4,378 matches
-
nici un chef, iată că ziua vine, vine și autobuzul roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi și i-a tras un ciocan în șale. Din această cauză Ilinca, încet-încet, nu a mai putut să meargă, iar Butnaru și-a făcut-o cu mâna lui că acum trebuia s-o îngrijească și pe Ilinca și pe mama lui. Conștiința îl mustra mereu, jelindu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
După vreo doi ani de chin, cu două femei bolnave, și sănătatea lui Butnaru s-a șubrezit. Mai întâi a strâns-o Dumnezeu pe Ilinca. Nici Ilinca nu le-a spus celor doi copii că a lovit-o Butnaru cu ciocanul în crucea șalelor și de aceea ea se duce și tot se duce și ... dusă a fost. Au înmormântat-o creștinește, așa cum e obiceiul nostru ortodox. Apoi Butnaru a rămas să aibă grijă de „Pocum”, adică Paraschița, că așa îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fierăstrăul. Și vreau să văd și al cui e. Bușteanul plutea pe apă. Sprijiniți de coada țapinelor, Eddy și Billy Tabeshaw transpirau de căldură. Dick se puse-n genunchi și se uită la capătul bușteanului, unde lemnul era marcat cu ciocanul. — E-al lu’ White și McNally, zise ridicându-se și ștergându-și genunchii pantalonilor. Doctorul nu era deloc În apele lui. — Atunci nu-l tăia, Dick, răspunse răstit. — Nu te-nfierbânta, doctore, spuse Dick. Nu te-nfierbânta. Ce-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a desprins cheia și am văzut limpede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
10-12 jucători Material - o minge mică. Elevii sunt așezați în cerc. Unul din ei aruncă mingea strigând, totodată, o meserie, iar cine prinde mingea trebuie să rostească numele unui obiect întrebuințat în aceeași meserie. Exemplu: „zidar” - răspunde „cărămidă”; „fierar” - răspunde „ciocan”. Indicații pentru joc Se poate inversa strigându-se obiectul și răspunzând meseria cu care este în legătură. Mingea se aruncă în raza cercului nu prea sus ca să poată fi prinsă de jucători. 15.Portretul Locul - clasă Jucători - 20-40 elevi. Elevii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
degetele vârâte într-un inel mare de piele. Loveau ținta rotind brațul ca la înot: îl ridicau până în dreptul urechii, apoi îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar fi fost niște ciocane. Alții loveau niște korykos atât de mici, încât atletul putea trece pe lângă ele sau pe dedesubt, ajungând în partea cealaltă, țintind și lovind din nou sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să-și dea seama că era prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asemenea lucrări realizate asupra Dăneștilor, Drâncenilor, Crețeștilor și Zăpodenilor - pe care le evidențiază, autorul menționează alte opere ca cele referitoare la comunele Ipatele (M. Ciobotaru), Puiești (Dan Răvaru), la care se adaugă cele despre Vutcani (Ion Diaconu), Vulturești (M.Ciobotaru), Ciocani (Cicerone Medeleanu), Dolhești (Vicu Merlan), Pogănești (Ștefan Plugaru), Tanacu (Gheorghe Grigore Buzdugan), Tăcuta (Ștefan C. Ciudin), Priponești (Ioan V. Tasie), Valea Bohotinului și Valea Moșnei (Vicu Merlan) etc. Credem și noi că adevărații intelectuali, del oc a fectați de postmodernismul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe învățători, institutori și profesori, pentru că i-am văzut creatori de valori umane. În semn de respect, lor le dăruiesc rândurile de față. Lor care se mai numesc și : Gh. Popescu, Traian Tanase, Ion Budescu, Ion Ursoi, Elena Popescu, Emilia Ciocan, Octav Grigorescu, Șt. Cucoș, Mihai și Dumitru Mâță, Ion Galiță, Leonid Timuș, Veronica Tuchilă. Lor, la 50 de ani, amintirile mele... Liceul teoretic „Mihai Eminescu” Bârlad - La 50 de ani - Editura Integral București, 2008, carte realizată de un colectiv de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
autorii și produsele muncii loc fac un act de mare cultură pentru săteni. Ignorate de presa literară de la centru, care ar trebui să le stimuleze și să crească autori, fie și numai prin sfaturi, în localități precum Răducăneni, Chircești, Giurcani, Ciocani, Puiești, Bohotin, Pădureni, Vutcani etc. viețuiesc publicații de prestigiu, dar se și scriu cărți, se întocmesc comunicări științifice, se organizează simpozioane, aniversări ale localităților și asociațiilor ori societăților literare care au răspândit știință și cultură, odinioa ră, dar și astăzi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a dat numele revistei Echinox Recitind cărți, studiate cândva, simțeam că îmi crește din piept o inimă de mucava! Au îndoit-o, au bătut-o cu-n ciocan, în fiecare zi, în fiecare an. Din carton se făcuse de tablă ușoară ca un vânt, era tot mai greu la noi pe pământ. Iată că peste literele de atunci se lăsa un verde întunecat ca la cojile de nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la tesla care îmi pavoaza mâna întinsă tovărășește. Aia ce-i? Păi, ce să fie? E așa, ca la engleji. Ai văzut dumneata englez fără.umbrelă?!... Mie nu-mi-au ajuns banii decât pentru o teslă. Aș fi luat un ciocan sau o seceră, că era mai ieftin, dar se putea interpeta politic. Așa că asta este tesla mea de vreme ploioasă! Mda?... Uite tocmai de asta o vreau pe fiică-mea marțială, că e plin târgul de absolvenți de arte marțiale
