e înconjurat de tuburi din plastic. Însă asta nu-i oprește pe anchetatori. Urletele și țipetele răsună pe casetă. Habar nu am. Pacientul se chinuie să vorbească. Nu sunt un inventator de adevăr. Se aud lovituri de obiecte metalice. O să plângi când o să-ți aducem sicriul și atunci va fi prea târziu, zice anchetaorul-șef pe un ton scăzut. O să ne obligi să te deconectăm de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu prosoape îndesate în gură. Comandantul plutonului de execuție strigă ordinul. Unii dintre prizonieri încep să-și piardă cunoștința. Capetele le cad la piept, de parcă deja ar fi fost împușcați. Fairlynn tremură îngrozitor. Se chinuie să respire. Brusc, picioarele ei încep să meargă singure. Se îndreaptă involuntar spre stâlp. Se vaietă: Tovarășe președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt loial tovarășului președinte, pentru ultima oară. Cu voce stinsă, Kang Sheng dezvăluie anul, data, martorii și locul trădării Doamnei Mao Jiang Ching. Nu îmi iau în seamă opoziția. Kang Sheng nu mă poate pune mai jos decât sunt. Mă chinui să mă apropii de Mao, care e pe ducă. Trebuie să-și deschidă gura și să rostească numele meu națiunii. Voi încerca totul. Orice va fi necesar. Din fericire, găsesc un ajutor. E vorba de Mao Yuan Xin, nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pungă cu castane calde pe masè, Castane! șoptește ea, dar nu se atinge de ele, venindu-i greu sè vorbeascè îmi mèrturisește cè asearè, dupè ce a plecat de la mine, n-a putut porni mașină cea nouè, cè s-a chinuit o jumètate de orè fèrè succes, Matei întrebând-o, De ce nu te-ai întors la mine? Nu s-a întors la Matei, ci l-a sunat pe soțul ei că sè vinè sè vadè ce are mașină cea nouè, uimindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè e drèguțè! eu zâmbesc amar, Da, e drèguțè! rostesc în timp ce imi trece prin minte scenă de azi-dimineațè de la Muzeu, AnM sugerându-mi sè mè cèsètoresc cu Ioana pentru cè, nu-i așa, legètura noastrè nu mai poate continua, ne chinuim amândoi și asta ne va distruge, cerându-mi, iarèși, irevocabil, sè n-o mai caut, rugându-mè, astèzi! tocmai astèzi când mirosul cel nou, ca o boalè rușinoasè pe care vrei s-o ascunzi, nu-mi dèdea pace, Ioana este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toatè suprafață pielii mi-ar fi strèbètutè de o haitè flèmândè de lupi?! Ce știe ea de rènile pe care mi le fac eu insumi în carnea de dinlèuntru a sufletului meu?! Închipuindu-mi cum face dragoste cu soțul ei, chinuindu-mi mințile cu detalii înfiorètor de exacte, știind cum se dèruie trupul ei încèrcat de senzualitate pânè la refuz, simțind cum, când e ținutè în brațe, îi zvâcnesc sub piele doruri adânci și minerale, închipuindu-mi pielea ei aprinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
altă direcție din lume, dispărând Într-un nor de fum cu spray-urile cafeaua chewing-gumurile și casetele video pe care se presupune că le deține. La așa ceva doar eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îmi spusesem că sentimentul de vină ivit atunci când nu mai poți face nimic pentru ființa apropiată, dusă de-acum pe râul fumuriu, sub cerul jos de plumb al subpământului, de luntrea ca o umbră, nu s-ar ivi să ne chinuiască pe urmă, dacă tot timpul ne-am purta unii cu alții așa cum avem de obicei răbdarea să ne purtăm cu cei despre care știm sigur că vor muri peste o zi, două. De altminteri, toate declarațiile viitoare ale celor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de scarlatină? Dar de profesorul care știa că Anton traduce doar cu juxtele tale și l-a lăsat corijent, Îți aduci aminte?”. Chiar când am intrat În casă, m-a abordat cu o familiaritate deplasată: „Mai ții minte cum te chinuiai cu Anton să-și Învețe pe dinafară lucrarea de an la latină pe care i-o făcuseși?”. — Ce să-ți mai fi adus aminte tu, care nici măcar nu te recunoști În propriile tale fotografii! — Închipuie-ți că, prin nu știu ce minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am dovedit când am apărat-o pe mama de Ilie Reformatul care voia s-o jefuiască, aș apăra-o și pe Nora, doar să-mi spună ea că vrea - deocamdată nu-mi zice, n-are când, dracul de E-mìlì, o chinuie; dar n-o jefuiește. La-nceput de tot i-am arătat ce mușchi am eu la brațe - dar să-i vezi pe cei de la picioare!, - mari de tot. Ea și-a Împins tare buza de jos și a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi fost primul care-și Întoarce, dintr-o singură mișcare, tunica - am cunoscut În Închisoare câteva exemplare... - Da, dar aceia, după folosință, au fost aruncați la Închisoare. Nu și Grabenko. Mama lui de porc! Vasăzică el mă pândea, mă chinuia, mă trata de bolșevic, de trimis-cu-misie de la Moscova - el! El care, după ce Împușca parașutiștii... Și uite-l colonel la ei, la Secu - candela lui de-de-de polițai până-n măduva sufletului! - Nu-i rău zis: măduva-sufletului... - Dar spune și tu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că spionul se simțea implicat personal și revoltat personal, așa că-și continuă tirada preț de încă o oră. Tocmai oamenii ca Sampath obstrucționau progresul națiunii, trăgându-i în jos oamenii onești și educați, ca el. Nimiceau sufletele inteligente, care se chinuiau atâta, nimiceau progresul și pe oricine încerca să stea în calea marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în baie, puștiul s-a întors în cameră, și-a așezat căștile pe urechi și s-a întins pe beanbag-ul1 uriaș, pentru cea mai recentă experiență sonoră Rim of Scum. Fiona a simțit cum îi pocnesc oasele gâtului în vreme ce se chinuia să se uite peste umărul stâng. Se străduia să-și gareze cu spatele Fordul Fiesta micuț, pe aleea din fața casei, comună cu vecinii lor. Ca întotdeauna, operațiunea asta semăna cu încercarea de a trece o funie prin urechea unui ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea să-i mai dea și alte explicații. —Bine, a zis ea însuflețită. Acum să ascultăm și versiunea mai detaliată, da? Eu am intrat pe ușă, am auzit-o pe Jessica urlând de să dărâme casa și-am găsit-o chinuindu-se să iasă din scaunul de baie, în timp ce Jake dormea dus în camera de alături c-o muzică de rahat bubuindu-i în căști. Jessica ar fi putut foarte ușor să se înece, dar Jake nu pare să priceapă chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și cumpere niște pantofi pentru una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei sosire la masă ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]