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
adevărul este un lucru bun, dar să inventezi adevărul este un lucru și mai bun. Realitatea nefiind Întotdeauna adevăr. Și viceversa. Adevărat este Însă muncitorul român, de exemplu, agitat și-n același timp visător ținînd În mîini de regulă un ciocan, secera s-a prăfuit, unealtă cu ajutorul căreia rezolvă orice tip de problemă, de la cele cosmologice pînă la cele familiale, oarecum din aceeași categorie, legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor posedă cu briliant dramatism și ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În tricou eroic dar Îmbrăcat pe dos, recitînd Într-o germană aproximativă versuri de subminare a secerelor și ciocanelor de pretutindeni bătînd. Probabil că simpla adunare a unor artiști Într-un loc ferit de binecuvîntarea colectivă putea fi considerată În anii ’80 subversivă, doar trăiam vremuri În care printr-o simplă expirație ți se părea că scoți aburi clandestini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor a lui Bach sau Mai la stînga trei ciocane, nemuritoarea piesă de teatru a lui Paul Everac de la-nceputul anilor cincizeci, plus trei somnifere, perna pe cap și tabloul de deasupra patului Înclinat Într-un unghi cît mai apropiat de frunte. Acum m-am obișnuit cu casa. Greu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limpede, Însă mă tem că-n America prea puțini știu asta, În special În sălile de cinema. Avionul este distrus sistematic, fie În Încercările eșuate de decolare, fie În cele de zbor, fie de Lili care, geloasă, Îl avariază cu ciocanul. Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În America zilelor noastre, cu o veșnică țigară-n colțul gurii, Îmbrăcată dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică buna dispoziție, citiți și fraza de dedesubt. „Dar membrul lui Își găsi drumul, pătrunzînd În uter, extrem de vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frenetic. Sigur că Roth scrie bine, allegro, fluid, schimbă la perfecție vitezele, dar așa scriu cel puțin zece mii de oameni de pe planetă, nu e suficient. Ceea ce lipsește este tocmai miza, cuvînt făcut praf și pulbere, redus la dimensiuni subatomice de ciocanul realismului socialist, dar totuși Încă viu, Încă important, chiar dacă nu se mai vede. Care este ea, aici ? Ni se explică, pe coperta IV, că legătura dintre Eros și moarte. Dar cele două imagini cu care rămîi după ce-nchizi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
destul de urît. O chestie pe care-am Învățat-o din Biblie. Voiam să iau trei țepușe, cîte una pentru fiecare, și să le Înfig În tîmple cînd dormeau - Ălora și băiatului. Și cu ce voiai să le-nfigi? — Cu un ciocan căptușit. — Cum să căptușești un ciocan? — Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-am Învățat-o din Biblie. Voiam să iau trei țepușe, cîte una pentru fiecare, și să le Înfig În tîmple cînd dormeau - Ălora și băiatului. Și cu ce voiai să le-nfigi? — Cu un ciocan căptușit. — Cum să căptușești un ciocan? — Bine de tot. — E cam dură ideea asta cu cuiele. — Ei, păi fata aia din Biblie așa a făcut - și dacă am fost eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu În stare să mă plimb printre niște bărbați Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce treaba pîn’ la capăt, mai ales dac-am Învățat-o din Biblie? — În Biblie n-aveau nici un ciocan căptușit. — Probabil că mi-a venit gîndindu-mă la vîslele căptușite și le-oi fi amestecat cumva. — Poate. Și, oricum, noi nu vrem să omorîm pe nimeni. De aia ai venit cu mine. — Știu. Dar, Nickie, nouă ne e ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și vagoanele de marfă. Apoi ne-am oprit și doi bărbați cu felinare au bătut În roți cu niște ciocane. Nu vedeam nimic În afară de bărbații Ăștia care se ghemuiau lîngă roți și de vagoanele de marfă din față, așa că m-am băgat Înapoi În pat. — În ce oraș din Canada sîntem? — Windsor. Noapte bună, Jim. Dimineață, cînd m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]